numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

conservatorul

CRESTOMATIE: C. RADULESCU-MOTRU DESPRE CONSERVATORISM

Filosoful si psihologul Constantin Radulescu-Motru (1868-1957), profesor la Universitatea din Bucuresti si membru al Academiei Române (1923), autor, între altele, al volumelor Cultura româna si politicianismul,Bucuresti, 1904 (reed. în vol. Personalismul energetic si alte scrieri, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1984) si Românismul sau catehismul unei noi spiritualitati, Bucuresti, 1936 (ed. a II-a: 1939; reed. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1992), a dedicat mai multe studii si conferinte celebre doctrinei conservatoare (inclusiv în substantialul volum colectiv Doctrinele partidelor politice, Cultura Nationala, Bucuresti, 1923). De un interes deosebit ramîn cele doua volume editate in anii din urma si cuprinzînd toate coordonatele majore ale gîndirii sale politice si psiho-sociale: Scrieri politice, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998, si Psihologia poporului român si alte studii de psihologie sociala, Ed. Paideia, Bucuresti, 1999. Considerîndu-l una dintre cele mai autorizate calauze în materia conservatorismului clasic românesc, am selectat în pagina de fata cîteva dintre consideratiile sale filosofico-politice referitoare la acest subiect.

„Conservatorismul este o miscare pentru întarirea demnitatii si energiei nationale, care se face pe temeiul traditiilor” (C. Radulescu-Motru, discursul „Conceptia conservatoare si progresul”, dec.1922).

***

„Principiile conservatoare sînt acelea care fundamenteaza familia, proprietatea si autoritatea statului pe practica moralei crestine” (ibidem).

***

„Socialistii, democratii de toate nuantele, chiar si liberalii au o tinta, caci au mitul fericirii viitoare la îndemîna, cu care ei dau conceptiei lor o unitate ideala. Conservatorii nu au acest mit. Ei nu au ca ceilalti putinta sa amestece utopia si realitatea dupa voie, ci trebuie sa se tina numai pe tarîmul realitatii” (ibidem).

***

„În conceptia conservatoare intra urmatoarele elemente: credinta ca viitorul unui popor este continuarea trecutului sau si prin urmare ca experienta trecutului trebuie sa fie baza politicii sale prezente. Partidele conservatoare evita experientele dupa planuri noi, nu pentru ca au interesul sa perpetueze viata trecutului, ci pentru ca au despre viata trecutului o alta întelegere decît celelalte partide. Altfel spus, partidele conservatoare sînt evolutioniste si nu bruste, revolutionare” (ibidem).

***

„Conservatorii nu sînt contra progresului, ci contra falsificarii acestui progres prin conceptii mistice. Ceea ce ei vor, este progresul real. {i progresul real, dupa ei, nu poate merge decît alaturi cu ridicarea sufleteasca” (ibidem).

***

„A împrumuta tiparul extern al vietii Statelor constitutionale, fara a împrumuta si sufletul acestor state; a avea pe hîrtie alegeri libere pentru parlament si în fapt a fura urnele chiar prin mijlocirea jandarmilor care trebuiau sa le pazeasca; a înfiinta mii de slujbasi si apoi a constata ca exactitatea acestora la serviciu este dependenta de culesul viilor si de lasarea secului; a vota legile cele mai liberale din lume în care sînt înscrise toate drepturile pentru cetateni, si în fapt sa se tolereze absoluta iresponsabilitate a puterii executive, acestea toate nu constituie un progres, ci o falsificare a progresului” (C. Radulescu-Motru, Scrieri politice, Buc., Ed. Nemira, 1998, pp. 326-332).

***

„Numai naivii cred astazi ca o anumita forma de stat are monopolul progresului. Forma de stat este în sine indiferenta. O constitutie democrata poate sa ascunda sub ea un despotism violent, cum si o constitutie veche, demodata, poate sa lase în voie libera curentele cele mai democrate” (ibidem, p. 419).

***

„...Omul tîraste tehnica sau tehnica pe om? Conceptia conservatoare raspunde: întotdeauna omul tîraste tehnica. O înlesnire a tehnicii economice cu pretul înjosirii omului, iata ce nu voiesc conservatorii. Ei nu voiesc pe muncitori transformati în marfa de cumparat, cu toate frumoasele argumentari aduse de liberali ca numai asa prospera capitalismul, si cu capitalismul civilizatia; ei nu voiesc învrajmasirea claselor sociale asa cum vor socialistii care pretind ca asa cere succesul luptei politice, caci pentru conservatori nu exista succes acolo unde constiinta omului serveste drept instrument de lupta; ei nu închid ochii la îmbogatirea prin orisice mijloace fiindca simplul fapt al îmbogatirii nu este pentru ei cum este pentru burghezii liberali, un factor al prosperitatii si civilizatiei. Numai prin pazirea legii morale este îmbogatirea pentru conservatori un semnal al prosperitatii si civilizatiei” ( ibidem, p. 331).

***

„Are si conceptia conservatoare spiritul sau revolutionar. El nu se vede, fiindca focul lui nu distruge casele si bunurile de pe pamînt, ci curata în taina sufleteasca deprinderile si pornirile oamenilor” ( ibidem, p. 332).

***

„...dupa principiile conservatoare, un popor trebuie sa fie guvernat tinîndu-se seama de traditiile lui cîstigate. Nu este pîrghie mai puternica pentru a pune în miscare energia unui popor ca aceea formata din deprinderile trecute” ( ibidem, p. 359).