numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

Mitropolitul Sebastian Rusan, finul lui Groza dar si dusmanul comunistilor

Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei, pus pe scaunul arhieresc cu ajutorul lui Petru Groza, nu a fost deloc o unealta a comunistilor. Ba, dupa notele informative aflate la dosarul sau de Securitate, rezulta ca a fost „un dusman de prim ordin al regimului”. Ierarhul era finul doctorului Petru Groza, dar asta nu-l scutea nici de sicane din partea organelor locale de partid, nici de a fi urmarit îndeaproape de o vasta retea informativa dirijata de Securitate.

Sebastian Rusan s-a nascut la 22 septembrie 1884, în Secasel, judetul Alba. A facut liceul la Blaj, apoi a urmat cursurile Institutului „Andreian” din Sibiu, pe care le-a absolvit în 1907. Ajunge paroh la Craciunesti (jud. Hunedoara), între 1907-1912, apoi la Vulcan, între 1912-1929. In timpul razboiului este arestat de austrieci si închis la Sopron (Ungaria), apoi este eliberat si trimis ca preot militar pe frontul italian, apoi în Bucovina. Între 1929-1931 este administrator protopopesc în Hateg, apoi, la cererea sa, paroh la Ocna Sibiului, între 1931-1933, din nou administrator protopopesc în Odorhei, între 1933-1940, preot refugiat în Vistea de Jos (jud. Fagaras), pâna în 1945, când ajunge paroh si protopop de Satu Mare. În vremea pastoririi de la Ocna Sibiului ramâne vaduv.

A construit biserici si scoli la Craciunesti, Vulcan si Odorhei (în ultimele doua localitati - catedrale) si a condus societati culturale. La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Baieti „{tefan O. Iosif”, iar la Vistea a condus un orfelinat. La 1 noiembrie 1946, Sfantul Sinod al BOR îl însarcineaza cu conducerea provizorie a Episcopiei Maramuresului. Dupa tunderea în monahism la manastirea Cernica, pe 30 noiembrie 1947, de catre episcopii Efrem Enachescu si Pavel {erpe, în 2 decembrie acelasi an avea sa primeasca cârja de arhiereu pentru eparhia de Maramures. În septembrie 1948 devine Arhiepiscop de Suceava si Maramures, pentru ca la 26 februarie 1950 sa fie ales Arhiepiscop de Iasi si Mitropolit al Moldovei (1). În calitatea de episcop, apoi de arhiepiscop, a refacut resedinta de la Sighet, a organizat administrativ eparhia si a îndrumat preotimea în misiunea de combatere a sectelor.

În timpul arhipastoririi de pe tronul mitropolitan de la Iasi, Sebastian Rusan a întretinut relatii cu reprezentantii celorlalte Biserici ortodoxe (Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Bulgariei etc), a sfintit numeroase biserici si a efectuat vizite canonice – fiind permanent în mijlocul credinciosilor, la rândul sau îndrumându-si preotii: „Voi, preotii trebuie sa aveti dragoste fata de credinciosii vostri, sa-i îndrumati, sa-i cercetati, sa îi mângâiati si sa fiti sinceri cu dânsii, caci numai asa va veti numi, cum a zis Mântuitorul, «lumina lumii si sarea pamântului» [Matei 5, 13-14]”.

La inspiratia Patriarhului Justinian Marina, s-a ocupat de buna desfasurare a activitatii de învatamânt din seminariile monahale de la Neamt, Agapia si Varatic, dar si a scolilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanti. Tot pentru monahism, Mitropolitul Sebastian Rusan a urmarit îndeaproape acomodarea vietii monahale la noile realitati politice, prin organizarea, initiata de Patriarh, a atelierelor din manastiri, dar si prin urmarirea de catre monahi a unei intense vieti duhovnicesti. Din punct de vedere cultural a cautat sa-si aduca în jurul sau oamenii de cultura din eparhie si a initiat un vast program de reabilitate a bisericilor atinse de ultimul razboi mondial. Începând cu anul 1952, va trece la executarea lucrarilor de restaurare si conservare a mai multor monumente bisericesti.

În cele de mai jos prezentam un document, de fapt o nota informativa a sursei „Scrutator”, despre pozitia Mitropolitului Sebastian Rusan fata de ingerintele statului în treburile Bisericii, plecând de la dosarele pe care Securitatea le fabrica pentru închiderea preotilor care slujesc lui Dumnezeu. Mai exact, arhiereul moldav îsi exprima compasiunea fata de familiile celor arestati si considera ca acei slujitori vizati de Securitate îsi pot recupera posturile din parohii. De altfel, Rusan acuza articolul 33, din legea privitoare la regimul general al cultelor, care stipula ca orice manifestare „antidemocratica” sa fie pedepsita pentru început cu neacordarea salariului de la Minister, apoi cu scoaterea din postul de slujitor. Ca atare, Mitropolitului nu-i mai ramânea decât sa ajute familiile preotilor închisi, ceea ce si facea prin donatii de bani (2).

Acelasi arhiereu expune în continuare imposibilitatea de a conduce eparhia efectiv si potrivit statutului, datorita „cozilor de topor” ale partidului. Aici observam ca Mitropolitul subliniaza un aspect deosebit de important, cel al consilierilor care, desi noi în functie, unii alesi de el, sunt considerati incompatibili cu interesele politice ale partidului si, prin urmare, i se cere sa-i schimbe si pe acestia (3). Pe cei numiti la presiunea partidului chiar îi atentiona ca, daca nu-si îndeplinesc misiunea bisericeasca, sunt pedepsiti administrativ, precum putem constata în nota informativa data de sursa „Scrutator”: „În ziua de 27 februarie 1954 am avut o convorbire cu preotul V. Flondor, recent numit protopop la raionul Iasi. «Am fost chemat la mitropolit, care în birou mi-a spus pe un ton aspru si violent: Mai, te-am pus protopop ca asa a vrut Partidul! Mai, sa nu fii comunist, sa nu fii agent al sigurantei! Sa nu fii dusman al preotiei, ca te destitui. Mai este un protopop la mitropolie care e pus pe drumul acesta. Fugeau preotii de el ca de dracu, caci se ducea la Partid. Sa stii ca daca te prind, ai de-a face cu mine». Nota s-a confirmat prin declaratiile publice facute de mitropolitul SEBASTIN RUSAN în ziua de 1 martie a.c., în prezenta preotimii din orasul Iasi” (4).

Acelasi informator, aducea la cunostinta Securitatii, în data de 20 septembrie 1950, ca unii functionari de la Mitropolia Moldovei sustineau: „Prin venirea lui Sebastian Rusan, comunistii au fost trasi pe sfoara. Mitropolitul e un convins patriot, ostil regimului, bun român” (5).

Documentul arata cum s-a pierdut respectul politicienilor fata de oamenii Bisericii si cum în atare situatie, chiriarhul este nevoit sa duca o abila diplomatie cu politrucii. Peste aceasta, Mitropolitul arata cum copiii de preoti sunt batjocoriti si scosi din scoli. Cum preotii au salarii mici, ca de altfel mai toate categoriile sociale din România anilor 50, situatie prezentata adeseori în discutiile întretinute de Sebastian Rusan.

Tot în documentul de mai jos este prezenta ideea Mitropolitului Sebastian Rusan potrivit careia sistemul comunist se va prabusi destul de repede. Conform documentelor, Mitropolitul nu de putine ori facea afirmatii apocaliptice la adresa regimului comunist. De pilda, într-o discutie cu Partenie Ciopron, fostul Episcop al Armatei, si mai multi preoti, Mitropolitul a afirmat: „Astazi sunt mare, dar mâine va fi invers”.

În concluzie harnicul informator al Securitatii sustinea ca Mitropolitul este un „ocrotitor al legionarismului”, plecând de la gesturile ierarhului moldovean fata de preotii închisi prin articolul 33. „Scrutator” nu uita sa contureze imaginea unui Mitropolit lipsit de respect fata de reprezentantii clasei muncitoare sI, mai mult, ca saboteaza initiativele guvernului în treburile bisericesti – de fapt împiedica ingerintele politicului în problemele Bisericii.

Din pricina afirmatiilor sale ostile la adresa regimului „democrat-popular”, la data de 17 august 1951, Securitatea Iasi i-a deschis dosar de urmarire informativa, pentru „manifestari dusmanoase la adresa regimului si a URSS-ului”. Evident ca aparatul de represiune avea sa se foloseasca în actiunea informativa surse si de interceptarea corespondentei. Abia la moartea sa, în data de 15 septembrie 1956, Securitatea avea sa-i închida dosarul de urmarire.

Prin publicarea acestui scurt document, lansam scoaterea la lumina a unor izvoare istorice privitoare la activitatea Mitropolitului Sebastian Rusan în anii grei prin care Biserica Ortodoxa Româna a trecut. În acest sens intentionam alcatuirea unui amplu studiu despre activitatea bisericeasca a acestui mare om al Bisericii Ortodoxe Române, asa cum se reflecta prin documentele create de fosta Securitate.

NOTA INFORMATIVA

În ziua de 29 ianuarie 1953 am avut o audienta la Mitropolitul Moldovei SEBASTIAN RUSAN, putând a va înregistra, dupa reclamatiile de vigoare ce s-au facut de catre consilierul administrativ, urmatoarele:

„Pentru mine parohiile a caror preoti sunt arestati nu sunt vacante. În primul rând am un ordin al Ministerului de Culte, care îmi impune aceasta pozitie, al doilea motiv e spiritul de ocrotire parinteasca ce sunt dator sa-l am fata de acesti nemernici. Astept sa-i judece, ceea ce casmt întârzie. Cred ca nu au facut nici o crima politica, care sa-i duca în fata Tribunalului Militar. Au fost legionari. Ei, nu-i o crima acest lucru. Asa a fost politica vremii, bunii români au îmbratisat într-o forma sau alta legionarismul, la timpul sau asa era spiritul vremii. Asa cum mâine comunistii de astazi o sa raspunda: «Asa a fost timpul». Ei persecuta aspru pe legionari, uitând ca sortii se pot schimba si viceversa. Eu nu sunt criminal, sa arunc în strada familiile acestor preoti, pe care trebuie sa le devoteze. Chiar la mine nu-i casa plina de nevoi a caror soti sunt închisi de Securitate.

Am o pozitie foarte ingrata. Nu am mâinile libere în administrarea treburilor Mitropoliei. De aceea nu pot face mare lucru. Partidul Comunist, prin cozile de topor, îmi pune piedici în Eparhie. Fel de fel… M-am plâns si Partidului. Cât pot sa-i sabotez, le strivesc interesele, dar stau pe loc sau merg foarte încet. Spre exemplu: vor sa-mi alunge din functie pe Consilierul Hadârca, dupa ce mi-au scos pe toti ceilalti consilieri, unde am reusit sa-mi promovez tot elemente simpatizate de mine, totusi oameni noi. Nu stiu cum voi reusi sa ma sdescurct pâna la urma, sdeoarecet amestecul politicului a sdetvenit de nesuportat.

Chiar acum am dat afara diplomatic pe doi comunisti, care s-au prezentat la mine în birou asa: „Noroc bun tovarase! Ce noroc tovarase, uiti ca te afli în fata Mitropolitului Moldovei? Ce-s aceste maniere? Ce doresti?”

„Se pregateste deschiderea unei expozitii chineze la Iasi, am auzit ca în palatul Metropolitan aveti un covor de 50 m². Ne-ar fi necesar sa-l aranjam pe un fundal. Scandalizat de îndrazneala acestor golani le-am raspuns ca nu posed asemenea covor, iar ca sa ma spal pe mâini le-am dat trei carpete. Au parasit palatul, iar eu cu HADÂRC~ ne-am distrat, ca i-am înfundat.

Eu am covoare în palat nu de 50 m², ci de 100 m² si de 70 m², mai multe exemplare asezate în sala de receptie si în alte saloane ale palatului Mitropolitan. Ce, eram prost sa le dau comunistilor? Asa înteleg ca sa-i tratez.

Ministerul Cultelor e în posesia unei legi, care are un articol dracesc, articolul 33. Pe baza acestuia se iau salariile preotilor, pentru cele mai închipuite si fantezii vini. „Atitudine antisemita”, cine sa o aprecieze? Niste agramati, niste spioni, din cea mai decazuta treapta a societatii, oameni simpli fara nici un pic de cultura scaret vin în biserici si spioneaza pe preoti la tinerea predicilor si orice expresie literara este interceptata ca un cuvânt cu doua întelesuri, ca un atac contra regimului. Atunci, ei din spirit de exces de zel si mai cu seama pentru a-si justifica existenta fac un raport, scaret îl depun la Securitate sau la Minister si gata arestarea si aplicarea art. 33. Eu personal am recomandat preotimii sa fie foarte prudenta. Sa evite pe cât posibil aceste manifestari publice, «predica», aceasta pâna ce va trece aceasta pacoste abatuta asupra noastra. În catedrala Mitropolitana am interzis preotilor a mai predica. În schimb, fie ca slujesc, fie ca stau în scaunul Mitropolitan si numai asist la slujba, tin regulat predica poporului, audiata de foarte multi credinciosi, unde nu ma sfiesc sa spun adevarul pe fata. Sa pofteasca sa ma aresteze ca sa-mi aplice art. 33 din legea Cultelor.

Situatia creata în tara, privita sub aspectul starii de spirit, e dezastruoasa. Au reusit sa împlânte în inima tarii noastre, atât de blajina, de crestina ssit de toleranta, sabia urii. Ascunderea acestui titlu de nobilenta «Chiabur» a facut ca oamenii sa se urasca unii pe altii ca fiarele. {i acest sentiment merge progresând mereu, mereu…

Un razboi tine un an, doi, trei, patru etc., dar se termina într-o zi si lumea porneste pe un drum constructiv pozitiv. Razboiul urii între fratii de acelasi sânge împrastiat de comunism, nu mai are sfârsit. Nervii cei mai tari cad si se distrug obositi.

Un alt aspect al vietii preotesti este înfierarea copiilor de preoti în scoli, în armata, în functii publice. Cu ce este vinovat un copil meritsutos, care face studii stralucite, sa fie alungat din aceste institutii, pentru simplul motiv ca e fiu de preot. Sau daca nu o fac totdeauna, atunci aplica cealalta masura, taxe exagerat de mari, spre exemplu: „Am un fiu student la Medicina, înainte de reforma monetara i s-a fixat o taxa de peste 45.000 lei, iar dupa reforma monetara am mai dat înca o suma de 26.000 lei noi. Ma uit la preotii mei scumt au 180 lei pe luna la tara si 240 lei pe luna la oras. Ma întreb, ce artisti trebuie sa fie oamenii acestia sa supravietuiasca, avându-se în vedere ca preotii în general au familii importante cu multi copii. Eu înteleg preotimea în mizeriile ascesteat politice, cât si sînt viata zilnica, deoarece am fost preot de tara în Muntii Apuseni 40 ani. Eu sunt român, care nu-mi uit obârsia, chiar daca stau pe scaunul Mitropolitan. Au fost oameni, când un Episcop ssaut un Mitropolit erau într-adevar primiti ai bisericii, si când, pentru a putea capata o audienta era mare lucru. Astazi însa trebuie sa tin usa deschisa sa primesc pe oricine, astazi ne-am umanizat. Aceasta e pozitia vremii. Chiar palatul asta nu mai are aspectul cuvenit în ochii politicului, se gândesc probabil la ce alta utilizare i s-ar putea da. Te poti astepta la orice.

Desi peste tot se vorbeste ca din cauza presiunii politice credinta se gaseste în continuu progres, eu pot afirma contrar. Sunt în Iasi zeci de biserici unde la serviciile religioase nu participa decât 4-5 babe si 2-3 batrâni.

Sunt biserici care nu au registre, bugete, care nu-si pot plati macar revistele oficiale trimise de Patriarhie si Mitropolie. Am un singur registru de pangar, unde se înregistreaza vânzarile de lumânari. Se remarca înstrainarea tineretului de Dumnezeu.

Întrebându-l de ce nu a participat la Congresul Mondial al pacii de la Viena, el mi-a raspuns: „Am fost la Congresul de la Bucuresti, unde am fost ales în Comitetul National al luptei pentru pace, sdart la Viena a fost delegat VALERIU ZAHARIA, Episcopul de Oradea, scaret e mai nou. Eu am fost mereu peste granita, probabil ca e mai simpatizat de comunisti ca mine în ultimul timp”.

Întrebându-l ce opinie are de noua schimbare de la Ministerul sCultelort, mi-a spus: „Schimbarea se datoreaza Patriarhului Justinian, care nu putea conlucra cu Pogaceanu, pe când pe profesorul Constantinescu-Iasi îl cunoastem de la «Comitetul de lupta pentru Pace», apoi el a fost profesor la Facultatea de Teologie, asa încât suntem bucurosi de aceasta alegere, care va duce la îngradirea amestecului politicului în treburile bisericesti”.

CONCLUZII

Dupa expunerea aproape cuvânt cu cuvânt a colaborarii cu Mitropolitul SEBASTIAN RUSAN de la Iasi, pot sa înregistrez urmatoarele note concluzive:

Mitropolitul SEBASTIAN RUSAN s-a manifestat ca un ocrotitor al legionarismului, nationalismului sovin, al preotimii reactionare, a chiaburismului, ostil oricarei idei de colaborare cu regimul. Este stapânit de un adânc dispret fata de clasa muncitoare, pentru care motiv foloseste cele mai murdare calificative si invective (golani, agramati). Saboteaza actiunile de ordine si disciplina politica ale guvernului în sectorul bisericesc, folosindu-se pentru aceasta sdet înalta pozitie cheie în care se gaseste. Frâneaza prin faptul ca-si da foarte bine seama ca politic, atât pe plan intern, cât si extern nu ar fi momentul sa se poata lua masuri contra sa.

În sinteza se poate da o singura calificare: „Dusman de prim ordin salt regimului”.

„SCRUTATOR”

• ACNSAS, fond Informativ, dosar 2193, vol. 1, f. 391-394

Adrian Nicolae Petcu, consilier principal, Serviciul Cercetare, CNSAS

1 Mircea Pacurariu, Dictionarul Teologilor Români, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2002, p. 423-424; Mihail Ovidiu Voroneanu, Mitropolitul Sebastian Rusan - lucrare de licenta, coord. Pr. Ion Vicovan, Iasi, 1999, p. 11-17, 21, 32.

2 ACNSAS, fond Informativ, dosar 2193, vol. 2, f. 312-315.

3 În aceasta problema a se vedea Pr. Adrian Gabor, Adrian Nicolae Petcu, Biserica Ortodoxa Româna si puterea comunista în timpul Patriarhului Justinian, în „Anuarul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti”, an II, Bucuresti, 2003, p. 99-112.

4 ACNSAS, fond Informativ, dosar 2193, vol. 1, f. 235.

5 Ibidem, vol. 2, f. 123.

6 Pe prima fila a documentului este scris cu cerneala neagra: „Grupa 3/ la dosar si verificare, lt. maj. ss sindescifrabilt”.