O carte revelatoare

Situaţia cultelor religioase din România comunistă şi, poate, mai mult decât a altora, situaţia confesiunii ortodoxe este o problemă încă greu de abordat în mod substanţial de ceea ce cândva se numea "frontul istoric" autohton. Aceasta se datorează însă numai inhibiţiilor sau comodităţii opiniei publice, reticentă, în România mai mult decât oriunde altundeva, la problemele aşa-zis "dificile" sau "sensibile".

Dacă în anii '90, sub impulsul conflictelor iugoslav şi cecen, în România a făcut epocă un dicurs totalizator (şi aproape totalitar) care statua apodicitic şi fără o argumentaţie pe măsura resentimetului, un soi de inferioritate "rasială" a ortodoxiei (în sensul în care s-a vorbit despre promovarea "rasismului social" în timpul dictaturii comuniste), în ultimii ani, tot sub efectul unor evenimente politice internaţionale, se teoretizează la fel de apodictic şi cu exact acelaşi limbaj inferioritatea "rasială" a islamului. Predominanţa continuă a acestui tip de limbaj (mai ales datorită conformismului la superficialitate al reţelelor de televiziune autohtone) face ca abordările sistematice să fie puţin defavorizate momentan. Aceasta nu constituie, desigur (dimpotrivă!) o obiecţie la studiile extrem de serioase redactate până acum pe această temă, printre ai căror autori îi menţionăm, la "prima strigare", pe Cristian Vasile, Ovidiu Bozgan, Radu Ciuceanu, Cristina Păiuşan sau Adrian Nicolae Petcu.

De fapt, istoriografia trebuie să fie o disciplină indiferentistă faţă de concepte precum "oportun" sau "bine primit". Această atitudine l-a ghidat pe George Enache în redactarea volumului Ortodoxie şi putere politică în România comtemporană. Studii şi eseuri (Bucureşti, Editura Nemira, 2005, 292 p.).

În ciuda lipsei de inhibiţii, întregul volum se distinge din primul moment printr-o scriitură eminamente ştiinţifică, şi nu printr-un militantism confesional, de genul celor care statuează un soi de superioritate "rasială" a cultului ortodox. Tocmai acest caracter non-militant face din cartea lui George Enache una din cele mai reuşite mărturii care revelează blândeţea prin care ortodoxia se afirmă pe plan spiritual.

Nu pot încheia această foarte sumară prezentare fără a invoca volumul d-lui Enache ca pe un nou argument în favoarea necesităţii cercetării arhivelor fostei Securităţi. Caracterul fragmentar al acestor arhive, aşa cum sunt ele, deocamdată, prelucrate de CNSAS, nu constituie un obstacol definitiv în elaborarea unor lucrări de cea mai bună calitate. George Enache are talentul rar de a merge nu de la general spre particular (aşa cum sunt tentaţi mulţi cercetători, chiar cu riscul de a ajunge la anumite concluzii preconcepute), ci dimpotrivă, de la particular la general. Istoricul a inventariat din arhiva CNSAS un număr uriaş de informaţii aparent anodine, folosind toate aceste amănunte în redactarea volumului. Nu este însă vorba despre "umflarea" proporţiilor volumului prin adunarea de amănunte redundante, ci, din contră, de valorificarea lor superioară printr-o analiză de mare fineţe. Astfel încât, deşi volumul "adună" între coperţile lui un număr de opt studii de sine-stătătoare, grupate în trei secţiuni, lectura lasă impresia unei lucrări de sinteză (deşi "sinteza este încă în aşteptare", după cum afirmă chiar autorul, la p.12), atât de echilibrată încât nici chiar probleme abordate oarecum repetitiv nu crează impactul unui deja vu. Bogaţia de nuanţe face ca problemele asupra cărora se revine să poată fi citite cu aceaaşi plăcere de fiecare dată. În final, autorul reuşeste să creeze o imagine completă a statutului Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist şi în special în vremea Patriarhului Iustinian. Grila lui de analiză aminteşte oarecum de volumul de pe vremuri a lui Pompiliu Eliade, privitor la impactul influenţei franceze asupra spiritului public din Principate. Dacă Eliade reliefa, cu o forţă de analiză remarcabilă, caracterul "neliniştit" al poporului român, George Enache relevă, la rândul lui, neliniştile de care era chinuită ierarhia B.O.R. în deceniile de început ale regimului comunist.

Întreprinderea lui George Enache poate reprezenta o pledoarie pasională şi pentru necesitatea activităţii de cercetare la CNSAS. Efortul cercetătorilor interni ai acestei instituţii trebuie dublat, şi pe mai departe, de cel al cercetătorilor acreditaţi. Cele două paliere ale activităţii de cercetare sunt complementare şi nu pot genera concurenţă decât în sensul cel mai bun al cuvântului. Dosarele Securităţii sunt suficient de bogate în texte şi metatexte ca să lase loc tuturor celor interesaţi de revelarea diferitelor aspecte ale realităţilor româneşti de până mai ieri.

În ceea ce priveşte Editura Nemira, aceasta va continua promovarea lucrărilor de istorie confesională a României postbelice, deocamdată prin proxima publicare a volumului Partidul, Securitatea şi cultele (1945 - 1989), coordonat de Adrian Nicolae Petcu.

Silviu B. Moldovan

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!