Vedere de pe Centura Politicii

Favela din Ferentari şi pubela din Primăverii

Nici nu s-a stins bine ecoul tragediilor de la Tanacu şi de la Taize, că eterna şi fascinanta Românie pune pe tapet alta şi mai gogonată: aviatorul Adrian Iovan a împuşcat un hoţ, care-i intrase noaptea în casă. Evenimente extreme, relevante însă pentru groapa în care ne-am prăbuşit. Cele două românce de la Tanacu şi de la Taize i-au împăcat pe ortodocşi cu catolicii. Din nefericire, Biserica, indiferent de confesiune, nu poate rezolva chiar toate dramele vieţii. Preotul de la Tanacu a procedat cum credea el că se pricepe mai bine. Singurul lui păcat ar fi doar trufia că ar putea să-l scoată pe Scaraoschi de barbă din sufletul unui om chinuit. În realitate, cei vinovaţi că fata nu a primit un tratament medical adecvat, până la capăt, se află în altă parte, nu în altar. Fără să priceapă criza profundă în care se zbate România, unde sistemul de sănătate este principalul vinovat pentru sfârşitul celor două fete, Gabriel Andreescu croşetează pe marginea religiei care predispune la violenţă şi provoacă agresivitate. Că uite, şi islamismul face ravagii prin lume, de ce n-ar avea şi creştinismul umbrele lui? Ce ne mai trebuie mânăstiri? Fiindcă, uite, există un popor messianic, care - n'aşa? - nu are nici un schit. Mare este grădina lui Dumnezeu şi s-a rupt şi gardul! De aceea, propun să-l interzicem din nou. Pe Dumnezeu, nu pe Gabriel Andreescu. Numai procedând aşa vom putea coborî totul în deriziune şi vom avea o societate şi prosperă, şi liberă, şi dăşteaptă.

Iartă-i, Doamne, că tare mai ştiu ce vor!...

Cum să-ţi aperi proprietatea?

Al treilea caz este şi mai emblematic pentru România de astăzi. Un recidivist din Ferentari cade la datorie într-o vilă din Primăverii, la ora 3 noaptea! Şi de aici, o întreagă răfuială naţională, cu două fronturi: favela din Ferentari şi pubela din Primăverii. A fost apărare legitimă, a fost crimă? Nu, domne, a fost crimă, ne asigură Analistu’ Neamului. Romaniţa a luat două milioane de dolari de la Bancorex şi nu i-a mai dat înapoi, a stat şi cu Iurinel Columbeanu, povesteşte Corneliu Vadim Tudor, mai devastator ca Arghezi.

Ce au toate astea în comun cu societatea noastră, cu politica? Au. România apără şi garantează proprietatea, dar trebuie să te laşi omorât în casă, altfel tot tu eşti criminal. Ne-am obişnuit ca hoţii să-i omoare pe proprietari, iar când se întâmplă invers - destul de rar - este crimă. Dacă traversezi autostrada prin loc nepermis şi te omoară unul cu limuzina, nu este crimă. Corect. Dacă hoţul crapă în casa ta după miezul nopţii, criminal te numeşti.

Prostia vine din societatea socialistă multilateral dezvoltată, iar legiuitorii, crescuţi şi educaţi pe-atunci, nu pot gândi altfel. Prin 1985, revista "Pentru Patrie" prezenta un caz simbolic. În crucea nopţii, o bătrână a auzit că umblă un hoţ la uşă cu un şirag de chei. S-a uitat prin vizor şi aşa era. Bătrâna s-a dus încet spre bucătărie, a luat o tigaie de tablă, în care prăjea cartofi, şi a trântit cu ea în uşă cât a putut de tare. S-a făcut linişte şi bătrânica s-a dus să se culce. A doua zi, în zori, miliţienii au luat-o pe sus şi au încătuşat-o: hoţul, bolnav de inimă, murise de spaimă lângă uşă.

Legislaţia europeană şi formele fără fond

|n România de azi, despărţite de mocirlă bâhlită, pe un mal avem pubela din Primăverii – unde oamenii din Partidu lu Mucles strălucesc în toată splendoarea, cu tataie în frunte –, pe celălat, lumea ţiganilor fără palate şi a celor marginalizaţi complet. De 15 ani, clasa politică a neglijat această floare a răului, care emană otravă mortală. Dacă Franţa, care a primit la Paris tot Maghrebul, s-a trezit cu un adevărat dezastru social, ar fi cazul să ne întrebăm unde va ajunge România, cu o asemnea politică de orbeţi, care neglijează cea mai teribilă bombă socială. Fiindcă Bucureştiul nu are o politică realistă, de integrare a favelei de Ferentari. Dăm bani de la buget, adică din banii noştri, vin fonduri europene pentru ţigani, dar ajung la fundaţii fantomă, la mafioţii etniei, iar primejdia rămâne. Din buncăr nu se vede favela, iar cei care se plimbă cu girofaruri nu ştiu ce înseamnă să mergi cu tramvaiul prin mahalalele Bucureştiului şi ale altor oraşe mari. Soţiile baştanilor nu pricep cum se simt femeile simple când puradeii le smulg cerceii cu tot cu urechi în tramvai. România nu are nevoie de legislaţie europeană, fiindcă se află încă în grotă. Un singur exemplu: 9 hoţi care "clonau" carduri la Madrid au fost prinşi recent de poliţia spaniolă şi expulzaţi în... România. O asemenea legislaţie pentru societăţi civilizate ne distruge ca naţiune. Discriminarea "pozitivă" duce la secesiune, iar violenţa naşte violenţă. Nu este suficient să vorbim prosteşte despre drepturile omului, fără să luăm în considerare concomitent şi obligaţiile individului. Nu putem accepta drepturile minorităţilor, fără să conservăm drepturile naţiunilor. Trebuie resocializat lumpenul creat în 15 ani de inconştienţă politică, altfel nu ne mai salvează nici tunurile NATO.

Aviara - o mare afacere

Politicienii noştri sunt însă preocupaţi de altele. Lupta între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni se duce prin interpuşi. Şi nimeni, nici protagonişti, nici chibiţi nu mai ştiu cine în cine trage. Toată lumea banuieşte, în schimb, de ce. Lui Tăriceanu i-a mirosit că arestarea prietenului Patriciu s-a făcut la ordinul marinarului. Băsescului i s-a năzărit că tăvălirea prin presă a blondei sale consiliere, soţie de Cocoş, este stipendiată de liberali. Şi lupta se ascute, peste dezastrul încă prezent al inundaţiilor, peste panica stîrnită de gripa aviară.

Apropo, în timp ce noi ne gândim la blonda care a ajuns subit în vârful parului, cu o diplomă la o facultate de doi lei, o afacere cu iz de cloşcă se coace în lumea bună, după ce am răspândit zvonul că vom crăpa de aviară. Guvernele naţionale trebuie să coopereze pentru a găsi modalitatea cea mai eficientă de acţiune contra gripei aviare – a fost concluzia unei conferinţe găzduite la Geneva. Lee Jong Wook, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a reconfirmat aprecierea că păsările migratoare transmist virusul fatal către păsările de curte. Iar de aici trece la om. Cum? Nu ştim, dar trece.

Un raport al Băncii Mondiale arată că o pandemie de gripă aviară ar echivala cu moartea a 200.000 de americani, iar pierderile s-ar ridica la 800 de miliarde de dolari. Documentul nu explică însă cum a ajuns Banca Mondială la acest rezultat înfiorător, dar aşa scrie. Şi începe hora.

Concomitent o adevărată competiţie s-a deschis pentru producerea vaccinurilor. Firma Roche din Elveţia a primit peste 150 de cereri pentru obţinerea licenţei pentru producerea vacinului Tamiflu. Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că apariţia unei pandemii de gripă aviară este doar o chestiune de timp şi a cerut "acţiuni urgente" pentru obţinerea unui vaccin. Medicii din Coreea de Sud pretind că au găsit leacul pentru orătănii: extractul de kimchi, un fel de plantă-condiment, în formă de varză. Condimentul se lasă la fermentat şi produce un acid lactic - leuconostoc citreum, care se pune în hrana păsărilor. Profesorul Kang de la Universitatea din Seul a testat condimentul pe pui bolnavi şi 85% din ei s-au vindecat. Coreenii au început să vândă produsul în Belgia. Unii veterinari glumeţi de la Amsterdam spuneau că, dacă se adaugă usturoi şi vin roşu, iese cea mai bună friptură de pui.

Cel mai mare producător de medicamente din China, Shanghai Pharmaceutical Group, vrea să cumpere licenţa de la compania elveţiană Roche pentru a fabrica vaccinul tamiflu. şi ajungem tot la condimente. Chinezii au început să cumpere masiv anason stelat, un condiment foarte căutat în bucătăriile asiatice. Anasonul stelat conţine o substanţă pe care elveţienii de la Roche au reuşit s-o sintetizeze pentru a obţine tamiflu. Un kilogram de anason costă acum 4 yuani, adică vreo 50 de cenţi.

La concurenţă cu anasonul şi usturoiul, virusologii americani şi japonezi au anunţat că au fundamentat o nouă metodă de manipulare genetică pentru scăderea influenţei virusului, ceea ce va duce la producerea rapidă a altor vaccinuri.

Franţa face un vaccin mai eficient decât tamiflu. Bine, dar şi Ungaria a testat pe oameni un vaccin foarte eficient.

Guvernul român cedează iarăşi în faţa maghiarilor

Iar noi facem şedinţă comună la Bucureşti cu guvernul de la Budapesta! Iooi! Bucureştiul a fost capitala Ungariei Mari! Punem de-o federaţie şi mutăm capitala pe Dunăre, la Buda. Promitem să respectăm drepturile minorităţilor, în conformitate cu normele europene în materie, ca în Franţa, ca în Marea Britanie sau ca în Germania - democraţii autentice - ighen!

Până atunci însă, Marko Bellla, din uşa stabilimentului din Piaţa Victoriei, i-a spus lui Ferenc Gyurcsany cum va arăta Transilvania după aderare. Ungaria şi-a mai deschis două consulate: unul la Miercurea Ciuc, altul la Iaşi. Eu aş mai propune unul la Bacău, altul la Huşi, că acolo locuiesc... husiţii lui Ian Huss. Tăriceanu şi Gyurcsany au făcut scurtă la mâini după ce au semnat vreo două duzini de acorduri. Ei au decis crearea la Budapesta a fundaţiei publice româno-ungare "Gojdu", finanţată de cele două guverne. Fundaţia va acorda burse elevilor, studenţilor şi masteranzilor români şi maghiari cu venituri reduse. Aici au încălcat voinţa lui Emanoil Gojdu: el a lăsat prin testament bani şi valori pentru tineri români ortodocşi. Punct. Aceste valori au fost însuşite de statul ungar, care le-a vândut recent unui onest cetăţean din Israel. De ce ar trebui să contribuie statul român la finanţarea unei fundaţii de la care Ungaria a luat banii şi clădirile? Şi de ce ar trebui ca, folosindu-se fonduri româneşti, să fie stipendiaţi străini de neam şi de credinţă, contra prevederilor testamentare ale lui Gojdu?

În timpul nunţii cu dar de la Bucureşti, peste 500 de unguri strigau în faţa Universităţii Babeş-Boliay din Cluj: "Români, ieşiţi afară din universitatea noastră!" Călin Popescu Tărcieanu a promis că va finanţa Universitatea de stat Babes-Boliay, dar şi Universitatea particulară maghiară "Sapientia" din Oradea. În schimb, nici un cent nu se investeşte pentru dezvoltarea învăţământului de limbă română la Universitatea din Cernăuţi.
Ferenc Gurcsany ne-a asigurat că Ungaria nu vrea Ardealul: "Pacea de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial este acceptată de nouă din zece unguri".

Bumerangul de care nu scapi

"Integrarea e şi copilul nostru, e copilul clasei politice româneşti", a strigat Mircea Geoană când a văzut că domnul Tăriceanu ia bomboana de pe coliva de la Bruxelles. Care clasă politică, vorba marxistului, a făcut în scăldătoare şi a aruncat zoile cu tot cu puradel. Conturile lor contează. Dar ce conturi, care conturi, domne? "Nu am nici un cont... Aaaa... Nu-mi aduc aminte de conturile mele din Monaco. Parcă aveam un cont acolo... cu vreo trei mii de euro...", povesteşte galeş Guzganu Rozaliu, colegul de scăldătoare politică al lui Mircea Geoană. De exemplu io. Am economisit din leafa de gazetar 133 de euro, dau o fugă până ici-şa în Monaco şi-mi fac un cont. N-am voie? Am. Pot să şi uit de el, cum a păţit Guzganu Rozaliu.

Estimp, tataie îşi coace larva în pupa Prostănacului şi va ieşi de-acolo un spirit social-democrat nou, tânăr autentic şi energic. Le-a scris o epistolă "tâlharilor" şi "autiştilor politici", le-a bătut iar obrazul să-i înveţe minte: "Încercările de intimidare prin ameninţări cu excluderea din partid nu sunt doar contraproductive, ci şi de natură să afecteze grav climatul de încredere şi de colegialitate. Fiţi mai prudenţi în această privinţă! Astfel de atitudini pot avea efect de bumerang".

Iată, prin urmare, un cuvânt cu potenţe magice în politică: "bumerang". Folosirea lui denotă o atitudine ofensivă, de învingător. Spre deosebire de cuvântul "ţarc", utilizat de Adrian Năstase. Confesiunea lui tataie către goblizanii din Partidu lu Mucles capătă uneori accente dramatice prin clarviziune: "Am greşit crezând că timpul va lucra în favoarea noastră, că oamenii îi vor uita pe corupţii din partidul nostru, concentrându-se asupra corupţilor actualei puteri". Mă tataie, mă, fugi din partidul Împăratului-de-Mătase până când nu te ajunge acelaşi bumerang.

Împăratul-de-Mătase se joacă cu Miki-şpagă de-a şedinţele "Executivului fantomă", iar Prostănacu levitează pe la geamuri şi ţipă că e gata de alegeri anticipate şi de guvernare. Cu o condiţie: Antonie Iorgovan să nu-şi mai dea cu părerea. Părintele Constituţiei s-a ofuscat din nou şi a explodat că Prostănacu îl crede "prostu satului". Toţi analiştii neamului au apreciat că ar fi contraproductiv un conflict între Prostănacu şi Prostu-Satului. Ce-are a face satul aici, printre oameni care au multă personalitate, orgoliu şi umor pe măsură? Ar fi de preferat Prostul Lor.

FMI: Adio, dar rămân cu voi!

Să lăsăm pubela din Primăverii şi să vedem în ce tămbălău internaţional am intrat. România face un pas riscant pentru imaginea ei în lumea finaciară internaţională. Premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că Executivul renunţă la serviciile Fondului Monetar Internaţional. Emanuel van der Mensbrugghe, şeful echipei de negociatori, a reproşat Guvernului român că noul buget este nerealist şi că a fost trimis spre dezbatere în Parlament înainte să fie adoptat Codul Fiscal. Economiştii străini susţin că România nu poate gestiona singură politicile sale macroeconomice. Premierul Tăriceanu a declarat că Fondul Monetar Internaţional nu-i permitea să crească salariile pentru bugetari. În realitate, nu salariile medicilor şi ale profesorilor au fost buturuga fatală. FMI a găsit hibe profunde şi vechi în economia noastră: cererea depăşeşte oferta, importurile sunt mult mai mari decât exporturile. Balanţa externă a statului este dezechilibrată, cum nu a fost niciodată. Adică, mai pe şleau, noi consumăm mult mai mult decât producem. Guvernul nu a urmărit stabilizarea preţurilor, nu a controlat suficient rata inflaţiei, nu a dispus finalizarea Codului Fiscal în termenul stabilit.

Misiunea FMI la Bucureşti a comunicat că acordul stand-by cu România nu a încetat, ci, mai mult, "a deraiat". Acordul rămâne valabil până în 2006, iar consultările pot continua dacă Guvernul Tăriceanu "va schimba actualul pachet de politici fiscale şi monetare".

Acţiunea Executivului este foarte riscantă, dar, dacă nu vor apărea complicaţii macroeconomice, fără ochiul soacrei în spate, se va putea afirma că Guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu a trecut examenul de maturitate

România are relaţii cu FMI de 32 de ani. În această lungă perioadă, ţara noastră a încercat de zece ori să încheie acorduri cu FMI, dar a finalizat doar trei: în 1971, în 1975 şi al treilea în 2001. În 1981, Nicolae Ceauşescu a dispus ruperea relaţiilor cu FMI, raporturi care au rămas blocate până în 1991.

Ţara corupţiei generalizate

Organizaţia Transparency International şi-a publicat raportul anual cu privire la nivelul de percepţie a corupţiei pe mapamond. România ocupă locul 87, alături de Mongolia şi Republica Dominicană, după Turcia şi Bulgaria. Este cea mai coruptă ţară de pe continent. Cel puţin aşa arată datele publicate de organizaţia amintită.

România are un indice de percepţie 3, Bulgaria are 3,50, iar Turcia - 4. Punctajul slab, obţinut de România, arată că guvernanţii nu au aplicat reformele contra corupţiei, aşa cum au avertizat mereu. Administraţia locală şi centrală încalcă frecvent legislaţia. Parchetul Naţional Anticorupţie a devenit departament în Parchetul General, ceea ce îi ştirbeşte independenţa. România alocă doar 0,1% din Produsul Intern Brut pentru lupta contra corupţilor, chiar dacă Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est prevede 0,5% din PIB. Astfel că România este depăşită de ţări africane ca Burkina Faso - locul 70, Botswana - locul 32 sau Ghana, aflată pe locul 65.

Corupţia va fi tema dominantă şi pentru raportul de ţară. Venit la Bucureşti, finlandezul Oli Rehn, comisarul european pentru extindere, a vorbit mai puţin despre acest aspect neplăcut pentru autorităţile de la Bucureşti. Disconfortul nostru este cu atât mai mare, cu cât Finlanda, patria lui Rehn, este cea mai cinstită ţară din lume şi deţine anual enervantul loc întâi.

Refrenul a fost acelaşi şi cu prilejul vizitelor efectuate de Călin Popesdcu Tăriceanu la Londra, la Paris sau la Roma. Silvio Berlusconi vrea aderarea rapidă a României la 1 ianuarie 2007. El i-a cerut lui Călin Popescu Tăriceanu fotbalişti pentru AC Milan, iar pentru el, care a fost avocatul integrării noastre, "o româncuţă frumoasă". Premierul român a răspuns că nu e pasionat de fotbal şi că este interesat de automobilism.

Aceleaşi asigurări a primit şi Traian Băsescu la întâlnirea de la Zagreb cu şefii de state din Europa Centrală. Cu acelaşi prilej, Stipe Mesici, preşedintele Croaţiei, l-a asigurat pe preşedintele Vladimir Voronin de tot sprijinul pentru independenţa reală a Republicii Moldova faţă de Rusia. Şefii de state de la Zagreb au discutat şi despre marile presiuni la care este supus Chişinăul din partea Moscovei. Kremlinul şi-a trimis numeroşi emisari la Chuicontextul în care Dmitrii Rupel, preşedintele OSCE, şi-a manifestat convingerea că participarea Statelor Unite şi a Uniunii Europene la negocieri ca mediatori, iar nu doar cu statut de observatori, ca în prezent, va debloca situaţia.

Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei, şi Heinz Fischer, preşedintele Austriei, l-au asigurat pe Traian Băsescu că parlamentele lor vor ratifica tratatul de aderare a României.

Cum Adrian Năstase îi reproşa frecvent că nu are contacte cu lideri politici importanţi, Traian Băsescu a făcut un turneu şi în Coreea de Sud, unde a fost primit de preşedintele Roh Moo-Hyun. Şeful statului s-a întâlnit cu preşedintele companiei General Motors Daewoo. Seulul vrea să facă din Mangalia unul din cele mai importante porturi din lume. La primăria din Seul, i s-a decernat titlul de cetăţean de onoare al oraşului. Cu acest prilej, coreenii i-au cântat lui Traian Băsescu "Fetiţe dulci ca-n Bucureşti".

Universitatea Hankuk din Seul i-a conferit titlul de doctor honoris cauza în ştiinţe politice.

În luna octombrie, România deţine preşedinţia prin rotaţie a Consiliului de Securitate. O misiune grea pentru Mihai Răzvan Ungureanu, invitat la CNN să vorbească despre gripa aviară. Perioada este foarte încărcată pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, care încearcă să rezolve dosarele complicate ale Irakului, Siriei, Libanului şi provinciei Kosovo. La acest nivel, încă nu se pune în discuţie conflictul din Transnistria, deşi ar fi fost un prilej potrivit.

Treptele integrării europene şi relaţiile cu SUA

Chiar dacă activitatea Uniunii Europene înregistrează unele disfuncţiuni obiective, extinderea merge mai departe. După apariţia Raportului de ţară, România continuă să primească steguleţe tricolore şi scrisori de avertizare de la Bruxelles, o practică altfel uzuală, ca să nu spun puerilă, ca formă de prezentare. Este vorba de o întreagă metodologie de monitorizare a activităţii autorităţilor de la Bucureşti. Am fost avertizaţi din nou să renunţăm la organismele modificate genetic, o modă preluată de dincolo de Atlantic, dar respinsă de Uniunea Europeană.

Josep Borrell, preşedintele Parlamentului European, a spus că aderarea României şi Bulgariei ar trebui să încheie procesul de extindere a Uniunii Europene. Tratatul de aderare a înregistrat un adevărat succes la Atena, atât cât se poate vorbi de succes în cazul evenimentelor politice. Parlamentul elen a acordat un vot zdrobitor pentru cele două ţări. La invitaţia premierului Constantin Karamanlis, preşedinţii Traian Băsescu şi Ghiorghi Părvanov au participat la sesiunea Parlamentului de la Atena.

Singura formaţiune care s-a opus a fost Partidul Comuniştilor.

Grecia este a cincea ţară ce ratifică documentul, după Slovacia, Slovenia, Ungaria şi Cipru.

Camera Comunelor de la Londra a ratificat cu o largă majoritate Tratatul de aderare a României şi Bulgariei. Documentul a fost transmis mai departe spre Camera Lorzilor, după care va fi promulgat de Regina Elisabeta a II-a. După cum se observă, Marea Britanie este prima ţară influentă din cadrul Uniunii care adoptă Tratatul nostru de aderare. După cum a promis Silvio Berlusconi la întâlnirea cu premierul Călin Popescu Tărcieanu, următoarea ţară de primă mărime, ce va proceda la fel, va fi Italia.

Şi raporturile cu SUA îşi continuă cursul imprimat încă de Ion Iliescu. Traian Băsescu a accentuat şi mai mult direcţia prioritară a politicii externe româneşti. Important este în ce măsură partenerii de la Bruxelles nu vor interpreta inoportun, ca altădată, o opţiune strategică normală.

Când Traian Băsescu a vorbit despre internaţionalizarea Mării Negre, unii l-au ironizat. Se pare însă că intuiţia lui a fost corectă. Statele Unite se arată mai hotărâte ca oricând să se implice în democratizarea acestei zone de o mare importanţă geostrategică. Preşedintele l-a primit la Bucureşti pe Stephen Hadley, consilierul pe probleme de securitate al preşedintelui George Bush. Cu acest prilej, Traian Băsescu a vorbit despre decizia SUA de a transfera baze militare la Mihail Kogălniceanu, Babadag, Feteşti şi la Luna, în Transilvania. Va trebui, totuşi, să ne reevaluăm opţiunea strategică fundamentală şi unică: Uniunea Europeană. Cum vom reuşi? Abia aici se cer calităţi de strateg la Marea Neagră.

Senatul american l-a audiat pe Nicholas Taubman, noul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, iar tema dezbaterii a fost aceeaşi: România trebuie să intre pe axa petrolului caspic. Ideea datează din 1990. Nu s-a concretizat până acum nimic fiindcă nu a existat voinţă politică, dar şi pentru că lipsea actorul principal.

SUA şi UE, la colţul mesei lui Igor Smirnov

Cel puţin la nivel de bune intenţii, George Bush şi Jose Manuel Durao Barroso s-au declarat preocupaţi de situaţia creată pe Nistru, locul unde se află singurul regim terorist din Europa. Acolo, o minoritate etnică asupreşte o majoritate care se declară de limbă moldovenească (română). Acolo există deţinuţi politici – o altă situaţie unică pe continent. Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au participat pentru prima dată la negocierile pentru pacificarea Transnistriei. Cele două forţe occidentale, în care românii de dincolo de Prut îşi pun toate speranţele, au calitate doar de observatori, nu de mediatori. Cu alte cuvinte, reprezentanţii lui Bush şi ai lui Barroso au stat la masă cu Igor Smirnov, dar undeva la colţul mesei, fiindcă Transnistria are drepturi depline în viziunea Rusiei. Iar această viziune periculoasă s-a impus în regiune. Vladimir Socor, considerat cel mai reputat analist politic pentru Eurasia, apreciază că Statele Unite şi Uniunea Europeană nu au nici o relevanmţă în acest context diplomatic. Rusia, care a provocat războiul de pe Nistru, deţine trupe acolo şi este mediator. Un mediator care instigă la secesiune.

Numeroşi observatori consideră că România nu şi-a jucat eficient atuurile, aşa cum a cerut Traian Băsescu. Ţara noastră este parte interesată în acest proces de pacificare, datorită proximităţii geografice şi pentru că are acolo etnici români, argumente suficiente pentru a fi alături de Ucraina, Rusia şi OSCE. Autorităţile de la Bruxelles apreciază că România se poate folosi de organismele europene pentru a interveni în tratative, dar ţara noastră nu este încă membră a Uniunii Europene.

Vasile Tarlev, premierul Republicii Moldova, a cerut Rusiei să-şi retragă arsenalul din Transnistria până la 31 decembrie. O cerere care ar părea neverosimilă, dacă avem în vedere oscilaţiile acestui personaj. Chişinăul a anunţat că va cumpăra gaze din Turcmenistan şi din Kazahstan. Vladimir Voronin a declarat că Transnistria fabrică arme care au ajuns la teroriştii din Kosovo, Caucaz, Cabardino-Balcaria şi în Irak.

Pentru a înţelege mai bine care este atitudinea Kremlinului, trebuie să precizăm că Vladimir Putin a promulgat recent o lege federală, conform căreia Federaţia Rusă poate primi în componenţa sa orice provincie secesionistă din fosta URSS, ca nou "subiect" federal. Iar Transnistria ar putea deveni "un nou subiect",

Are România "închisori negre" pentru tortură?

După ce "Washington Post" şi "Human Rights Watch" au publicat că serviciile secrete americane ar deţine "închisori negre" în România şi în Polonia pentru torturarea prizonierilor din Afganistan şi din Irak, un adevărat scandal internaţional s-a declanşat în jurul ţării noastre. Afirmaţia este extrem de gravă, fie că e adevărată sau falsă. România a semnat toate convenţiile internaţionale de combatere a torturii, este membră a Naţiunilor Unite, s-a angajat să respecte Carta ONU, iar aderarea la Uniunea Europeană este iminentă. O asemenea bănuială că România ar găzdui astfel de "puşcării negre" cade greu la Bruxelles.

Comisia Europeană a trimis scrisori de avertizare a României cu privire la lupta contra corupţilor şi a solicitat lămuriri de la Bucureşti referitoare la "închisorile negre". De asemenea, Consiliul Europei şi-a propus să analizeze existenţa centrelor de detenţie secretă create de CIA pe continent. De altfel, Comisia Juridică a Consiliului Europei a reamintit statelor membre că au semnat Rezoluţia 1433 din 2005, prin care li se cerea expres "să vegheze pentru ca teritoriile lor să nu fie folosite pentru practicarea detenţiei secrete". Reamintim că în componenţa Consiliului Europei intră şi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Traian Băsescu a declarat că Statele Unite nu au solicitat României să încalce drepturile omului. În plus, preşedintele României a adăugat cu prilejul vizitei la Liubliana că ar fi extrem de dificil pentru autorităţile române sau slovace să atenţioneze Statele Unite cu privire la o acţiune care, teoretic, este un secret ştiut doar de americani.

George Bush a apărat sistemul de închisori clandestine, creat de CIA în lume, subliniind că americanii nu torturează oameni, dar "îi vom urmări agresiv pe terorişti, însă în baza legii".

Condoleezza Rice a refuzat să comenteze pe marginea "vizuinilor negre" ale CIA. Ea a spus că America este angajată într-un nou tip de război, cu oameni fără valori morale, care nu ezită să omoare civili nevinovaţi. Donald Rumsfeld, şeful Departamentului Apărării, este singurul abilitat să autorizeze excepţiile la noua directivă a Pentagonului de interzicere a torturii şi de aprobare a unui "tratament omenos", aplicat deţinuţilor.

Departamentul de Stat american a precizat că Washingtonul negociază deschis drepturile de acces la unele baze militare din Bulgaria şi din România pentru garantarea securităţii transportului petrolier în Marea Neagră.

CIA a sesizat Departamentul american al Justiţiei cu privire la scurgeri de informaţii clasate drept secrete, referitoare la închisorile clandestine, informaţii ce au ajuns la ziariştii de la "Washington Post".

Serghei Lavrov ne sfidează la Bucureşti

După ce Vladimir Voronin a cerut Kremlinului "să-l lase din braţe pe Igor Smirnov", Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, a venit la Bucureşti, unde a declarat că armata Rusiei are un rol constructiv la Tiraspol. Mai mult, România ar trebui să fie de acord cu staţionarea trupelor de ocupaţie în vecinătatea ei. "Cei care se arată interesaţi de reglementarea paşnică a conflictului transnistrean, pe baza documentelor în vigoare, trebuie să susţină şi staţionarea în continuare a acestui contingent", a avertizat Serghei Lavrov.

Chişinăul este sancţionat pe toate căile fiindcă nu a acceptat planul de federalizare, impus de Kozak. Ministrul rus a precizat că în Transnistria se află 500 de membri ai contingentului de menţinere a păcii şi 1000 de soldaţi care asigură protecţia depozitelor de muniţie. Mihai Răzvan Ungureanu a apreciat că în vecinătatea estică a Uniunii Europene există un potenţial destabilizator, care ar putea afecta implicit România. Ungureanu şi Lavrov au semnat Protocolul de inventariere a acordurilor juridice, încheieate de România şi URSS în perioada 1945-1991. Un asemenea protocol de inventariere este cel puţin neavenit, dacă luăm în considerare că toate aşa-zisele acorduri juridice româno-sovietice au fost impuse prin forţă de Moscova. Acest memento diplomatic nu are corespondent în practica diplomatică. Lavrov şi Ungureanu au semnat şi Acordul privind regimul juridic al mormintelor militarilor români din Rusia şi ruşi din România. Dacă mormintele militarilor sovietici din România se află în stare bună, majoritatea cimitirelor româneşti din Rusia au dispărut.

Moscova acţionează pe toate fronturile în zona noastră de interes, aşa cum a fost definită de Traian Băsescu. Pentru a pedepsi Chişinăul, care are o atitudine tot mai pro-europeană, Igor Smirnov a dispus ca Termocentrala de la Kuciurgan din Transnistria să taie curentul electric pentru Basarabia, lăsând aproape toată provincia în beznă. În plus, Alexei al II-lea, patriarhul Moscovei, a făcut o vizită la Chişinău în zilele de 11-12 noiembrie. Patriarhul Teoctist nu a trecut niciodată Prutul după 1990, la mitropolitul Petru de Bălţi, care arde aceeaşi tămâie.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!