Un stilou şi mai multe amintiri*

Cu puţin timp înainte de a părăsi Bostonul mi-am cumpărat de la un magazin de antichităţi din apropiere de Harvard Square un stilou art deco, din anii ’30, în ape verzi, cu peniţă de aur. Mi s-a spus că, dacă am vreo problemă cu el, să-l aduc înapoi, că de restaurarea stilourilor se ocupă, în ceasurile sale de răgaz, un bătrân rabin. Mi-am amintit de tata care îmi povestea cum în anii ’50, elev la Liceul Internat fiind, lucra în timpul liber pentru un stilouar evreu de pe strada Lăpuşneanu. În Malden, bătrânul croitor evreu ceh la care-mi reparasem căptuşeala paltonului îmi amintise, prin iscusinţa şi hachiţele sale, de poveştile bunicii, care a făcut croitorie şi a locuit într-un cartier evreiesc al Iaşului. Aceste două figuri, împreună cu jovialul arhimandrit Vasilios, venit de la Athos pentru a sluji la biserica grecească "Adormirea Maicii Domnului" din Sommerville, au fost singurele personaje care mi-au amintit de lumea de acasă pe parcursul celor doi ani petrecuţi în Boston. În rest, am patinat pe suprafaţa oraşului încercând să-mi dau seama dacă e bine sau nu să mă "adaptez" după cum mă sfătuiau cei din ţară. Să mă adaptez la ce? Case fără garduri, peluze ca mesele de biliard, trotuarul de cărămidă roşie din Harvard Square plin de dejecţii, "the freaks", ciudaţii, drogaţii, punkiştii, haimanalele, intelectualii progresişti în sandale, bărbaţii trişti între două vârste distribuind ziarul "The Socialist Worker" la gura de metrou de la Harvard, boschetarii care ieşeau noaptea din ungherele librăriilor, cafenelelor sau zgârâie-norilor pentru a-ţi cere bani şi a bolborosi şamanic sub influenţa "ierbii". Homosexualii care fac jogging pe malul Charlesului fie iarnă fie vară, singuri şi emotivi; frizerul grec, negricios şi apoplectic, care păstra o hartă a Ciprului vechi în sertar şi care, deşi de 40 de ani în S.U.A., mă îndemna într-o engleză rudimentară să nu-mi uit patria. Casele cu ferestre ca ochii fără pleoape, aşezate direct sub acoperiş. Sălbăticia care nu e natură şi aglomeraţia care pare pustiu. Lumea în care natura e pradă omului dezumanizat. Negrii cu pantalonii căzuţi în vine, scandalul preoţilor catolici din Boston, petrecerile româneşti vegheate de veşnicul individ jovial care vrea să cunoască pe, şi să facă poză la, toată lumea. Lipsa de copaci, lipsa de aer, lipsa de linişte. Autostrăzi, automobile, supermagazine. Motoare, de maşini de tuns iarba, de maşini de dezăpezit, de motociclete, de ciocane pneumatice, duduind din zori până seara târziu. Zgârâie-nori: umbra, umezeala şi curentul din jurul lor, chiar şi vara. Copaci care nu înfrunzesc niciodată: epilaţi la subsuori, cu un biet ciuf de crengi în vârf, piperniciţi, negri, împodobiţi cu beculeţe. Senzaţia că nu ai unde să te plimbi. Lehamitea. Valurile de turişti asiatici ale căror atingeri au lustruit orbitor şpiţul de bronz al statuii lui John Harvard, mai tare decât pelerinii catolici balerinii papali. Bibliotecile publice – şi cea din Cambridge şi cea din Copley Square – cu fonduri de carte donate de vechii "brahmini" de Boston, dar inutilizabile din cauza boschetarilor care se aciuează dis-de-dimineaţă printre rafturi: să doarmă, să se despăducheze, să-şi verifice emailul, să pută. Gonit de bibliotecari, un asemenea Charlot a dat în judecată biblioteca, a câştigat câteva sute de mii de dolari daune morale şi, deşi toată lumea credea că de-acum măcar îşi va permite un acoperiş deasupra capului, s-a întors în chip de vagabond la bibliotecă, motivând că lui aşa-i place să trăiască. Şi a puţit nestingherit în continuare. George Steiner spune că America e singura ţară în care cerşetorii nu au statut de sfinţi. Aşa e, dar e şi singura ţară în care cerşetorii au avocaţi, sunt siguri de drepturile lor şi sunt produsul unui sistem în care, dacă vezi un negru jefuindu-l pe un alb, nu ştii dacă să intervii de teamă că vei fi acuzat de rasism. În drum spre bibliotecă, Peretti, magazinul cu tutun de pipă de unde se aproviziona şi Edward G. Robinson. La Boston College iezuiţii care organizează "celebrări ale diversităţii" şi susţin homosexualii. La Harvard Bookstore, când l-am întrebat pe vânzătorul cu belciuge în buză şi sprânceană dacă-mi poate spune în ce secţiune aş putea găsi albume cu icoane, am fost îndrumat spre raionul cu cărţi despre Marylin Monroe şi James Dean ("movie icons"). Dacă n-ai sfinţi şi icoane, îţi fabrici unii din celuloid, care mor şi reînvie odată cu rola din proiector.

Mircea Platon

* Fragment din cartea Însemnare a călătoriei prin interiorul camerei mele din Noua Anglie sau Despre felurile resemnării

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!