Zilele ROST

În intervalul 11 – 13 nov. a.c., la Sfînta Mănăstire Putna (Suceava), au avut loc Zilele ROST – întrunire anuală a celor care lucrează pentru revista ROST şi pentru organizaţia care o editează.

La manifestare au fost prezenţi preoţi, profesori, jurnalişti, medici, ingineri, economişti, oameni de afaceri.

Invitat special a fost dl Constantin Mardare, jurnalist din Chişinău şi secretar executiv al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova.

Dezbaterile s-au axat pe cîteva mari probleme: Îmbunătăţirea conţinutului, finanţarea, promovarea şi difuzarea revistei ROST; Organizarea teritorială a asociaţiei; Construirea unor relaţii puternice cu organizaţii similare din Basarabia; Necesitatea înfiinţării unui Memorial al Suferinţei Româneşti (compus dintr-un muzeu al ororilor comuinste, un institut de studiere a istoriei românilor sub comunism, o editură şi o biserică dedicată celor ucişi în temniţele comuniste; Memorialul va fi un monument închinat jertfei pentru credinţă, nu un loc al plînegerii); Organizarea unei Şcoli de vară pentru elevi şi studenţi în 2006, avînd ca temă bioetica.

Mai mulţi membri ai grupării ROST au primit responsabilităţi clare pentru ducerea la îndeplinire a hotărîrilor luate.

De asemenea, cei prezenţi şi-au manifestat susţinerea pentru Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizaţie neguvernamentală pentru apărarea drepturilor fraţilor noştri de peste Prut.

Duminica, 13 nov., membrii grupării ROST au participat la Sf. Liturghie în biserica Mănăstirii Putna şi s-au închinat la mormîntul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt. După slujbă, au fost primiţi, cu mare căldură şi cu un cuvînt bun, de către Pr. Arhim. Melchisedec, stareţul Mănăstirii Putna.

Evocarea lui V. Voiculescu

Sala de festivităţi a Colegiului "I.L. Caragiale" din Bucureşti a găzduit marţi, 15 noiembrie a.c., începînd cu ora 13.00, o evocare Vasile Voiculescu, în organizarea Asociaţiei Romfest XXI şi a Bibliotecii Metropolitane - Filiala "Ioan Slavici".

În faţa unei asistenţe numeroase, formată din elevi şi profesori (chiar dacă erau în plină grevă), au vorbit despre viaţa şi opera poetului fiica sa, dna Gabriela Defour – Voiculescu, prof. Mircea Coloşenco şi prof. univ. dr. Roxana Sorescu.

Dna Defour – Voiculescu a istorisit cîteva întîmplări deosebite cu tatăl său, prof. Coloşenco a insistat asupra posturii de victimă a regimului comunist a lui V. Voiculescu, iar prof. univ. dr. Sorescu a făcut o expunere de excepţie a mecanismelor intime ale operei lui Voiculescu. Astfel, dna Roxana Sorescu a explicat rolul rugăciunii la V. Voiculescu şi a afirmat că întreaga operă a scriitorului este scrisă ca adresare către cîţiva prieteni apropiaţi. Prof. Sorescu s-a oprit şi la episodul apartenenţei lui Voiculescu la "Rugul Aprins", mergînd pînă la detalierea tehnicii pentru Rugăciunea Inimii, practicată de membrii grupului de la de la Mănăstirea Antim.

În final, Claudiu Târziu, directorul revistei ROST, a prezentat numărul pe noiembrie al publicaţiei şi a evidenţiat principalele puncte din programul ROST.

ROST faţă către faţă cu cititorii ieşeni

Pe 27 noiembrie, numărul 33 al revistei ROST a fost lansat la întâlnirea românilor bucovineni de la Galeriile „Pod Pogor-Fiul" din Iaşi. Scriitorul Liviu Papuc, preşedinte al filialei Iaşi a Societăţii Românilor Bucovineni, a prezentat publicaţia. Seara, la SAGE Cafe din Iaşi, ROST s-a întîlnit cu publicul, prezenţi fiind profesori universitari, ziarişti, oameni politici locali şi mulţi studenţi - în mare parte teologi.

Richard Constantinescu, liderul filialei Iaşi a Asociaţiei Romfest XXI, Mihail Albişteanu, vicepreşedinte naţional al organizaţiei, şi Cristian Ivănuţă, membru al Consiliului Director, au exprimat viziunea asociaţiei care editează ROST în privinţa problemelor importante ale societăţii româneşti. Totodată, cei trei au anunţat cîteva acţiuni care se vor desfăşura în perioada următoare în organizarea grupării ROST: dezbateri despre ecumenism şi bioetică; proiecţia unui film realizat de către o televiziune franceză cu Costin Merişca, fost deţinut politic, în închisoarea Piteşti; lansări de carte, expoziţii şi altele

Ultimul haiduc este preşedinte de partid

Ion Gavrilă–Ogoranu (82 ani), cel care a condus grupul de luptători anticomunişti din Făgăraş, a fost desemnat, recent, preşedinte al Partidului „Pentru Patrie". Congresul Extraordinar al PPP, desfăşurat pe 19 noiembrie a.c., l-a ales ca preşedinte executiv pe tînărul istoric Cătălin Maghiar (31 ani).

PPP a fost înfiinţat în urmă cu 12 ani de foştii luptători anticomunişti, a participat la toate alegerile pînă acum dar nu a izbutit să treacă pragul electoral pentru a intra în Parlament. La Congresul Extraordinar, partidul şi-a propus să-şi relanseze activitatea, începutul bun fiind marcat de aderarea mai multor tineri.

PPP este o formaţiune de orientare naţional-creştină şi eurosceptică.

Noul preşedinte al PPP, Ion Gavrilă-Ogoranu, a luptat cu arma în mînă contra regimului comunist, începînd din 1947. La jumătatea anilor ’50, după ce grupul i-a fost decimat de Securitate, Ion Gavrilă a coborît din munţi şi reuşit să le scape securiştilor pînă în 1976, cînd a fost arestat la Cluj-Napoca.

Ion Gavrilă-Ogoranu a scris povestea vieţii lui într-o carte în patru volume, Brazii de frîng dar nu se îndoiesc. Ultimul dintre volume este scris pe baza documentelor din arhivele fostei Securităţi.

Mii de pelerini la sfinţirea mănăstirii martirilor

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi Părintele stareţ Iustin Pârvu au sfinţit în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Mănăstirea "Petru Vodă". Mănăstirea, ridicată în comuna Poiana Teiului, judetul Neamţ, la poalele Muntelui Ceahlău, este singurul aşezămînt monahal din România dedicat martirilor din închisorile comuniste. Zeci de preoţi şi mii de pelerini au participat la slujba de sfinţire.

ÎPS Daniel, cunoscut mai degrabă ca un iubitor al "ecumeniştilor", a avut numai cuvinte de laudă despre Pr. Iustin – considerat urmaş al Părintelui Cleopa Ilie şi ştiut ca un adversar neclintit al "ecumenismului". La finalul ceremonialului, ÎPS Daniel a ţinut o predică din care cei prezenţi au înţeles că Mitropolitul vrea să stingă orice pricină de conflict din eparhia sa. Cuvîntul lui, cald şi înţelept, i-a făcut pe unii din cei de faţă să zică admirativ: "Este cu adevărat vlădică!".

Să sperăm că în această schimbare de comportament a Înaltului nu e urmă de viclenie bizantină, ci numai dragoste arhierească.

Voronin se teme de unire

Vladimir Voronin a declarat recent că "Republica Moldova nu intenţionează să se unească cu România", deşi nu l-a întrebat nimeni. Presedintele moldovean a declarat, într-un interviu acordat televiziunii de stat de la Chişinău, că: "Există două state independente. Am căzut de acord cu preşedintele României că Moldova şi România se vor întîlni în Uniunea Europeană, în calitate de state independente şi suverane". Vladimir Voronin a respins categoric recentele afirmaţii ale lui Traian Băsescu, potrivit cărora în cele două state trăieşte o singură naţiune: naţiunea română. "Recensămîntul populatiei, efectuat anul trecut în Republica Moldova, a arătat ca 94% din populaţia baştinaşă a ţării se consideră moldoveni, iar nu români", a subliniat şeful statului artificial de dincolo de Prut. Parcă n-am şti că acel recensămînt a fost viciat.

Teama de a nu se întoarce în grota din care a ieşit, în cazul revenirii Basarabiei la ţara-mamă, îi întunecă lui Voronin judecata. El spune că vrea în UE, dar R. Moldova nu poate ajunge în UE nici într-o sută de ani de-acum în colo, după cum (nu) funcţionează. Sau poate, dar numai ca parte a României. Din păcăate, pentru o mînă de Voronini care au pus mîna pe Basarabia, fraţii noştri trebuie să îndure lipsuri şi

Studenţii faţă cu "partizanii"

La Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi a avut loc, pe 21 noiembrie a.c., o întîlnire a cîtorva foşti luptători anticomunişti cu studenţii. Discuţia a fost deschisă de Ion Gavrilă - Ogoranu, cel care a condus în anii ’40 – ’50 un grup de "partizani" în munţii Făgăraş. Timp de 21 de ani, bădia Gavrilă a fost coşmarul Securităţii. În cele din urmă, a fost prins, prin trădare. Bădia Gavrilă le-a împărtăşit tinerilor toate frămîntările, temerile, aspiraţiile pe care le-a avut în acei ani de luptă cu arma în mînă, ca şi în perioada în care a fost fugar.

La rîndul său, Părintele Alexandru Capotă, şeful Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Galaţi, a vorbit despre rezistenţa clerului la "religia pe dos" marxist-leninistă (cum a numit-o Ion Gavrilă), despre arestarea administrativă, despre ţăranii

răsculaţi de la Cudalbi şi din Dobrogea, despre munca forţată la canal sau la stuf, în Deltă. Un alt fost deţinut politic, Emil Segărescu le-a vorbit studenţilor despre marea dezamăgire pe care a avut-o în momentul în care a descoperit, în lagărul de muncă în care se afla, un comunicat sovietic, care îi demonstra că americanii ne uitaseră.

Astfel de întîlniri între puţinii luptători care mai sînt în viaţă şi tienri ar trebui organizate cît mai des. Elevii şi studenţii ar avea astfel ocazia să afle istoria pe viu, de la cei care au participat la evenimente.

Muncă în străinătate pe salarii româneşti

În Parlamentul European (PE) se coace o directivă, "Bolkenstein" – după numele iniţiatorului ei – care le va domoli românilor entuziasmul pentru integrarea în UE. Căci îi va lovi exact unde îi interesează. Pe scurt, românii care vor dori să muncească în străinătate nu vor putea avea un salariu mai mare decît leafa medie în România. Dacă pînă acum, "căpşunarii" puteau spera la 6 – 700 de euro pe lună, din momentul introducerii directivei (probabil 2007) vor fi siliţi să se muţumească cu 300 de euro. În condiţiile în care preţurile vor exploda în România după aderare.

Pe de o parte, directiva "Bolkenstein" va avea efecte negative asupra românilor, din punct de vedere material, dar pe de altă parte va arăta cît de ataşaţi sînt cei care vor să adere la UE de principiile, valorile şi regulile acesteia. Am mai spus-o şi nu obosim să o repetăm, euroscepticismul va avea suficiente argumente să crească pe măsură ce se apropie momentul aderării şi mai ales după. Atunci, ne vor da dreptate şi cei care astăzi se uită ca la nişte… excentrici la noi, cei care atragem atenţia asupra prea multelor dezvantaje ale aderării la UE în condiţiile date. Dar va fi cam tîrziu.

Euro va mări preţurile româneşti

Potrivit documentelor încheiate pînă acum, România ar trebui să treacă la moneda european în anul 2014. Ţara noastră ar putea însă amîna acest moment, după exemplul Poloniei, care a amînat cu patru ani procesul de adoptare – a spus recent guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu. Guvernatorul a precizat ca adoptarea euro reprezintă un proces care va avea repercusiuni şi, deşi românii vor în marea lor majoritate să treacă la euro, asta va însemna şi rearanjarea în sus a preţurilor. De altfel, asta o arată experienţa tuturor statelor care au adoptat deja euro.

BOR îi ajută pe sinistraţi

Biserica Ortodoxă Română a cheltuit pînă acum peste 47.400.000.000 lei vechi pentru ajutorarea familiilor sinistrate în urma inundaţiilor din această vară, în special din Moldova şi Banat. La care se adaugă donaţii în materialele de construcţii, cereale, alimente, îmbrăcăminte şi bunuri de larg consum a de 200.000.000.000 lei vechiu.

De asemenea, în urma campaniei " Invinge apele", pînă la mijlocul lunii octombrie, au fost strînşi peste 22.000.000.000 lei vechi.

Prin intermediul Arhiepiscopiei Timişoara, a Episcopiei Buzăului şi Vrancei, a Episcopiei Dunării de Jos, a Episcopiei Romanului, a Arhiepiscopiei Sucevei, se vor termina de construit în această lună 163 de case pentru sinistraţii din Banat şi Moldova.

Publicăm aceste informaţii mai ales pentru cîrcotaşii care nu văd actele filantropice ale Bisericii.

A murit un "armatol"

Pe 19 noiembrie, la Atena, a trecut la cele veşnice Gogu Padioti (78 ani), secretar al Societăţii pentru limba şi cultura aromână din Grecia.

De formaţie inginer în cadastru funciar, Padioti era un activist de seamă pentru drepturilor aromânilor. Gogu Padioti s-a născut la Metsovo (Aminciu), a urmat cursurile gimnaziului şi parţial cele liceale la liceul român din Ianina, înainte ca acesta să fie închis.

Reamintim că în Grecia trăiesc peste 800.000 de aromâni care nu sînt recunoscuţi ca minoritate naţională, subiectul fiind unul tabu pentru România cel puţin pînă la integrarea în Uniunea Europeană. Că după aceea ni se va spune că nu contează, că sîntem în aceeaşi mare comunitate cu grecii. Da, chiar aşa, cum de UE este foarte preocupată de soarta minorităţilor din România, care au mai multe drepturi decît majoritatea, dar nu şi de aceea a minorităţilor dintr-o ţară membră, cum e Grecia?

Homosexualii vor copii "în eprubetă"

Homosexualii de la Accept cer parlamentarilor respingerea proiectului de lege

privind sănătatea reproducerii şi reproducerea asistată medical. Ei pretind că prevederile proiectului încalcă principiile fundamentale de protecţie a drepturilor omului şi favorizează traficul de fiinţe umane.

Deputaţii au explicat faptul că proiectul de lege vizează posibilitatea de reproducere asistată medical doar la cuplurile heterosexuale, care nu pot face copii. Ei au eliminat din proiectul de lege obligativitatea ca aceste cupluri să fie căsătorite.

Mai pe şleau, pederaştii urmăresc să obţină dreptul de a se reproduce şi, evident, de a înfia copii. Parcă nu e de ajuns că parlamentarii noştri descreştinaţi permit intervenţia omului pentru crearea vieţii şi încă şi pentru părinţi care trăiesc în păcat, fără taina cununiei.

E incredibil cum se legiferează tot felul de blestemăţii într-o ţara în care peste 80% din locuitori se declară credincioşi.

O lege care îi va elimina pe români din Har-Cov

Mai multe organizaţii româneşti din Harghita şi Covasna au trimis un memoriu preşedintelui ţării, Camerei Deputaţilor şi liderilor principalelor partide, solicitînd ca orice decizie privind soarta românilor din aceste judeţe să fie luată numai după consultarea reprezentanţilor acestor comunităţi.

În document remis se arată că proiectul de lege privind statutul minorităţilor naţionale contravine flagrant Constituţiei României şi dreptului internaţional, urmărind introducerea în dreptul intern a drepturilor colective şi a conceptului de autonomie culturală, nerecunoscute de dreptul internaţional. Semnatarii apreciază că acest demers legislativ este "incompatibil cu spiritul, cu valorile şi tendinţele europene actuale, care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate, şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice".

Semnatarii memoriului mai consideră că adoptarea acestui proiect de lege ar duce la "adîncirea inechităţilor şi discriminării la care sînt deja supuşi românii din Covasna şi Harghita".

În document se mai spune că actualul cadru juridic asigură pe deplin protecţia minorităţilor naţionale, asigurînd maghiarilor exercitarea nestingherită a tuturor drepturilor identitare, culturale, educaţionale, la standarde superioare celor

europene, reprezentanţii acestora deţinînd în mod exclusiv la nivel local toate pîrghiile de decizie în administraţia publică locală şi judeţeană, inclusiv în instituţiile de cultură şi educaţie.

De asemenea, reprezentanţii comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna susţin că majoritatea articolelor din proiectul de lege "oferă UDMR legalizarea unor instrumente de purificare etnică, inclusiv prin impunerea cunoaşterii limbii maghiare pentru ocuparea unor funcţii publice".

Semnatarii memoriului solicită ca dezbaterea proiectului în Camera Deputaţilor să fie făcută în procedura normală şi nu de urgenţă, invocarea pretinselor solicitări ale Comisiei Europene fiind lipsită de temei.

În finalul documentului, organizaţiile semnatare consideră legitimă dorinţa lor ca Primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu a trimis o scrisoare conducerii Camerei Deputaţilor prin care solicita dezbaterea în procedură de urgenţă a proiectului legii privind statutul minorităţilor naţionale, arătînd că acest proiect reprezintă o prioritate legislativă necesară pentru aderarea României la UE şi este cuprins în lista priorităţilor legislative ale Guvernului pentru cea de-a doua sesiune parlamentară a anului 2005.

De unde se vede că trădarea este comună liberalilor şi pesediştilor (interesaţi de sprijinirea guvernului de către UDMR) cînd este vorba despre interesul naţional.

Cabinetul Tăriceanu a cedat ungurilor moştenirea Gojdu

Luna trecută, guvernele României şi al Ungariei au avut o şedinţă comună, bună pentru imaginea de export. Atunci au stabilit şi cîteva măsuri comune. Una priveşte înfiinţarea Fundaţiei publice româno-ungare "Emanuil Gojdu", cu sediul la Budapesta, prin care se vor face acţiuni culturale şi se vor da burse şcolare. Organizaţia va fi finanţată în comun de cel două state.

Numai că prin acest gest, cele două guverne încalcă flagrant testamentul lui Emanuil Gojdu şi tranşează în favoarea părţii maghiare un diferend de peste 800 de milioane de dolari. Fostul avocat şi om politic român Emanuil Gojdu (1802-1870) a decis, printr-un testament redactat în 1869, ca întreaga sa avere să revină comunităţii româneşti ortodoxe din Ungaria şi Transilvania, urmând să fie administrată de o fundaţie formată din reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal şi Ungaria. Fundaţia a functionat între 1870 şi 1952, acordînd peste 5.600 de burse unor elevi şi studenţi români. Totodată, a gestionat un complex imobiliar, situat în centrul Budapestei, compus din opt clădiri cu cîte patru etaje fiecare, care aparţinuseră lui Gojdu. Numai clădirile sînt evaluate la peste 12 milioane de dolari; restul moştenirii Gojdu fiind estimat la aproximativ 800 de milioane de dolari. Conform testamentului lui Gojdu, din veniturile existente si economiile realizate prin capitalizare urmau să fie acordate, timp de 50 de ani, burse "acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin bună purtare şi prin talente, ai căror părinţi nu sînt în stare cu averea lor să ducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor". Dupa trecerea acestei prime perioade urmau să beneficieze de sprijinul Fundaţiei şi tinerii care alegeau "cariera artistică, preoţească şi învăţătorească", iar după trecerea a 100 de ani, puteau fi remuneraţi şi "preoţi şi învăţători săraci, cu însuşiri eminente, familie numeroasă şi îmbătrîniţi".

După 1918, sediul Fundaţiei Gojdu s-a mutat la Sibiu, dar majoritatea bunurilor acesteia au rămas pe teritoriul Ungariei. Deşi Tratatul de Pace de la Trianon, din iunie 1920, prevedea obligaţia statului ungar de a "restitui bunurile fundaţiilor proprietarilor acestora" şi în pofida angajamentelor Budapestei de a reglementa situaţia organizaţiei, bunurile lui Gojdu nu au fost restituite nici pînă în prezent.

În anii ’90, Fundaţia a fost reînfiinţată la Sibiu, dar autorităţile române nu i-au acordat sprijinul cuvenit pentru a reintra în posesia patrimoniului său. Mai mult, după hotărîrea de luna trecută, guvernul român abandonează orice intenţie de a recupera moştenirea Gojdu, ridicînd în loc o butaforie, pentru care mai cheltuie şi fonduri publice.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!