Arhiepiscopul Victor Leu

Arhiepiscopul exilului românesc, mesager al unei "dinastii de ierarhi-martiri, pe nume Leu, pilduitori slujitori ai Altarului", si al Grupului de rezistenta al celor sapte episcopi, membri ai Sfântului Sinod sGheronte Nicolae de la Constanta, Grigorie Leu de la Husi, Cosma Petrovici, fost episcop al Dumarii de Jos, Antim Nica de la Galati, Partenie Ciopron, fost episcop al Armatei, Eugen Laiu Suceveanul si Chesarie, fost, apoi, la Galatit a Bisericii Ortodoxe Române, si-a varsat sângele în luptele duse împotriva antihristului cominternist si pentru întregirea tarii ciuntie, urmând pilda stra-strabunului sau Mihai Leu Blagocinul, fost preot de tabara a lui Stefan cel Mare.

Arhiereul Victor Vasile Leu a fost un om exceptional, care a trait în împrejurari istorice exceptionale si a slujit cu credinta si daruire totala doua institutii fundamentale ale României Mari: Biserica Ortodoxa Româna si interesele perene ale Neamului Românesc.

În toate actiunile sale Victor Leu a respectat, cu sfintenie, juramântul facut la alegerea si hirotonisirea sa ca episcop, acela ca va "sluji, cu timp si fara timp si înaintea oricarei alte actiuni, numai pe Hristos si duhul neamului românesc".

Pentru a transforma juramântul în fapte, arhiepiscopul Victor si-a pus libertatea si viata în primejdie, patimind nu numai pentru Hristos, ci si, mai ales, pentru libertatea duhului neamului românesc a carui reprezentant era de noua generatii.

Dupa iesirea din adolescenta, când nu apucase sa se dezmeticeasca de seismele provocate de prima conflagratie mondiala, a si fost angrenat, efectiv, în iuresul evenimentelor premergatoare celui de al doilea razboi mondial, devenind, mai apoi, un participant activ în timpul rasturnarilor istorice, când lumea era gata sa se prabuseasca în neat, datorita expansiunii a doua puteri malefice gemene, comunismul si fascismul si a amenitarilor cu bomba nucleara.

În acest context istoric contorsionat s-a format si a evoluat, între multe altele si personalitatea arhiepiscopului exilului românesc, Victor Vasile Leu.

Daca episcopul Grigorie Leu, spre a îmbarbata si a alina suferintele ostasilor ce au luptat, în 1916-1918, pentru întregirea neamului, la Oituz, Marasti si Marasesti, a functionat ca preot militar, iar în 1941 a slujit la eliberarea Chisinaului, Tighinei si Tiraspolului, fiul sau, Vasile, în cel de al doilea razboi mondial, a însotit, în aceeasi calitate, trupele române în cruciada dusa pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord si stoparea expansiunii cominterniste spre apusul Europei, pentru a nu se instaura dictatura proletariatului si lupta de clasa, cele mai distrugatoare instrumente de dezumanizare, care depasesc cu mult teroarea bruna, atât prin amploare, cât si prin ferocitate.

Cu toata atitudinea de combatant intransigent a uriasei capacitati de a mistifica realitatea a cominternistilor si în pofida faptului ca a fost educat de ortodoxistul Nichifor Crainic, pe care îl admira în studentie, arhiepiscopul Victor era un spirit ecumenic, ce a militat pentru o consonanta simfonica a diversitatii identitatii, cu deschideri largi catre lume.

Arhiepiscopul exilului a fost un pastor devotat turmei sale, un diplomat luminat, o inteligenta patrunzatoare, vizionara a epocii în care a trait, fapt pentru care reprezentantii majoritatii refugiatilor politici din Occident intentionau ca, dupa alungarea invadatorilor sovietici, sa-l aleaga patriarh al Bisericii Ortodoxe Române iar, din aceleasi motive, reprezentantii antihristului cominternist, dusmani ai libertatii si ai democratiei, si-au mobilizat toate fortele pentru a-l marginaliza. Iar când au constatat ca nu pot face acest lucru, au hotarât sa-l lichideze, spre a usura munca securistilor în sutana, care, în prezent se cearta pentru trecatoarea glorie lumeasca, se scuza ca au fost informatori, pretextând ca delatiunea lor a fost facuta pentru pretinse interese patriotice, uitând Dumnezeirea si pe cei care L-au slujit cu credinta, pâna la sacrificial suprem.

Principalele argumente ce au stat la baza rapirii de catre KGB si a condamnarii arhiepiscopului Victor Vasile Leu la moarte au fost delictele de fuga din fata barbariei comuniste si protestul împotriva camasii de forta pusa pe trupul tarii.

Numai prin adevar, credinta si sacrificiu Biserica va putea rezista asaltului dat de antihrist prin exploatarea slabiciunilor omenesti, iar viata si activitatea arhiepiscopului exilului ofera un asemenea exemplu demn de luat aminte.

Paul Leu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!