Lepadarea de cultura nihilista

Îndrept aceste câteva rânduri catre tinerii care cauta sau vor cauta sa cunoasca în ce fel trebuie sa-si traiasca viata, pariind doar pe cararile înselatoare ale culturii nihiliste.

Un italian spunea în Tratatul sau de pictura ca omul are chipul cel mai frumos în amurg. Cultura nihilista este acest amurg, amestec dubios de lumina si întuneric, în care "omul european" (expresie sinonima cu termenul cerc-patrat), privindu-se ca într-o oglinda, se vede cel mai frumos, cel mai inteligent si moare de dorul sau. Eu însumi, sedus, înselat si doborât de multe ori de noimele culturale, marturisesc aici ca nu exista oglinda mai buna decât propria noastra constiinta. Si de-as întreba-o acum pe aceasta, asemeni parintelui Proclu de la Sihastria, daca murind acum m-as mântui, cu siguranta nu voi primi raspunsul cel bun. De aceea, îmi voi începe acest prim articol despre lepadarea de cultura nihilista cu un fragment dintr-o rugaciune catre Dumnezeu Duhul Sfânt pe care crestinul, "luminat cu sfântul Botez", o rosteste duminica înainte de a merge la Biserica:

"Lumineaza mintea noastra, ca sa cunoastem desertaciunea lumii si a celor ce sunt în lume; înviaza stiinta noastra, ca neîncetat sa vesteasca noua ceea ce se cuvine a face si ce se cuvine a lepada". Amin.

Cultura nihilista a vremii noastre: o prima privire

Traim în "epoca grafomaniei universale". Milan Kundera a intuit bine acest lucru. Se scrie mult, prea mult, si din nefericire prea putin spre ajutorul semenilor. Flecareala îsi cere dreptul la "eternitate". Verba volant, o stim bine, dar vorbaria goala vrea sa ramâna si, de ce nu, sa devina facultatea primordiala a omului actual si viitor. Astazi în toata lumea este la moda "stirea calda si senzationala". Setea aceasta o are omul în el de mii de ani. Si anticii greci aveau un loc în Atena în care "nu-si petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou" (Fapte 17, 21). În acel loc, Sf. Pavel le-a vorbit "despre Iisus si Înviere". El le aducea noutatea absoluta, vestea cea buna. Dar numai unii "i s-au alaturat si au crezut". "Stirea" Apostolului era prea greu de primit. Unii l-au luat în râs, iar altii l-au refuzat politicos. Cea mai buna veste dintre toate posibile, anume ca moartea vesnica a fost biruita prin jertfa Mântuitorului, nu avea parfumul mundan si monden al noutatilor din Areopag. Si atunci, ca si acum, omul iubind lumea aceasta a cautat sa stie cât mai multe despre ea, pentru a-i fi cât mai bine aici.

Ceea ce se poate spune prima data despre cultura nihilista este ca, într-un mod subtil, înghite viata omului. Acest tip de cultura l-a amagit pe om ca obârsia lui nu este împarateasca si din Ceruri, ci de pe pamânt, mai exact din copacii din care ar fi coborât stramosul omului. Când cercetezi aceasta cultura, cea în care crestem cei mai multi dintre noi înca din scoala, observi ca nu poti întelege deloc ce este viata ta. Cultura ne spune ca viata e "vis" (sueño), "iluzie" (maya), "un joc", "proiect" (Entwurf), " fuga (correre) înspre moarte", "un mister", "un proces".

Tot ea ne îmboldeste sa citim cât mai mult, sa nu fim analfabeti, sa fim mereu la curent cu ultimele noutati. Pentru aceasta, unii s-au preocupat de a furniza si o arta de a citi (vezi L’art de lire, É. Faguet). Mii si mii de carti studiaza fenomenul lecturii. Din pacate, foarte putine vorbesc despre efectele nocive ale lecturilor otravitoare. În crestinism, sintagma «lectura otravitoare» se refera la orice text care instiga vizibil ori subtil la pacat. Ma voi referi în primul rând la textul erotic.

De-as fi stiut cât rau poate face literatura erotica unui suflet tânar, nu as mai fi citit nici un cuvânt din acele carti. Din pacate, lipsa de credinta, de educatie religioasa si pornirea mea pacatoasa m-au împins spre asemenea lecturi. Nu este cale mai usoara pentru diavol de a intra în inima tânara ca lectura de carti otravitoare si privirea de imagini pacatoase. Presat de cultura nihilista, stai si te întrebi: Oare sa îl citesc pe cutarescu, mare scriitor francez? Dar pe cutarescu, premiat cu Nobel? Daca nu te rogi la Dumnezeu, în acele momente, sa te scape de aceste gânduri, diavolul culturii generale te împinge sa citesti, mustrându-te ca nu ai cultura suficienta, ca esti un nimeni. Acest diavol nu este altul decât cel al mândriei. Daca iei enciclopediile culturii nihiliste pentru a întelege ce este cultura, de unde aceasta diversitate înspaimântatoare a ei, îti vor trebuie poate o suta cincizeci de ani de studiu continuu.

În schimb, daca deschidem Sfânta Scriptura, cu credinta, aflam ca proto-parintii nu au primit nici în Eden îndemn spre cultura de la Dumnezeu si nici în fata raiului Edenului, unde au ajuns pentru neascultare. Mustratul Adam a auzit de la Dumnezeu: "Pentru ca ai ascultat de vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: Sa nu manânci!, blestemat va fi pamântul din pricina ta. În dureri te vei hrani din el în toate zilele vietii tale" (Facerea 3, 17).

Cultura nihilista este un moment "de lux", de evadare din truda efectiva pe pamântul blestemat. A doua ascultare a omului a fost munca câmpului, "în sudoarea fetei".

Diavolul l-a împins pe om spre un efort mai "demn", spre sudoare mintii, spre meditatia cronofaga si ratacitoare. Si iarasi a iesit omul de sub ascultare. Cultura nihilista a fost si este o continua conspiratie a omului cu diavolul împotriva lui Dumnezeu.

De aceea, venind, Mântuitorul a spus raspicat: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si din tot cugetul tau" (Sf. Matei 22, 37) si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti" (Sf. Matei 22, 39). Potrivnicul ne împinge mai întâi la necredinta în Dumnezeu. Apoi ne spune, mincinosul, ca lumea a fost parasita de El, ba mai mult ca, între timp, Dumnezeu a si murit. Ce ne facem într-o lume fara reazam? Intram în panica. Tindem sa ne întoarcem la El, sa strigam cu lacrimi. Potrivnicul însa, prin pacate, ne împietreste inima si ne agita mintea. "Dumnezeu te-a parasit, nu te mai iubeste. Si-a încalcat cuvântul", ne sopteste Veliar. "Pune-ti mintea la treaba! Construieste-ti viata, lumea! Fa cultura! Exploreaza cosmosul!" Dimensiunea culturii nihiliste actuale este direct proportionala cu înselarea a milioane si milioane de oameni.

Când esti tânar traiesti, datorita acestei înselari, o stare de micime si de disconfort în fata oceanului de trancaneala din literatura, poezie, arte, stiinte, filosofie etc. Poezia, literatura, filosofia nu înseamna numai trancaneala, "maimutareala a lui Dumnezeu" (Pr. Iustin Pârvu), dar cea mai mare parte a ei asta este.

Te gasesti cufundat într-un dublu relativism al "cunoasterii". Gândesti ca omenirea, în chinul ei "creator", nu a aflat decât putin din misterele existentei si ca tu, în anii pe care îi ai, nu vei obtine decât si mai putin din putinul speciei. Crestinul trebuie sa stie clar ca orice relativism, dublu sau simplu, este de la diavol. Prin aceasta el încearca sa ne îndeparteze de Adevarul care este Dumnezeu.

Înca doua exemple concrete din meniul culturii nihiliste

François-Marie Arouet, o somitate a Academiei franceze si un neîntelegator al crestinismului, care si-a semnat variata opera cu pseudonimul Voltaire, avea obisnuinta de a le cere celorlalti sa-si "precizeze conceptele". Pentru un dialog folositor nu e suficient doar atât. Conceptul, e adevarat, este mai mult decât un simplu cuvânt. Este o schema intelectuala ce poate descrie o parte a viziunii cuiva, dar precizarea lui nu ofera nici întreaga viziune si nici intentia cu care aceasta a fost conceputa.

Un Sfânt Parinte, în schimb, ne recomanda sa cercetam întotdeauna "duhul si rostul" unei exprimari. Sa vedem, asadar, daca este de la Dumnezeu si pentru mântuire. Voi mai lua înca doua exemple din meniul nihilist: textul poetic si textul filosofic. În tinerete traiesti apasat de presiunea unui poet ca Goethe. Opera Faust îti da frisoane. Ce-o ascunde în paginile ei? Când o termini de citit, dupa câteva zile bune, surpriza: afli ca un om tare ratacit cade în cursele diavolului si ca este salvat de iad, pe ultima suta de metri, de Maica Domnului. "Eternul feminin" nu este vreun concept sofisticat, ci un alt nume dat Nascatoarei de Dumnezeu. Dar oare nu afla tânarul acelasi lucru citind Acatistul Maicii Domnului în cincisprezece minute?

Pe de alta parte, textul filosofic îsi otraveste lent cititorul. Iata cum. Mai întâi, îl seduce prin exotismul sau. Fr. Savater povesteste ca Cioran era chemat frecvent la operatiuni de salvare în Paris. Mergea sa îi convinga pe oamenii care doreau sa se sinucida ca i-au înteles gresit tezele. Apoi, acelasi text filosofic tine captiv omul multa vreme. Duhurile culturii nihiliste îi soptesc sa citeasca cu atentie, sa ia toata opera autorului la analiza. Eu, spre exemplu, mi-am petrecut unsprezece ani citind, cu "creionul în mâna!", doi filosofi: Schopenhauer si José Ortega y Gasset. Nu recomand nimanui aceasta zabovire exagerata. Pentru mântuirea sufletului este inutila. Cultura nihilista pledeaza pentru eroii sai universali, meniti ocultarii sfintilor si martirilor, dar si pentru o falsa emulatie nesfâsita. Pentru pocainta nu lupta niciodata. Si, vai!, cât de ignorant este cel nepocait! "Nu-si cunoaste nici pacatele si nici pe Dumnezeu nu L-a aflat" (Pr. Cleopa).

Eleganta Crestinismului

Ce clar devine parcursul vietii noastre când îl privim având în minte foarte bine distinctia dintre bine si rau. Omul trebuie sa faca acest efort de a se ruga lui Dumnezeu pentru a dobândi o privire atenta, o buna capacitatea de a distinge si de a alege. Cultura lumeasca îl învata pe om ca este ba o "fiinta sociala" (zoon politikon), ba o "substanta rationala" (res cogitans), ba o "fiinta ludica" (homo ludens), dar îi ascunde lucrul esential, anume ca este o fiinta electoare, care trebuie sa aleaga clipa de clipa între rai si iad. Latinii foloseau pentru a exprima actiunea de a opta verbul allegere. De aici eligere, eligibilitate, eligibil. Dar tot de aici, se pare, si cuvântul eleganta, care semnifica o buna alegere. În "cultura duhului" echivalentul termenului eleganta este filokalia, adica "alegerea frumosului". Si ce eleganta are Crestinismul! Ce eleganti au fost sfintii, martirii, mucenicii, pustnicii! Ce eleganta întâlnim la Maica Domnului, modelul oricarei femei! Noi, oamenii, suntem fapturi elegante si "minunate", vorba psalmistului. Cu o singura conditie: sa credem în Dumnezeu, Creatorul nostru. Altfel vom petrece multa vreme în edificiul labirintic al culturii nihiliste pentru a ne descoperi chipul. În aceasta retea de sfortari omenesti, mintea îti este parca luata în captivitate. O idee te trimite la alte douazeci, un autor la altii. Când Cervantes si-a terminat de scris Don Quijote de la Mancha s-a întristat amarnic; nu avea o bibliografie corespunzatoare exigentelor vremii. Un prieten l-a sfatuit sa ia de-a valma câtiva autori, sa-i ordoneze alfabetic si sa îi treaca fara probleme de constiinta la finalul operei. Aceasta auto-ironie subliniaza prezenta si presiunea retelei culturii nihiliste.

Lepadarea de iluziile acestei culturi mincinoase reprezinta o etapa obligatorie pentru începutul studiului adevaratei culturi, "cultura duhului" (Pr. Rafail Noica).

Daniel Mazilu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!