Fundamentalismul evolutionist

Consiliul Europei amenintat de... creationism

"Si omul, în cinste fiind, n-a priceput;

alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor".

(Psalmi 48,12)

În contextul dezorganizarii si coruptiei generalizate din tara noastra, în conditiile în care din pacate, prin noi însine, nu avem vointa si verticalitatea de a iesi din marasm, o infuzie de reglementari legislative europene nu poate decît sa aduca un suflu de functionalitate economica si un impuls catre, macar, o oarecare normalitate sociala. Libera circulatie, interactiunea culturala si economica între membrii comunitari europeni nu pot fi decît benefice.

Viitoarea constructie comunitara se prezinta ca fiind o întreprindere cît se poate de fireasca, normala si necesara de vreme ce va aduce bunastare si ordine. sSa remarcam, totusi, ca necesitatea si pozitivitatea acestei întreprinderi comunitare a devenit o realitate acceptata fara prea multa analiza, doar printr-o repetitie mediatica obsedanta, care produce remarcabile mimetisme maimutaresti precum: euro-strada, euro-pubela, etc.t Istoria si geneza acesteia începe si se deruleaza în contextul dezvoltarii a diferite forme de cooperare economica, dar pare sa tinda catre o viitoare constructie politica al carei design final nu este prea clar.

În peisajul initiativelor legislative adoptate recent de Parlamentul European se remarca Rezolutia 1580 (2007) s"The dangers of creationism in education"t.

Acest document afirma, pe scurt, ca însasi existenta societatii precum si functionarea Consiliului Europei sînt direct amenintate de promovarea creationismului ca fapt stiintific, motiv pentru care se recomanda statelor membre masuri energice pentru stoparea acestui "flagel"!

Pare o reactie disproportionata si curioasa fata de o simpla pozitie teoretica sau de o pasiune a unor zapaciti, cum ar fi calificata, eventual, pozitia creationist-stiintifica de catre un specialist "cu picioarele pe pamînt", bine ancorat în establishmentul stiintific si mediatic modern, care respira prin toti porii evolutionismul.

Ideile forta ale documentului sînt urmatoarele (putine dar fixe):

1. Evolutionismul este o teorie stiintifica indiscutabila.
2. Stiinta = evolutionism (diversitate, viata = evolutionism)
3. Stiinta = bunastare si ordine sociala
4. Concluzie: Creationismul, fiind contradictoriu conceptual cu evolutionismul, devine astfel inamicul stiintei si deci al bunastarii si ordinii sociale instituite, fiind asimilat actiunilor si actelor sociale extremiste!

Pentru evaluarea acestei argumentatii, este necesara o scurta prezentare a fenomenului de aparitie si dezvoltare a stiintei, precum si o definire a acesteia:

Stiinta – reactie antimetafizica

Stiinta, urmasa directa a contestarilor de factura iluminista a transcendentei, se constituie într-o deplasare exclusiva a atentiei subiectului gînditor spre exterioritatea lucrurilor (ceea ce se poate masura) si spre rationalitate exclusiva. Capacitatea rationala, nemaifiind articulata spre transcendenta, se concentreaza exclusiv pe efectul practic, în imediatul concret, disipîndu-se în utilitarism, instrumentalism extrem.

Demersul stiintific consta în elaborarea de modele explicative falsificabile (verificabile prin experiment sau observatie) si testarea lor (evident, modelul explicativ trebuie sa fie operationalizabil în indicatori masurabili experimental sau, macar, verificabili observational); atîta vreme cît modelul rezista examenului evidentei experimentale este o teorie stiintifica corecta, valida.

Stiinta cu pretentii de metafizica

Demersul stiintific, functionînd doar în limitele imanentului, încercînd sa se confrunte cu probleme metafizice (cum a aparut lumea?), nu are decît doua posibilitati: a) sa îsi recunoasca inadecvarea instrumentala pentru aceasta problema; b) sa propuna solutii fizice la probleme meta-fizice, depasindu-si abuziv aria de competenta (aflata în zona utilitarului si a practicului, nu a Adevarului) si producînd, cu necesitate, solutii evolutioniste (sau, eventual, panteiste): de vreme ce tot ce exista este doar lumea materiala, toata ordinea observabila în lumea înconjuratoare trebuie sa se fi auto-format; universul materialist este auto-formativ.

În sprijinul celei de a doua pozitii vin defintii ale demersului stiintific mai putin restrictive decît modelul falsificabilitatii, punîndu-se accentul mai degraba pe valoarea proiectului de cercetare (adica a modelului teoretic), decît pe validarea lui experimentala. Experimentul si observatia (care, initial, au constituit tocmai marca distinctiva a interpretarii stiintifice fata de interpretarile "mitologice" si "dogmatice") devin, astfel, mai nuantat restrictive pentru modelul teoretic enuntat, modelul teoretic tinzînd sa devina o "dogma".

Ajungem, astfel, la fondul problemei.

Stiinta nu este sinonima cu evolutionismul

Demersul stiintific elaboreaza modele explicative (sisteme conceptuale) cu finalitate practica. Dezvoltarea tehnologiei, expresie a concentrarii omului modern pe obtinerea efectului imediat-util, este rezultatul direct al articularii perfecte între modelele explicative folosite si experiment: caracterul predictiv al legilor fizice si chimice ce face posibila aplicatia tehnologica nu ar putea fi obtinut în afara unei strînse corelatii între modelul teoretic si experiment. Deci stiinta propriu-zisa este experimentala - fizica, chimie, bio-chimie (genetica). Relaxînd criteriul de validare experimentala, în binomul model explicativ-concordanta faptica va prevala modelul explicativ neverificat deschizînd drumul catre aproximatie, filosofie, ideologie.

Elaborarea legilor fizico-chimice ce fac posibila avalansa actuala de aplicatii tehnice si medicale, nu are nimic a face cu evolutionismul! Specialistii care le elaboreaza si le aplica pot avea convingeri evolutioniste sau nu, legile functioneaza la fel. Nu exista nici o legatura între functionarea telefonului mobil, a elicopterului, a computerului si pretinsa origine maimuteasca a omului. Tranzistorul functioneaza indiferent daca inginerul proiectant este creationist sau evolutionist în convingeri, eficacitatea demersului stiintific nefiind influentata de acestea în nici un fel.

Explicitarea legilor materiale fizico-chimice nu face decît sa confirme existenta ordinii desavîrsite a universului. Cu întrebarea "De ce exista aceasta ordine?" parasim domeniul stiintific si intram în cel al judecatilor de valoare, al subiectivitatii. Lumea se împarte în doua aici: cei care recunosc existenta Creatorului si cei care nu.

Firesc si drept este sa vedem în ordinea desavîrsita a lumii existente creatia Dumnezeului cel Vesnic.

Cei care refuza sa recunoasca acest lucru sunt nevoiti sa presupuna ca ordinea a aparut singura, din nimic. Aceasta credinta se exprima sub forma ideii si certitudinii evolutioniste (oricît de mult ar fi amendat modelul evolutionist în confruntarea cu probele experimentale si observationale, va fi promovat în continuare întrucît, din punct de vedere ateu, nu exista alta explicatie).

Sa mai remarcam faptul ca nu exista nici o contradictie între credinta si demersul stiintific.

Evolutionismul nu este o teorie stiintifica indiscutabila

Depasind cadrul strict al aplicabilitatii practice (domeniul propriu-zis stiintific), domeniu care nu are nici o legatura cu credinta sau necredinta, si aducînd demersul stiintific, oarecum fortat, în zona subiectiv-valorica a întrebarilor metafizice (de ce exista ordine?, cum a a aparut lumea?), cele doua pozitii subiective, credinta, respectiv, necredinta, se exprima sub forma ipotezelor concurente evolutie versus design inteligent care, în virtutea libertatii de actiune si de gîndire a omului, determina elaborarea de modele (globale) explicative concurente de factura evolutionista si creationista.

Modelul evolutionist se remarca printr-o multime de incoerente interne si prin lipsa acuta de acoperire faptica (verigile intermediare prezise de Darwin nu exista, teoreticienii evolutionisti nu au descris nici un model pentru mecanismele evolutive, paleontologia abunda în falsuri sau erori, metodele de datare radiometrica sunt discutabile în multe privinte), modelele creationiste dovedindu-se înalt consistente. În pofida inconsistentelor majore interne si a infirmarii experimentale si observationale, evolutionismul beneficiaza de o promovare sistematica si agresiva, ceea ce confera un veritabil statut ideologic credintei evolutioniste atee.

Ideologia evolutionista uzeaza de o larga panoplie de argumente imaginative si de factura sofistica (false implicatii si confuzii conceptuale) folosite extensiv în mediile de informare si în educatie: desene animate care figureaza ideea evolutiei; diversitatea => evolutie; asemanarea morfologica sau genetica => descendenta; confuzia între selectie, adaptare, mutatie, disparitia speciilor, variabilitate (diversitate) si evolutie

Una dintre cele mai mari confuzii conceptuale promovate de modelul evolutionist este identificarea între procesul de diferentiere a membrilor unei specii în rase (selectia mediului sau izolarea reproductiva a unei submultimi dintr-o populatie va selecta trasaturi specifice în acea populatie) si evolutie. Variabilitatea materialului genetic este expresia manifestarii selective, a unei parti (fenotipul - ansamblul însusirilor morfologice, fiziologice, biochimice ale unui individ rezultate în urma procesului de recombinare a ADN-urilor parentale, înca insuficient cunoscut si descris, si a interactiunii cu mediul) din informatia totala, latenta pe care o pastreaza acesta (genotipul - totalitatea informatiei genetice dintr-un organism codificata în ADN). Hipervariabilitatea trasaturilor genetice ale fiintelor vii, versatilitatea si adaptabilitarea deosebita sunt expresia unor mecanisme genetice de mare precizie si complexitate.

În fata realitatii design-ului inteligent al "masinilor genetice vii" dotate cu "hardware" si "software" capabil sa rezolve probleme complexe de adaptare la mediu, constiinta atee nu poate arunca "în lupta" decît argumentul (daca se poate numi argument) inept ca fiintele vii s-au creat singure, prin accident si întîmplare!

Facînd o sinteza a delimitarilor si explicatiilor propuse în Enciclopedia Encarta constatam, foarte clar, urmatoarea definitie a evolutionismului:

Evolutie: procesul complex prin care materia nevie se transforma în materie vie, initial într-o forma simpla care ulterior se transforma succesiv, pe parcursul multor generatii (timp de milioane de ani), în forme (specii) din ce în ce mai complexe, ajungînd, în final, pîna la om. (Evolution, I Introduction)

Acest proces complex de transformare a materiei nevii în materie vie si evolutie de la o specie la alta este absolut întîmplator, fara vreo directie-sens predeterminate. (Evolution, X Religious debate)

Conceptul "stiintific" central al modelului evolutionist este întîmplarea. Acest construct de factura mitologica (lumea care se naste din haos) serveste la acoperirea golurilor de cunoastere sau de evidenta faptica si este contradictoriu cu el însusi - nu poate exista proces/fenomen derulat din întîmplare, pentru ca, din doua, una: fie procesul exprima ordine care trebuie identificata, si nu mai e întîmplare; fie este întîmplare (adica nu e ordine) si atunci nu mai putem accesa rational (stiintific) o asemenea realitate ne-rationala

Partea cea mai distractiva a demersului stiintific evolutionist, furnizata de Enciclopedia Encarta, este cea referitoare la aparitia vietii: "The development of even the most primitive form of life, therefore, required many steps. First, the organic chemical "building blocks" of life, such as the amino acids, must have been available from some source.

Second, these building blocks somehow assembled into longer, more complex organic molecules, and at some point DNA must have come into existence. These complex organic molecules somehow became contained within cells." (Theories about the Origin of Life)

Se mai remarca si capitolul "Origin of cells" unde suntem informati ca echipe de experti din diverse domenii, printre care se afla si biologi evolutionisti (nu biologi pur si simplu) au stabilit urmatoarea "poveste" ("The story of how cells evolved...") sigura, exacta si stiintifica: substantele chimice aruncate în aer de eruptii vulcanice violente si apoi amestecate bine de furtuni si trasnete la fel de violente, la care s-a mai adaugat si concursul radiatiilor ultraviolete, au format molecule precum nucleotidele si aminoacizii, caramizile elementare de constructie ale ADN si ale proteinelor.

Mai departe, oamenii de stiinta speculeaza ("Scientists speculate"): ploaia a adunat aceste molecule într-un lac ("ciorba primordiala") sau în izvoare termale unde acestea s-au asamblat (evident singure si din întîmplare în componente înalt organizate ale celulei).

Alti oameni "de stiinta" propun o rezolvare mai exacta si convingatoare: nucleotidele si aminoacizii au picat din spatiul cosmic gata asamblati în ADN si proteine (precum para malaiata ...) ("Other scientists propose that these key substances may have reached Earth on meteorites from outer space")!

Deci, "stiintific" vorbind, viata, din perspectiva evolutionista, a aparut ... "somehow"!

Concluzii

Parasind domeniul povestilor (proaste) de adormit copiii, concluzionam, distingînd urmatoarele aspecte:

1. evolutionismul se dovedeste inconsistent teoretic si experimental;
2. derularea procesului stiintific nu este conditionata de modelul evolutionist;
3. modelul creationist (designul inteligent) se dovedeste valid si consistent .

În primul rînd, modelele evolutioniste, chiar daca ar fi teorii stiintifice respectabile, tot ar fi discutabile, pentru ca orice teorie stiintifica este discutabila. Teoriile stiintifice sunt doar modele interpretative perfectibile, nu perfecte.

În al doilea rînd, demersul stiintific poate sa includa orice ipoteza doreste cercetatorul; judecatori ai validitatii teoriei nu pot fi decît evidenta experimentala/observationala si ratiunea, nu o instanta politica. Politicul nu are dreptul de a limita domeniul ipotezelor stiintifice doar la o anumita zona calificata, ideologic, drept benefica pentru societate. Daca demersul creationist stiintific ar fi gresit, fie formal (adica nu ar respecta rigorile stiintifice), fie experimental, ar fi infirmat si s-ar declasa singur. Pe de alta parte, daca pozitia evolutionista ar fi atît de "tare", nu ar avea de ce sa se teama de confruntarea în paginile manualelor scolare, "de la egal la egal", cu cea creationista: doar ar învinge detasat! Refuzul confruntarii nu poate fi interpretat decît ca teama a promotorilor evolutionismului.

Rezolutia 1580 (2007) manifesta dispret fata de argumentatia rationala, evidenta faptica, dreptul la libera exprimare, dreptul la libera gîndire (în spiritul echidistantei promovate de Drepturile Omului, educatia trebuie sa ofere posibilitatea liberei alegeri si judecati între evolutionism si creationism), precum si fata de buna-cuviinta si fireasca, dreapta si Adevarata credinta a omului în Dumnezeu, stabilind totalitar si ironic-depreciativ, de pe pozitia închipuit superioara a ateului, ca oamenii au dreptul sa creada în orice fictiune care le asigura echilibrul psihic ("2.For some people the Creation, as a matter of religious belief, gives a meaning of life"), dar nu cumva sa îndrazneasca sa afirme si sa argumenteze ca Dumnezeu se exprima armonic si rational în lumea creata!

Se pare ca forurile europene sufera de o acuta alergie la Cuvîntul revelat; poate ar trebui sa fim mult mai atenti carei instante politice globale (si în ce conditii) îi cedam o parte din suveranitatea nationala.

Nu demult, o decedata utopie sociala, ciuma rosie – comunismul, tot în numele stiintei, obiectivitatii, progresului si evolutiei omului spre "omul nou" vîna cu ferocitate propovaduirea Cuvîntului celui dintru Început.

Sau poate aceasta Fiara comunista mai traieste înca?

Mihai Corciu

- Ieromonah Serafim Rose, Cartea Facerii, Crearea Lumii si Omul Începuturilor

- Firmilian Gherasim, Ion Vladuca, Ortodoxia si eroarea evolutionista

- Curt Sewell, God at ground zero

- Curt Sewell, Carbon-14 Dating Shows that the Earth is Young

- Henry M. Morris, Creationismul stiintific

- Henry M. Morris, Garry E. Parker, Introducere în stiinta creationista

- Christopher Wayne Ashcraft, Genetic Variability by design

- Rezolutia 1580(2007). "The dangers of creationism in education"

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!