|
|||||||||||||
|
Blogurile ROST: |
||||||||||||
|
|||||||||||||
|
Demostene Andronescu - Poezii
Reproducem aici trei poeme de rezistenta anticomunista, pe temeiuri crestine, concepute de dl Demostene Andronescu īn anii de īnchisoare si aparute īn volumul Peisaj lăuntric (Ed. "Puncte Cardinale", Sibiu, 1995).
UNDE-S NEBUNII?
Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pămīntul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.
Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
Īn faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rīnduiala firii,
Ca un plăvan īn jug trudeşte insul.
Scīncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sīngerīnd din răni adīnci blīndeţe,
Līngă neveste mor de bătrīneţe,
Necutezīnd să tragă spada vrerii.
Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sīnge;
S-a-mpotmolit istoria şi plīnge,
Cu prora-nfiptă īntr-un colţ de stīncă.
Nu se mai nasc nebuni care s-o mīne
Cu bīta de la spate, ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărīme.
O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mīnuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.
Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tīnjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii
Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pămīntu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia!
ĪNDOIALA
lui V. Voiculescu
Mai este, Doamne, pīna-n cer? Mai este
Pīn-sa ma faci partas luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decīt poveste
Si-am colbait degeaba-atīta cale.
De-atīta vreme urc tīrīs, pe coate
Si-am smuls īn catarare-atīti luceferi
Ca de-o mai tine mult urcusul, poate
Doar cei prea-nalti sa mai ramīna teferi.
Si-am risipit atīta suflet, Tata,
Īn rīvna mea neasemuit de mare
Ca de-o mai fi s-ajung īn cer vreodata
N-o sa mai am ce-Ti pune la picioare.
L-am dat tribut la fiecare vama,
L-am asternut pe fiecarea treapta,
Si-l risipesc-ntruna, dar mi-e teama
Ca la sosire nimeni nu m-asteapta.
Tīrīs, pe brīnci, cu sufletul la gura,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sīnt o picatura.
Mai este, Doamne, pīna-n pisc, mai este?!
ĪN LOC DE RUGACIUNE
Īn seara asta, Doamne, Te vei culca flamīnd,
Azima rugaciunii n-o vei avea la cina,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumina
Ce-mi pīlpīia altdata īn candela de gīnd.
Sīnt prea sarac, Stapīne, nu am ce-Ti oferi
Sa-ti stīmpar foamea, furii mi-au tīlharit camara
Si de putinul suflet ce īl pastram ca sara
Sa am, ca tot crestinul, cu ce Te omeni.
As vrea sa-Ti pot īntinde un gīnd sfios macar
Dar nu, nu pot, gradina mi-e vraiste si goala,
Mi-a mai ramas pe-un lujer o singura petala
Si pe un ramur vested un singur fruct amar.
De l-as culege-n pripa sa Ti-l aduc prinos,
Soptind o rugaciune si tremurīnd o cruce,
Ar fi pacat de moarte ca, Doamne, Ti-as aduce
Otrava-n cupe sparte si Te-as tīrī prea jos.
Zadarnic stai de veghe si-astepti umil si blīnd,
Azima calda-a gurii n-o vei avea la cina
Si-n cerul Tau de gheata cu turturi de lumina
Īn seara asta, Doamne, Te vei culca flamīnd.
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!