Sibiu 2007 - Nervi de toamna

La Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 – toamna pare cu precădere rezervată "acţiunilor" religioase. După a treia ediţie a Adunării Ecumenice Europene, din septembrie, soldate cu arestări de elemente "fundamentalist-ortodoxe" şi cu promenade de preotese şi episcopese protestante pe Podul Minciunilor, luna octombrie a adus a VIII-a ediţie a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă, precedat, cu binecuvîntarea şi participarea entuziastă a Î. P. S. Laurenţiu Streza, de o premieră absolută în aria Ortodoxiei: un concert cu arii din opere (Verdi, Schubert etc.) pus în scenă chiar în incinta Catedralei Mitropolitane! Ce-i drept, Catedrala ortodoxă mai cunoscuse prin primăvară un precedent: concertul corului catolic Acapella, dar acela era măcar un cor religios. Sperăm că anul fiind pe terminate, nu va mai apuca să se desfăşoare în Catedrala Sfintei Treimi şi vreun concert de jazz sau de "muzică" rock…

Se pare că la Sibiu, indiferent de cadrul în care este programată, opera e "cu cântec" – nu doar la propriu, ci şi la figurat. Tot luna trecută, trupa de elită a marii Opere din Viena, deplasată pe malul Cibinului şi căzută în cursa unei organizări dezastruoase, a fost pusă în situaţia de a cânta Mozart... în blugi şi pe nemâncate! Indignat de lipsa condiţiilor, de oligofrenia organizatorică şi de mafia locală a distribuirii preferenţiale a locurilor pentru public, directorul Ioan Holender a declarat categoric că nici domnia-sa personal, nici trupa artistică pe care o conduce nu vor mai călca niciodată în Sibiu. Se vede treaba că nu ajunge să ai primar neamţ şi bunăvoinţa unui întreg continent civilizat: mai trebuie să-ţi depăşeşti şi tu, măcar la ocazii festive, nesimţirea păstoasă (cam aceeaşi, iată, şi dincolo şi dincoace de Carpaţi).

Întorcându-ne la Târgul de Carte şi Revistă Religioasă, trebuie spus că, din păcate, deşi organizat şi desfăşurat în condiţii decente, mai bine sponsorizat decât oricând şi beneficiind de un spaţiu mult mai propice (aripa nouă a Bibliotecii ASTRA, cu acces direct din stradă), totuşi ediţia din acest an "european" a fost sub nivelul celorlalte, atât ca număr de edituri şi reviste participante, cât şi ca flux de vizitatori. Să nu priască oare culturalizarea europeană (vorba vine!) culturii religioase de acasă? Impresia cam aceasta a fost: că publicului sibian, suprasaturat peste an de cultura laică de larg consum, nu i-a mai rezistat celula şi pentru oferta editorială creştină (deşi n-au lipsit titlurile noi şi interesante, nici pandantul iconografic, nici mesele rotunde cu teme la ordinea zilei: icoana în lumea de azi, înfiinţarea A.Z.E.C. etc.).

Rămâne de sperat că, o dată trezit din febra ieftină a unui europenism slab onorat, tradus, cu rare excepţii, în descreierisiri subculturale în Piaţa Mare sau în graţioase profanări ale spaţiului sacru ortodox, cu larga contribuţie decerebrată a oficialităţilor centrale sau locale, Sibiul se va reîntoarce la fondul lui bun şi la firescul nespectacular al unei digestii culturale sănătoase, inclusiv pe segmentul greu de tradiţie al unei spiritualităţi nepervertite, inseparabile de reculegerea liturgică şi de apetenţa cărturărească. Sibiul lui Stăniloae şi Blaga mai are poate sorţi de izbândă lăuntrică, pentru că altminteri riscăm să rămânem, sub un baiţ de solicitutine neamţească, doar cu Sibiul lui Streza şi Carabulea...

Se pare că drumul spre noi înşine nu este deloc mai puţin sinuos decât cel spre Europa. Sibiul continuă să rămână dator şi prezentului, şi trecutului său, iar contribuţia românească la noua lui faţă se arată, din nefericire, asemenea gării din oraş: o intrare ratată, un şantier nemaiisprăvit, o nevolnicie împăcată cu sine...

Răzvan Codrescu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!