Jale la europarlamentare

Nimic din campania electorala pentru europarlamentare nu a convins electoratul sa mearga la urne pe 25 noiembrie. Nici vreun candidat, nici vreo promisiune, nici vreo strategie de imagine mai interesanta. Peisajul a fost tern. Vocile - firave si neconvingatoare. Asteptarile - din ce în ce mai mici, pe masura ce ne-am apropiat de ziua votului. Nici campania presedintelui Traian Basescu pentru referendumul pentru votul uninominal – organizat tot pe 25 noiembrie – n-a fost mai breaza. Românul n-a prea înteles ce înseamna votul uninominal si de ce i se cere sa hotarasca daca va vota liste sau candidati. Drept urmare, prezenta la urne a fost cam penibila pentru o tara zisa democratica.

Listele de candidati pentru Parlamentul European au fost dezamagitoare. Si cum sa nu te-apuce deznadejdea cînd vezi deschizînd lista un Sorin Frunzaverde (PD), un Titus Corlateanu (PSD), un Teodor Stolojan (PLD), o Renatte Weber (PNL). Cauti cu disperare un partid mic dar vioi de care sa te agati ca înecatul. Dai de PIN. Pai poate sa te convinga s-o votezi Lavinia Sandru?

Pentru multi singura solutie pentru a-si exercita fara regrete dreptul la vot a fost sa puna stampila pe lista unui partid fara sanse de a trece peste pragul, dar onorabil, ca PNTCD.

Si în conditiile astea, un Boc, un Geoana si un Tariceanu s-au buricat, ca mari cîstigatori, pentru ca au luat 30, 21 si 13 % din optiunile exprimate de nici o treime din electorat. Ei chiar cred ca sînt iubiti de popor?

A adormit întru Domnul si Parintele Ioanichie

În noaptea de 21 spre 22 noiembrie, în jurul orei 02.00, a trecut la Domnul si Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan, de la Sihastria. Dupa o lunga si foarte grea suferinta, un alt mare duhovnic si carturar al Bisericii Ortodoxe ne lasa mai singuri aici. Dar nu ne îndoim ca va spori ceata de dincolo a rugatorilor si mijlocitorilor pentru iertarea pacatelor noastre.

Parintele Ioanichie (n. 10 febr. 1930, în Stanita - Neamt) a intrat ca frate în manastirea Sihastria în anul 1949. A absolvit Institutul Teologic Universitar din Bucuresti în 1975 si a fost hirotonit ieromonah în 1979. A scris mai multe carti de capatîi, care i-au fost traduse în principalele limbi de circulatie internationala, volume dintre care amintim: Patericul românesc (Bucuresti, 1980), Convorbiri duhovnicesti (vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984; vol. II, aceeasi editura, 1988), Calauza ortodoxa în biserica (Iasi, 1992) si Calauza ortodoxa în familie (Iasi, 1993).

Parintele Ioanichie a fost înmormîntat sîmbata, 24 noiembrie, la manastirea Sihastria. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ce s-a hotarît la Ravenna?

Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) a organizat pe 21 noiembrie, la Café DEKO din Bucuresti, o dezbatere pe marginea Acordului de la Ravenna dintre Bisericile Ortodoxe (mai putin cea rusa si cea bulgara), Biserica Romano-Catolica si Biserica Greco-Catolica.

Invitati sa-si spuna punctul de vedere au fost Daniel Barbu – profesor la Universitatea Bucuresti, Petre Guran – istoric al religiilor, Remus Radulescu – jurnalist la Radio România, Mirela Corlatan – jurnalist la "Cotidianul" si Corvin Ariciuc – jurnalist la "Adevarul". Dar dupa expunerile facute de Daniel Barbu si Petre Guran au putut interveni în discutie toti cei prezenti, între care Razvan Codrescu, Razvan Bucuroiu ("Lumea credintei" si presedinte AZEC), Gelu Trandafir ("România Libera"), George Damian ("Ziua"), Bogdan Teleanu (Biroul de presa al Patriarhiei Române), Mirel Banica (sociolog al religiilor si publicist la "Dilema veche"), Claudiu Târziu ("Rost").

Întrunirea, moderata de jurnalistul Marius Vasileanu, si-a propus sa lamureasca înainte de toate cum a fost reflectat evenimentul semnarii Acordului de la Ravenna, ca si continutul sau, precum si motivatiile acestei reflectari. În debutul dezbaterii, Marius Vasileanu a citit o serie de titluri aparute cu acest prilej în cotidianele noastre nationale, din care reiesea o singura concluzie: ortodocsii îl recunosc drept sef pe papa de la Roma.

Daniel Barbu si Petre Guran au facut utile introduceri în istoria relatiilor ortodoxo-catolice si au concluzionat ca documentul este "un pas înaite" pentru apropierea dintre Bisericile Ortodoxe si Biserica Catolica, în sensul ajungerii la "comuniunea de credinta".

Daniel Barbu a afirmat, uzînd de mijloace diplomatice, ca, în fapt, documentul de la Ravenna recunoaste primatul papal. Pe cînd, Petre Guran si-a exprimat convingerea ca ortodocsii n-au facut nici o concesie, ci, dimpotriva, au obtinut o concesie din partea catolicilor. Petre Guran considera ca, din moment ce catolicii au aceptat sa discute despre primatul papal, admit sa fie puse sub semnul întrebarii infailibilitatea si jurisdictia universala a papei.

Toata lumea a fost de acord ca în presa noastra s-a manifestat un mare entuziasm pentru acest Acord, dar din motive difertie: fie dintr-o întelegere eronata a textului, fie din superficialitate, fie dintr-o traducere fara nuante a unor paragrafe pline de subtilitati teologice.

Razvan Codrescu a insistat pe ideea ca documentul nu recunoaste primatul papal, dar ca a fost astfel interpretat abuziv de catre presa. El a afirmat ca presa, în cea mai mare parte a sa, nu a avut decenta profesionala de a reveni, dupa primirea precizarilor Patriarhiei Române, pentru a arata ca, în fapt, partile au cazut de acord doar asupra primatului papal din primul mileniu si ca rolul papei în epoca noastra urmeaza sa fie discutat.

Mirel Banica s-a declarat pesimist cu privire la evolutia dialogului ortodoxo-catolic, întrucît sîntem formati în doua matrici spirituale diferite, în virtutea carora catolicii vor recepta Acordul ca pe o cedare din partea ortodocsilor, iar ortodocsii ca pe o o posibila capcana.

Claudiu Târziu a apreciat ca ambiguitatea documentului la capitolul primat papal lasa loc oricaror speculatii si ca Biserica Ortodoxa Româna ar trebui sa "talmaceasca" Acordul pe limba fiecarui credincios, astfel încît sa se înteleaga ce anume s-a hotarît la Ravenna din punct de vedere al Ortodoxiei. Deoarece, din textul aflat la dispozitia noastra acum am putea sa credem fie ca Biserica noastra a admis o abdicare de la dogma ortodoxa, fie ca la Ravenna nu s-a decis nimic.

20 de ani de la revolutia înabusita în fasa

Pe 15 noiembrie s-au împlinit 20 de ani de la o mare tresarire de demnitate a poporului român sub comunism: revolta de la Brasov. Într-o atmosfera de teroare vecina cu nebunia, în care cazurile de curaj erau rarisime – asa cum a fost cel al lui Paul Goma, sau cel al Parintelui Gheorghe Calciu -, 15.000 de brasoveni au avut taria si nobletea sa ridice ochii din tarîna si glasul împotriva unui regim ticalos si criminal. Peste 300 de oameni au fost arestati si interogati prin tortura; 61 au fost condamnati la pedepse cu închisoarea de cîtiva ani; alti 27 au fost arestati la domiciliu.

Din pacate, de curajul si jertfa acestor oameni ne amintim doar la cîte un moment festiv. În rînd cu fostii detinuti politici de la începutul epocii comuniste, revoltatii de la Brasov sînt ignorati, cînd nu de-a dreptul dispretuiti pentru lipsa lor de "orientare", de întelegere a realitatii ca "nu e bine sa te pui cu sistemul". În loc sa ne plecam înaintea lor cînd îi întîlnim, or sa-i omagiem de cîte ori avem ocazia, tacem vinovati. Pentru ca cei mai multi dintre noi n-am avut curajul lor.

E bine ca totusi mai exista o organizatie care mentine vie memoria acelor vremuri: Asociatia "15 noiembrie" – Brasov. Directorul revistei ROST, Claudiu Târziu, a fost invitat la Conferinta internationala pe care Asociastieia "!5 noiemrbie" a organizat-o în acest an la Braspov, sub inaltul patronaj al presedintelui României. Din pacate, nu a putut onora aceasta invitatie, dar a transmis adevaratei elite a tarii – aceia care s-au opus regimului comunist – recunostinta noastra, a celor de la ROST, pentru ca au aparat demnitatea nationala, si sprijinul nostru.

PS Sofronie începe vînatoarea de antiecumenisti

E limpede pentru toti cei zdraveni la cap: "ecumenismul" nu este credinta, ci politica. Or politica se bazeaza nu pe Adevar, ci pe interese. Iar cine sta în calea unei politici, deci a unei maniere de satisfacere a unor interese de catre o entitate anume, se expune unui risc major.

"Ecumenismului" i se opun în general cei înarmati duhovniceste. Represaliile asupra lor nu întîrzie. Exemplu recent: ieromonahul Eftimie Mitra, egumenul Schitului Huta - Bihor. Parintele a fost schimbat din functie si oprit sa slujeasca si sa predice în satele învecinate, pentru ca a ridicat glas contra "ecumenismului". Pretextul a fost ca parintele Eftimie Mitra nu are studii teologice, ca si cum asta primeaza în monahism (parintele Cleopa si alti sfintiti slujitori ai nostri n-au avut scoala mai de loc, dar s-au dovedit mari duhovnici si stareti iubiti). Parintele Eftimie este cunoscut pentru activitatea sa publicistica bazata pe învatatura crestina adevarata, nutrita din Sfînta Scriptura si din Sfînta Traditie, ca si pentru atitudinea antiecumenista fatisa. Pentru ca încercat sa vorbeasca pe aceeasi tema la sedinta cu preotii de la Beiusi, din 13 noiembrie a.c., parintele Eftimie a fost admonestat de PS Sofronie Drincec, Episcopul Oradei, care a doua zi l-a demis si i-a interzis sa mai slujeasca si sa mai predice în satele bihorene.

PS Sofronie este cea mai proaspata surpriza neplacuta a Sfîntului Sinod. Afirmat ca un episcop traditionalist, patriot si vrednic la Giula, în Ungaria, PS Sofronie a fost sustinut pentru a deveni episcop al Oradei de catre unii dintre cei mai înduhovniciti si cu autoritate ierarhi ai nostri. Însa, imediat dupa ce a fost ales la Oradea, PS Sofronie a început sa-si dea arama pe fata. Mai ca l-a pus sub arest la domiciliu pe fostul episcop Ioan Mihailtan, pensionat si restras din scaun din pricina bolii, l-a exilat într-un capat de judet pe Episcopul Vicar Petroniu Salajanul si a început sa tune si sa fulgere împotriva calugarilor antiecumenisti.

În sedinta de pe 13 noiembrie a.c., PS Sofronie a facut urmatoarele afirmatii grave:

ca preotii si calugarii care se opun ecumenismului sînt "razvratiti"; ca manastirea Petru Voda - Neamt este "turbulenta" si trebuie ocolita (tot pe motiv de antiecumenism, desigu); ca nu trebuie luate în seama cuvintele duhovnicesti ale parintelui Iustin Parvu, staretul de la Petru Voda, ca si acelea ale parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol si alti, dupa cum s-a expirmat preasfintitul, "asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decât tulburari"; ca monahii antiecumenisti, adica 90% din numarul lor total, sînt "analfabeti si inculti"; ca ierarhii care vor mai da binecuvîntare pentru carti care se opun eresului ecumenist vor fi maziliti, adica, în limbajul diplomatic pe care l-a folosit PS Sofronie, "se vor trezi mutati de canon într-o manastire"!

Demiterea unui egumen mai treaca-mearga, chiar daca s-a facut fara un motiv valid. Dar vorbirea de rau a unor traitori si aparatori ai Ortodoxiei, ca parintele Iustin sau parintele Arsenie, or amenintarea unor episcopi, nu pot fi tolerate. Daca asa înteleg unii sinodali sa impuna la noi "ecumenismul", ma tem ca vor fi pricina de mare smintire. Sa nu fie!

Românii, tot mai putini si mai batrîni

Strategia Postaderare a României, elaborata de specialisti din cadrul Academiei Române, guvern si BNR, arata ca tara noastra nu mai poate evita scaderea dramatica a populatiei. Se estimeaza ca populatia României se va cifra la 17 milioane de locuitori în jurul anului 2025.

Raportul arata ca la 1 iulie 2005 România avea putin peste 21 de milioane de locuitori si intra în al 16-lea an de scadere a numarului populatiei. O usoara întrerupere a acestei tendinte a fost înregistrata în 2002 când, fata de anul anterior, populatia a crescut cu 113.819 locuitori.

Documentul subliniaza ca structura pe vîrste a populatiei reflecta un proces de îmbatrînire demografica, prin scaderea natalitatii, reducerea populatiei tinere (0-14 ani) de la 18,3%, în anul 2000, la 15,6%, în 2005, si cresterea populatiei vîrstnice (de 60 de ani si peste) de la 18,8%, în anul 2000, la 19,2%, anul trecut.
Vîrsta medie a populatiei era de 38,6 ani în 2005, caracteristica tarilor cu o populatie "adulta".

Scrisorile confiscate de Securitate asa ramîn

Scrisorile private care au fost interceptate de Securitate înainte de 1989 vor intra pe mîna istoricilor si a cercetatorilor de la CNSAS în urma deciziei luate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). Astfel, corespondenta va ajunge de la SRI la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Hotarîrea este salutata de Corneliu Turianu, membru al CNSAS, care a declarat ca, "daca sînt scrisori ce apartin unor delatori care toarna pe foarte multi", acestea le vor fi de folos la dosare pentru a da un verdict sau altul. Gabriel Andreescu, specialist în drepturile omului (altminteri ratacit în multe chestiuni, dar vorbind cu dreptate acum), vede însa altfel problema: "În ceea ce priveste corespondenta privata, se pune problema restituirii proprietarilor de drept pentru ca, din punctul meu de vedere, aceste scrisori nu pot fi tratate la fel ca dosarele care ajung la CNSAS".
Cît despre soarta scrisorilor, ne-a mai precizat Corneliu Turianu, daca acestea nu contin informatii importante, se va face "un fel de arhivare a acestor documente". Totusi, Turianu a recunoscut ca "atîta timp cît expeditorul sau destinatarul traieste se restrictioneaza accesul la documente sau se cere acordul familiei pentru consultarea lor".

Reparatie întîrziata pentru fostii detinuti politici

Guvernul a adoptat un proiect de lege conform caruia fostii detinuti politici din perioada comunismului vor beneficia de stergerea tuturor consecintelor penale si pot obtine despagubiri pentru prejudiciul moral suferit pentru condamnare. Persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic, precum si consecinte administrative asimilate acestora, în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, vor beneficia de stergerea tuturor consecintelor penale si repunerea în drepturi, în cazul în care a fost dispusa decaderea din aceste drepturi sau degradarea militara.

Sînt exceptate de la prevederile Legii persoanele care au fost condamnate pentru infractiuni contra umanitatii sau celor în cazul carora s-a dovedit ca au desfasurat o activitate cu caracter fascist în cadrul unei organizatii sau miscari de acest fel sau persoanelor care au fost condamnate prin hotarîri judecatoresti si au obtinut

anularea hotarîrilor de condamnare pîna la data intrarii în vigoare a acestei legi. Initial, de la prevederile Legii reparatorii erau exceptati si cei care desfasurasera activitati cu caracter legionar, ceea ce ar fi presupus excluderea majoritatii condamnatilor politic, însa Guvernul a renuntat la aceasta prevedere.

Ramîne însa de vazut cine si cum va stabili ca un fost detinut politic a avut activitate fascista. Speram sa nu fie loc de mari abuzuri sio nedreptati aici.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!