“Şi morţi vom izbîndi!”

Pe 21 noiembrie s-au împlinit doi ani de la naşterea în Cer a părintelui Gheorghe Calciu, unul dintre marii noştri duhovnici şi mărturisitori, fost deţinut politic timp de 21 de ani sub comunişti. Un reper fundamental într-o Românie bezmetică. A plecat, dar nu ne-a părăsit. Ne-a lăsat un model de viaţă, cuvinte de învăţătură şi amintiri pilduitoare. Iar din cînd în cînd, îi simţim umbra duhului deasupra inimilor noastre.

Părintele Calciu, cu ajutorul căruia am pornit la drum în proiectul ROST, face parte din generaţia de martiri ai Bisericii şi ai neamului, în faţa cărora s-ar cuveni să ne smerim şi să ne închinăm.

Revista ROST, în rînd cu alte publicaţii şi organizaţii civice, s-a angajat, încă de la fondarea sa, într-un efort permanent de trezire a memoriei colective. De şase ani încoace, scoatem la lumină, din ignoratele sau manipulatele politic dosare ale istoriei, chipuri de eroi, martiri şi sfinţi ai neamului românesc. Am organizat expoziţii, conferinţe, dezbateri şi lansări de carte pe tema terorii pe care sistemul comunist a menţinut-o cîteva decenii, a suferinţelor din închisorile comuniste şi a mărturisirii creştine pe care au dat-o luptătorii anticomunişti. N-am obosit să arătăm că primejdia comunistă este încă vie şi că rezistenţa anticomunistă nu presupune doar un război văzut, ci mai ales unul nevăzut, întrucît comunismul este o formă de manifestare a Răului în cetate. Aceia care susţin că experimentul comunist trebuie tratat la trecut sunt din tagma celor care cred că diavolul nu există.

În acest context, ROST s-a raliat unei campanii pentru canonizarea sfinţilor din temniţă, iniţiată recent de un grup de intelectuali creştini. Părintele Iustin Pârvu, de la Petru Vodă, spune că năpastele care se abat asupra noastră sînt pricinuite şi de faptul că nu ne cinstim sfinţii temniţelor. Căci asta e realitatea: foarte puţini dintre creştinii ortodocşi români au fost interesaţi să afle cine au fost Pr. Daniil - Sandu Tudor, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Ilarion Felea, Maica Mihaela Nicoară, Constantin Oprişan, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu şi atîţia alţii. Mii de români creştini au trecut prin Calvar, pe urmele Mîntuitorului. Şi dintre aceştia mulţi s-au sfinţit prin moarte mucenicească sau prin suferinţă.

Învăţătura Bisericii Ortodoxe este că un mucenic este sfînt din clipa morţii. Singura condiţie pentru canonizare este ca acesta să fi mărturisit dreapta credinţă a Bisericii. Sinodul nu face altceva decît să constate că mucenicul a dat mărturia cea bună. Pentru canonizarea sfinţilor mucenici nu e nevoie de minuni – deşi unele s-au săvîrşit deja.

Credem că Sfîntul Sinod ar putea alege o zi de prăznuire a întregului sobor de noi mărturisitori, în care să fie cinstiţi şi cei despre ale căror pătimiri muceniceşti nu s-au păstrat mărturii scrise sau orale. Pătimirea lor o ştie doar Dumnezeu, Cel care i-a primit în Împărăţia Sa.

Pe de altă parte, ROST susţine o iniţiativă de modificare a unei legi în directă legătură cu campania pentru canonizarea sfinţilor din închisori. Alături de alte 15 organizaţii civice, am semnat o scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu, Guvern şi Parlamentului României, prin care semnalăm „acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor ortodocşi”. Scopul acestui demers este recunoaşterea prin lege a genocidului anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.

În document arătăm că „majoritatea foştilor deţinuţi aşa-zis «politici», printre care se numără 2.000 de preoţi ortodocşi, în afară de călugări, au fost învinuiţi în mod fals de «spionaj» şi de alte delicte care pot fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Or, în aceste condiţii, este de înţeles, pe undeva, rezerva Sfîntului Sinod al BOR în privinţa canonizării unor mucenici care au fost condamnaţi pentru “spionaj”, “apartenenţă la organizaţii extremiste, antisemite”, “crime de război” etc. Deşi Sfîntul Sinod ar trebui să se teamă mai tare de Dumezeu decît de oameni.
Demersul nostru nu este politic, ci strict juridic, şi vizează îndreptarea Ordonanţei de Guvern nr. 31/2002, devenită lege, care, reinstaurează cenzura pe motive politice şi de credinţă, sub ameninţarea cu închisoarea. De exemplu, legea pedepseşte penal „antisemitismul”, fără să-l definească şi fără să enumere faptele considerate infracţiuni de antisemitism (semiţi sînt şi arabii, deci putem fi acuzaţi de antisemitism dacă vorbim despre terorismul arab?). Un text legislativ incomplet şi confuz duce la abuzuri ca acelea comise bunăoară în Italia, unde cîţiva preoţi catolici au fost chemaţi în judecată pentru că au spus, în predici, că evreii l-au omorît pe Hristos. De altfel, într-un raport postat pe site-ul oficial al Comunităţii Evreieşti din România românii ortodocşi sînt învinovăţiţi că susţin acelaşi lucru. Sub incidenţa legii astfel interpretate cad slujbele Învierii, slujba Prohodului Domnului din Vinerea Mare (motiv pentru care Sf. Sinod a şi eliminat, pe tăcute, 13 strofe), precum şi scrierile unor Sfinţi ca Ioan Gură de Aur şi Efrem Sirul.

De asemenea, legea este discriminatorie pentru că, în timp ce asigură cinstirea memoriei evreilor şi ţiganilor care au suferit de pe urma dictaturilor antonesciană şi comunistă, nu le dă acelaşi drept şi creştinilor persecutaţi în secolul trecut. Dimpotrivă, avînd în vedere condamnările lor penale, memoria acestor creştini este defăimată – cum s-a întîmplat recent, la Iaşi, cînd cu interzicerea expoziţiei “Destine de martiri” –, iar cei care ar vrea să-i reabiliteze sînt ameninţaţi cu puşcăria.

Una peste alta, cum am mai spus-o, ortodoxul se caracterizează şi prin curaj. Cînd e vremea mărturisirii, nu avem voie să acceptăm pumnul în gură, ori să fim complexaţi de o legislaţie anticreştină.

Întărească-ne cuvîntul părintelui Gheorghe Calciu: ”O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbîndi!”

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!