Sărbătoarea Sfântului Nicolae Velimirovici la Iaşi

Între sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov şi cea a Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, mai exact în data de 5 noiembrie 2008, a avut loc la Iaşi un eveniment duhovnicesc deosebit. Cu binecuvântarea şi sprijinul IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Predania din Bucureşti şi A.S.C.O.R. Iaşi au adus în mijlocul ieşenilor exemplul puternic de vieţuire creştin-ortodoxă al unui mare ierarh sârb al secolului XX, Sfântul Nicolae Velimirovici.

Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru sutele de persoane de toate vârstele care au venit la lansarea cărţii Sfântului Nicolae Velimirovici Prin fereastra temniţei şi a dvd-ului cu filmul documentar “Sfântul Nicolae al sârbilor”. Invitaţii acestei serate de cultură filocalică au fost Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, protosinghelul Nichifor Horea, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, ierodiaconul Cleopa Stefanovici, de la Mănăstirea „Staro Hopovo” din Serbia, şi de directorul Editurii Predania, Ionuţ Gurgu. Moderator a fost Daniel Mazilu, doctor în filosofie şi student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

Înainte de vizionarea filmului amintit mai sus, invitaţii au rostit scurte cuvântări cu privire la personalitatea Sfântului Nicolae Velimirovici, la misiunea lui deosebită în Biserică şi cu privire la conţinutul cărţii „Prin fereastra temniţei”. Păstrând ordinea intervenţiilor, amintim mai întâi mesajul ierodiaconului Cleopa Stefanovici – singurul tânăr din Serbia aflat la studii teologice în România, care a reuşit în chip minunat să prezinte celor de faţă bucuria, preţuirea şi evlavia pe care Biserica şi poporul sârb le au faţă de cel pe care Cuviosul Iustin Popovici îl numea „cel mai mare sfânt de la Sfântul Sava încoace”. Cuvântul ierodiaconului Cleopa Stefanovici, încheiat cu un gând de mulţumire şi de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nicolae pentru mult-încercatul popor ortodox din Kosovo, a fost urmat de cel al protosinghelului Nichifor Horea, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.

Cuvioşia sa, într-un excurs exegetic deosebit, îmbogăţit cu multe nuanţări contemporane, a încercat să explice mai întâi metafora din titlul acestei cărţi-testament, reliefând faptul că Sfântul Nicolae şi-a asumat în deplină comuniune cu poporul său temniţa de la Dachau, închisoare ce prefigura temniţa veşnică a păcatelor şi a lepădării credinţei în Dumnezeu. Avem în cartea Sfântului Nicolae Velimirovici o reacţie tranşantă faţă de Europa întreagă care a roşit în faţa culturii şi ştiinţei ei lumeşti, uitând de Hristos, Lumina ei, Mântuitorul ei. Părintele Nichifor a reuşit să facă actual mesajul Sfântului Nicolae, amintind cu durere de evenimente similare prin care şi noi, românii, am dovedit că slujim mai mult lumescului decât lui Dumnezeu.

Continuând această idee, Daniel Mazilu i-a dat cuvântul lui Ionuţ Gurgu, directorul Editurii Predania şi traducătorul acestei cărţi. Acesta a făcut în expunerea sa trei precizări importante; anume că, în „epoca grafomaniei universale” în care ne aflăm, după opinia lui Milan Kundera, scrierea, traducerea şi editarea cărţilor duhovniceşti trebuie făcute în duhul mărturisitorilor primelor veacuri creştine. „Aşa cum ei se străduiau să pună moaştele mucenicilor în racle cât mai frumos împodobite, tot aşa şi noi să ne străduim să punem cuvintele lor în cărţi cât mai frumos alcătuite”, a declarat Ionuţ Gurgu. „De asemenea, a continuat el, aşa cum creştinii primelor veacuri au înţeles şi preaslăvit mucenicia iubitorilor de Hristos care şi-au dat viaţa pentru dreapta credinţă, aşa şi noi să ne cinstim martirii şi mucenicii secolului XX din temniţele comuniste. Sârbii încă de la începutul anilor 90 i-au dezgropat pe cei martirizaţi în al Doilea Război Mondial de catolici şi musulmani, le-au spălat osemintele cu vin, i-au uns cu untdelemn şi i-au îngropat creştineşte; noi, la aproape douăzeci de ani de la căderea comunismului, nici măcar nu ne-am îngropat creştineşte morţii, nicidecum să-i cinstim după cuviinţă”. În finalul cuvântului său, Ionuţ Gurgu a evidenţiat caracterul prorocesc al acestei cărţi în care sârbilor li s-a vestit ce vor avea de pătimit de nu se vor lepăda de Iugoslavia şi nu se vor întoarce către Dumnezeu – lucruri ştiute acum de toţi, iar creştinilor de pretutindeni le-a fost înfăţişată Europa ca un nou turn Babel – faptul ca europenii şi-au luat model pentru clădirea parlamentului Uniunii Europene chiar această clădire vine să împlinească cuvintele sfântului spuse cu mai bine de şaizeci de ani în urmă.

Apoi a luat cuvântul IPS Mitropolitul Teofan. Urmând gândul Apostolului Pavel care spunea că bucuria deplină este doar aceea împărtăşită, IPS Teofan a spus: „Prima dată când am fost impresionat de un cuvânt al Sfântului Nicolae a fost tot la o conferinţă de tipul acesta. Am fost impresionat de capacitatea acestui părinte de-a se aşeza în genunchi, în altar, în chilia sa, pe marginea lacului pentru a vorbi lui Dumnezeu. Sunt 30-40 de rugăciuni în această carte, „Rugăciuni pe ţărmul lacului”, şi v-o recomand, pentru că vă veţi regăsi în ea, în aproape fiecare suspin pe care Sfântul Nicolae îl trimite către tronul Preasfintei Treimi. Şi mai cu seamă vă recomand «Rugăciunea Mitropolitului pentru duşmanii săi». Chiar dacă este vorba despre rugăciunea unui arhiereu - cred că despre sine era vorba - vă veţi regăsi fiecare, călugăr, preot, om obişnuit, om aşezat undeva sus în scara societăţii. Vă veţi da seama cât de mult bine pot să vă facă duşmanii şi cât de mult rău pot să ne aducă prietenii în fala şi făţărnicia lor. Pe de altă parte, am citit într-o lucrare a părintelui o întâmplare dintr-o închisoare, probabil din închisoarea din Germania, unde a stat împreună cu patriarhul Serbiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Amintea acolo despre apariţia diavolului la el în celulă, care i-a vorbit despre răul acestei lumi, sintetizat în şapte atitudini. Demonul îi povestea sfântului cum prinde el pe oameni în capcană; şi amintea de şapte abuzuri, adică situaţii în care foloseşti în mod rău un lucru bun. Amintea sfântul despre abuzul de bucurie, abuzul de putere, abuzul de materie, abuzul de ştiinţă, abuzul de artă”. Continuându-şi cuvântul, IPS Teofan a amintit de o altă lucrare deosebită a Sfântului Nicolae care l-a ajutat în momente grele: „Era perioada Postului Mare, prin 2005 sau 2006, când pregăteam Pastorala pentru Paşti. Impresionat de ceea ce se întâmpla pe teritoriul eparhiei unde slujeam atunci, am socotit de cuviinţă să vorbesc ceva despre stihiile naturii, despre dezlănţuirea lor. Şi voind să mă inspir, am căutat cartea «Gânduri despre bine şi rău». Am găsit acolo două capitole care vorbeau despre dezlănţuirea stihiilor. Şi amintea Sfântul Nicolae cam aşa: «La noi, în Balcani, când ţăranul merge la câmp şi taie iarbă, înainte să pună mâna pe coasă, face o rugăciune, cere iertare de la Dumnezeu că pătrunde în creaţia Sa». Chiar dacă era un lucru necesar, simţea ţăranul o anumită vinovăţie, căci spune Sfântul Siluan: «Omule, de ce ai rupt frunzuliţa aceasta de copac, dacă nu era nevoie să o rupi». Şi comentează Sfântul Nicolae că există o corespondenţă totală între starea sufletească, duhovnicească, a omenirii şi stihiile naturii. Că există în om o furtună cauzată de necredinţă, şi toată această furtună existentă în inima oamenilor nu are cum să nu se repercuteze asupra creaţiei lui Dumnezeu. Mi-am dat seama prin intermediul acestor cărţi cât de mare şi cât de puternic a fost Sfântul Nicolae Velimirovici”.

Încheindu-se alocuţiunile invitaţilor, cei prezenţi au vizionat filmul „Sfântul Nicolae al Serbiei”, o producţie inedită pentru România, un film documentar ce încearcă să înfăţişeze publicului chipul unui mare ierarh şi sfânt contemporan. Având parte de un material bio-bibliografic amănunţit, precum şi de o bogată arhivă de film şi fotografică, realizatorii ne transpun în lumea sfârşitului de veac 19 şi a începutului de veac 20, pentru a retrăi viaţa şi lucrarea Vlădicii Nicolae alături de cei care l-au cunoscut, împreună cu numeroase alte mărturii din epocă. Toate aceste evenimente duhovniceşti au adus mai aproape de inima ieşenilor bucuriile şi suferinţele poporului vecin sârb.

Cu privire la acestea din urmă, Editura Predania dimpreună cu A.S.C.O.R. Iaşi şi Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi au inaugurat la muzeul mănăstirii o expoziţie a renumitului fotograf sârb, Milinko Stefanovici, cu fotografii cutremurătoare ale bisericilor din Kosovo şi Metohia profanate şi distruse parţial ori în întregime.

Dan Gându

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!