numarul 12, februarie 2004

Serbia de răsărit: o mare de români (II)

Se tot vorbeşte de sute de mii de români din Serbia de la sud de Dunăre care nu au nici cel mai mic drept la identitate naţională. Am vizitat zona la sfârşit de august 2003 şi am constatat situaţia dificilă care se află fraţii noştri din această parte de lume.

Să revin la Timoc şi să spun că liderii românilor de aici sunt şi ei asemenea celor care i-am avut noi în Ardeal acum 100 de ani: unii mai curajoşi, alţii mai rezervaţi în a se lua la trântă cu Belgradul şi imobilismul Bucureştiului, unii mai tineri oţeliţi, alţii adepţi ai pasivismului.

Atât de mare este presiunea psihologică (şi nu numai) asupra lor încât la sediul central al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia, care este partid politic înregistrat oficial, nu este nici o firmă afişată. Sediul este în Zajecar pe str. Pozarevacka nr.8, într-o casă particulară a româncei Persida. Un partid care se află cvasi-clandestinitate. Preşedintele MDRS Dimitrie Crăciunovici mi se plângea de lipsa rezultatelor în lupta lui de 12 ani pentru drepturilor românilor majoritari în zonă. D-na Persida mi-a spus că nu vrea să i se dea foc la casă. Acum am înţeles de ce în Timoc s-au declarat aşa puţini români sau valahi. Trebuie să ai sânge în tine în Serbia ca să te declari român. La sediul din Bor al Asociaţiei pentru Cultura Vlahilor/Românilor din Serbia de Nord-Est a fost scris pe uşă în sârbeşte ,,Marş din Serbia” şi desenate obscenităţi în mai multe rânduri.

Trebuie să nu lucrezi la stat ca să nu îţi pierzi slujba şi să te aperi de o maşină infernală, care te face să îţi pară amarnic de grea crucea ce ţi-ai luat-o fiind altceva decât sârb într-o zonă pe care Serbia se teme că ar putea să o piardă. Serbia este suspicioasă şi vede sau inventează peste tot posibili inamici.

Serbia sau coada căţelului

Vicepreşedintele MDRS, Draghişa Kostandinovici, din Kladova, a tăiat coada căţelului şi a tras un sediu de filială într-o clădire reprezentativă şi cu firmă bilingvă la intrare. Nu a mai aşteptat ajutor de la Bucureşti. Adresa este Kladovo str Kralja Aleksandra 50 tel/fax ++381 19 87 526 şi 88 755, acasă 19 86 546, mobil 063 8 052 512, e-mail mdrsvorba@ptt.yu şi trajan@formanet.co.yu de la firma sa de contabilitate. Pentru finanţarea revistei Vorba Noastră (care, din lipsă de fonduri, apare cam o dată pe an) este deschis contul nr. 54019/17217941 la Komercijalna banka A.D. Beograd, filiala Kladovo. Redactor şef al revistei este Mihailo Vasilievici din Kladuşniţa (tel. 19 83 297 şi 064 255 3007).

Am prezentat, într-un interviu, redactorului Mircea Conrad de la Radio Novi Sad, aflat în vizită la Kladovo, acţiunile concrete de sprijin care au fost şi care se preconizează a fi realizate de administraţia publică arădeană şi de inspectoratul şcolar în sprijinul timocenilor. În sediul acesta al românilor şi-ar avea locul vreo 10 computere pentru tineri. S-ar putea dota modern o şcoală dintr-un sat românesc de aici în care sperăm să se studieze în curând şi limba română. Într-un sat, românii, care şi-au luat vreo 60 de soţii românce din România, ar vrea să ridice o biserică românească, fără să mai spere că în cea existentă se va mai permite vreodată slujbă românească.

{i dl Marcel Drăgan, român voivodinean şi secretar al Consiliului Naţional al Minorităţii Române din Serbia, era în ospeţie la vicele Kostandinovici şi înţelegea că fraţii români din Timoc trebuie să intre în acest consiliu şi să fie ajutaţi în obţinerea drepturilor. TV Novi Sad a filmat la un bâlci de trei zile din Kladovo. Nu prea erau nici vânzători şi nici cumpărători care să nu ,,şcie rumâneşce’’. Nici unul însă nu poate scrie şi citi în limba părinţilor, conservată doar pe cale orală. Postul Novi Sad nu se recepţionează din păcate în zonă. Ar mai trebui ca românii de aici să aibă pagină pe internet.

Români curajoşi

Încurajator este faptul că a apărut un post TV particular în localitatea Sălaş, care difuzează curajos şi făcând faţă tuturor presiunilor, şi folclor înregistrat la nunţi româneşti/valahe din regiune. Raza de emisie este mică. Postul îşi doreşte să acceadă la satelit. Nu are curaj să transmită muzică din România, cu toate că ar primi numeroase casete cu muzică şi nu numai. Despre acest post mi-a vorbit Saşa Iovanovici din Velika Jasikova, care ne-a primit cu lacrimi în ochi în casa sa unde s-au adunat să ne întâlnească şi alţi cunoscuţi români ai lui şi ai fiului său Dragan. Saşa se simte trădat de românii din Alianţa Voivodinei, care refuză să îi ajute. Radio şi TV Zajecar tratează ,,problema valahă’’ doar în limba sârbă.

Dragan Iovanovici are 19 ani şi mi-a povestit la Arad cum a descoperit el dacă e român sau vlah. A curmat această îndoială când a dat unui funcţionar de la primărie un miel ca să îl lase să studieze arhiva locală. A găsit că toţi străbunicii figurau ca români, iar apoi bunicii au fost trecuţi ca prin miracol valahi. A pus afişe prin zonă cu ,,Vlahi=Români’’. Au avut ceva probleme cu poliţia, dar tatăl lui e mândru că a stat o noapte la poliţie fiindcă a spus că e român.

O vreme, Timocul a fost sub austrieci ca şi Banatul şi Oltenia. Încă de atunci în cartea funciară se mai păstrează formule româneşti, cuvinte româneşti standard de identificare a loturilor. Apare ,,în locul numit...’’ acest lucru mi l-a spus dl Kostandinovici care lucrează la o istorie a românilor timoceni bazată pe documente inedite ce va vi gata în câteva luni.

Cu mult entuziasm lucrează şi organizaţiile neguvernamentale româneşti de acolo: ,,Ariadnae Filum’’-Asociaţia pentru Cultura Vlahilor/Românilor din Nord-estul Serbiei, cu sediu în Zajecar str.Milosa Obiloca 48 (tel/fax ++381.19.420.396, mobil 064 22 434.96, e-mail ariadnaefilum@ptt.yu) şi în Bor str. Radnicka 15 (tel/fax ++381.30.432.888 şi mobil 064 22 386 80 e-mail predina@ptt.yu) şi având la conducere pe Predrag Balaşevici, Slavoliub Geaţovici, Zvonko Trailovici, Grozdana Blagoievici, Darinka Geaţovici, Liliana Makaici, Saşa Marianovici, Vladiţa Roşcanovici, Zorislav Stoianovici, Zavişa Giurgici şi Deian Ciuciulanovici; Centrul Cultural Informativ din Brestovaţ-Bor Boian Barbuţici (e-mail criyu@hemo.net) şi Forumul pentru Cultura Românilor din Bor - preşedinte Dragomir Drăghici (e-mail boreas@ptt.yu ).

Serbia sau cum de mai există români

Fac public că un tânăr român timocean de 18 ani - Ivcea Iancovici a fost cel care de Zilele Aradului a purtat Steagul României în capul coloanei care a defilat prin oraş. A fost dorinţa lui. L-am prevenit ca nu cumva să aibă probleme acasă. Ar fi dorit şi un steag pe care să îl ia în Serbia, dar nu am reuşit să îi fac rost. Este elev la un liceu sanitar şi nu a citit nici un cuvânt românesc până la Arad. A fost familiarizat totuşi la acest stagiu în Arad cu alfabetul românesc. Nu a citit şi nu a auzit până acum de Eminescu, Brâncuşi, Ardeal, Moldova, Valahia, Mureş, Olt, Decebal, Mihai Viteazul. Primul contact al lui cu toată cultura şi istoria de veacuri a neamului, din care evident că face parte, au fost arădenii care l-au înconjurat cu căldură şi Aradul care l-a fermecat.

Oare eu aş mai ţine la originea mea română dacă nu aş şti scrie şi citi româneşte, dacă nu aş fi auzit măcar că există o cultură română cu sumedenie de poeţi, prozatori, artişti care au scris în limba mamei mele? Oare eu aş fi mândru de numele de român dacă nu aş şti de {tefan cel Mare, de Brâncoveanu, de Avram Iancu, de Horea şi la şcoală aş învăţa doar de cărturarii şi eroii altei naţii? Sper să nu cadă nici asupra duşmanilor un astfel de blestem care să îţi ia orice punte spre neamul tău. Sper de asemenea să trăiesc să văd luat acest blestem şi de pe capul fraţilor timoceni.

Vizitaţi-vă fraţii!

Nu este simplu. Nu sunt 50 sau 1000 de suflete pe care să le vindecăm aducându-i la Arad. Sunt către milion. Trebuie ca din fiecare localitate să aducem 1-2 să ia contact cu ţara lor mamă. Să afle că limba pe care ei o vorbesc pe şoptite şi din inerţie doar în curtea casei este o limbă în care s-au creat capodopere, o limbă de care nu ai a te ruşina. Trebuie să afle că strămoşii neamului lor sunt scoborâtori din romanii care au stăpânit lumea şi că faptele înaintaşilor lor nu sunt mai prejos decât cele ale înaintaşilor sârbilor.

Trebuie să vadă că ţara lor mamă nu este o ţară de mâna a doua (şi credeţi-mă că faţă de Serbia nu suntem mai prejos), că România acordă minorităţilor chiar privilegii, că aici sunt înconjuraţi şi trataţi frăţeşte. Trebuie să simtă că mâna ţării mamă îi ocroteşte oriunde ar trăi, că statul român nu va permite abuzuri asupra lor din cauză că cer drepturi naţionale, că România va ridica glasul în apărarea lor nu ca un avocat leneş şi plătit ci ca o mamă ce vrea să-şi apere fiul.

Trebuie ca toate satele lor să fie vizitate de delegaţii ale administraţiei publice româneşti, ale societăţii civile, de intelectuali români şi de tineri români destoinici. Până acum la ei în zonă vin doar la muncă în construcţii şi agricultură români de mâna a doua (vreo 15.000), români pe care sărăcia i-a adus în a-şi întoarce spatele către România şi nici vorbă să fie nişte ambasadori ai ei sau repere pozitive pentru românii timoceni. Din păcate, parlamentarii noştri îşi petrec mai mult timp prin insule exotice, iar delegaţiile sporadice ale celor din Departamentul Românilor de Pretutindeni se termină cu o diurnă şi o cazare la hotel. Liderii românilor timoceni sunt chemaţi de faţadă la ambasadă, la Belgrad, de ziua României,ocazie cu care cheltuie din buzunar câştigul pe o săptămână ca să mai marcheze ambasada o acţiune în agendă şi ca să li se facă onoarea să mănânce într-un colţ dintr-un bufet suedez. Mă gândesc cu invidie la cum s-a simţit Marko Bela când a dormit la el acasă premierul maghiar. Când vor face şi ai noştri demnitari acelaşi gest în Timoc?

Marile trusturi de presă române ar trebui să aibă trimişi în zonă mai des. Ziariştii români aşteaptă cu sufletul la gură vreun război aiurea ca să îşi arate curajul de reporteri, dar au călcat rar printre românii din Serbia de răsărit. (va urma)

Viorel Dolha, Presedintele Asociatiei Invatatorilor din Arad