Masca lui Ianus şi mentalitatea "second hand"

Schimbarea schimbării schimbărilor i-a năucit pe mulţi români care încă mai cred sincer în minuni. Este normal: cei mai mulţi alegători chiar doreau altceva, mai ales că destui mai visează să dea alţii cu mătura în locul lor. Rămâne excelentă ideea introducerii impozitului unic de 16%, însoţită de contramăsura necesară: incriminarea evaziunii fiscale drept crimă economică, sancţionată cu 25 de ani de puşcărie. Desigur, în funcţie de nivelul găinăriei. Să vedem cine cu cine aplică legea.

"Adriene, nici nu ştii...!

Traian Băsescu a avut gura aurită mai de fiecare dată. Cum a zis el aşa s-a şi întâmplat: "îl bat pe Adrian Năstase" şi l-a umilit cu ţâpuritura "Adriene, nici nu ştii cât de mic începi să fii!"; "românii nu-i mai votează pe hoţi" şi aşa a fost; liberalii şi pediştii vor face guvern şi au făcut cu ajutorul PUR-iştilor "mai mult sau mai puţin oneşti" şi cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, o formaţiune care nu e înregistrată conform legii ca partid politic, dar care este inevitabilă ca destinul; Partidul Social-Democrat trebuie să se modernizeze, dar fără Adrian Năstase şi Ion Iliescu; Camera Deputaţilor şi Senatul trebuie conduse de reprezentanţii celor care au făcut guvernul şi se va adeveri; trecerea de la lupta cu corupţia la răfuiala cu corupţii lor.

Capul plecat...

Proverbele românilor, la fel ca banii, evocă o anume istorie a spiritualităţii lor, nu numai a culturii materiale. De exemplu, în cronica lui Grigore Ureche nu găseşti zicale de felul: "Fă-te frate cu dracu' până treci puntea", "Merge şi aşa", "Ară, nu zboară". Cum să-l imaginezi pe Ştefan cel Mare spunând "Capul plecat sabia nu-l taie"? Începând cu epoca lui Miron Costin, a lui Constantin Cantacuzino şi a lui Ion Neculce, se schimbă ceva în spritualitatea noastră. Turcii, levantinii? Cam pe-atunci încep să apară ziceri "dăştepte", pe care, sigur, nici nu le-ar fi priceput luptătorii lui Decebal: "Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă", "Fugi, călcâie, că te cac", "O mână spală pe alta şi amândouă obrazul", "Ai, nai - dai!", "Obrazul subţire cu cheltuială se ţine", "Aşa-i românu'", "Treabă făcută de român" şi multe, prea multe altele.

Suntem o naţiune veche, oricum, mai veche decât termenul "naţiune", dar ceva s-a prăbuşit în spiritualitatea românilor. Comunismul a perfectat opera imperialilor din cele patru vânturi. Evident, nu este o scuză pentru transformarea gravă a mentalităţii noastre, dar alogeni de tot felul au indus şi induc sentimentul că am fi un popor inferior, o populaţie de "mioritici", "mămăliga care nu explodează" etc. Dacă îi repeţi mereu unui copil că este idiot, el chiar devine idiot.

Romanii lui Traian i-au respectat pe daci pentru spiritualitatea lor. Faptul este evident dacă vom observa atent ce profiluri frumoase şi puternice a surprins Apolodor din Damasc pe Columna lui Traian. Dacă se cultivă constant dispreţul faţă de un popor, considerat "tolerat" pe pământul lui, după cum indica acel sinistru "Unio trium nationum", foarte greu vor reuşi elitele spirituale să-l readucă la demnitatea lui originară. Iar când operaţiunea durează sute de ani, rezultatul este dezastruos. Desconsiderarea naţiunii din care pretinzi că faci parte este o gândire de tip "second hand".

Să mutăm capitala la Budapesta!

O gândire de tip "second hand" induce haos şi în viaţa politică. Au apărut tot felul de "creatori de opinie", care încearcă să ne impună că am fi o naţiune "second hand". Este o nouă generaţie de brucani, chiar dacă telecomanda nu mai este la Moscova.

Să mergem cu Diogene în căutarea românilor care ne conduc.

Pornind de la premisa că nu există guvernare ideală, să vedem petele care pot să ne aducă bezna. Marko Bella a cerut portofolii şi la cazanele iadului, şi la poarta raiului. "Vreţi şi posturi în conducerea Serviciului Român de Informaţii?" a fost întrebat de ziarişti. "De ce să nu cerem dacă ni se dau?" a răspuns cu toată candoarea Bella al cincilea. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a declarat imediat că "elementul etnic nu este relevant" şi le-a oferit ungurilor posturi de prefecţi şi de subprefecţi. Au şi apărut bancuri cu prefectul ungur, trimis în Oltenia, care nu ştie o iotă româneşte, nu găseşte portarul la sediu, nici cheile de la birou, nici secretara, şi sfârşeşte prin a se obişnui cu zaibărul şi-i înjură pe cei de la UDMR fiindcă îl sâcâie cu telefoanele.

Bancuri. Dar dacă trecem dincolo de aceste reacţii superficiale? Ce efecte va avea în timp gândirea de tip Tăriceanu? Să ne explicăm. Dacă etnia conducătorilor nu este relevantă, înseamnă că nu trebuie să cârtim când ne vor conduce ne-românii la noi acasă. La ce mai serveşte noţiunea de majoritate în jocul democratic? Cum se poate vedea şi în actuala Constituţie pentru care s-a organizat un referendum deturnat şi falsificat de cozmâncii lui Adrian Năstase. Orice străin poate candida şi poate conduce România. Dacă nu accepţi, eşti xenofob sau nebun. Te trimit confraţii după rudotel. Ungaria a intrat în Uniunea Europoeană, dar o asemenea inepţie nu ar accepta niciodată. Dovada cea mai bună este că românii din Ungaria nu au nici drepturi elementare, chiar dacă ei sunt autohtoni acolo.

Am reproşat totdeauna oficialilor români că nu le-au amintit de fiecare dată partenerilor de la Budapesta despre conaţionalii noştri din Ungaria, atunci când guvernanţii unguri solicită noi înlesniri pentru maghiarii din România. Dacă guvernanţii noştri uită să dea o replică atât de simplă, tragoncluzia că cei care conduc România nu sunt români. Dar, evident, ar fi... nerelevant.

Cu prilejul vizitei la Budapesta, domnul Tăriceanu a convenit cu premierul Ferenc Gyurcsany să ţină anual câte o şedinţă comună a celor două guverne. Eu aş merge mai departe. Să formăm o federaţie România-Ungaria, mutăm capitala la Budapesta şi vom respecta drepturile minorităţilor în conformitate cu legislaţia europeană. Cum procedează francezii şi germanii. Numai aşa am putea stinge litigiul istoric din perspectiva ungurilor...

Marea Neagră, eterna şi unica prietenă

Fără să-l întrebe nimeni, Traian Băsescu a anunţat că va susţine axa Washington-Londra-Bucureşti. şi, ca orice marinar, şi-a declarat slăbiciunea pentru Marea Neagră, zonă de care doar americanii s-ar interesa. Vânt bun din pupa! Să nuanţăm însă puţin declaraţia preşedintelui. Este esenţial parteneriatul cu Statele Unite pentru România? Este. Este importantă colaborarea cu Marea Britanie pentru ţara noastră? Este. Dar cred că ar fi fatal să-i uităm pe cei mai importanţi parteneri ai noştri: Germania şi Franţa, "motorul Uniunii Europene". Cu aceşti parteneri trebuie să ne sincronizăm în primul rând, fiindcă Marea Britanie manifestă tendinţe centrifuge în construcţia europeană, după cum arată şi atitudinea sa faţă de invadarea Irakului. Germania şi Franţa acordă cele mai multe fonduri pentru aderarea României la Uniunea Europeană, iar nu America sau Marea Britanie, care ne-a vândut pe bani grei două fregate ieşite din uz. În Germania şi în Franţa trebuie să ne formăm cu predilecţie şi tinerii specialişti. Este adevărat că Uniunea Europeană încă nu are o politică externă unitară, ceea ce o prezintă mai puţin credibilă pe arena internaţională. Asta ar fi şi singura scuză a lui Traian Băsescu pentru prima eroare monumentală.

Preşedintele a atacat contractul de fortificare a frontierelor cu firma germană EADS, dar şi contractul cu societatea americană Bechtel pentru construcţia autostrăzii Borş-Braşov. Este foarte corect fiindcă Adrian Năstase a atribuit acele contracte fără licitaţie. Prin urmare, putem presupune orice... comision. Dar cărările Domnului încurcate rămân. J.D. Crouch, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, remarca meritele guvernării Năstase, ceea ce l-a iritat pe Călin Popescu-Tăriceanu. A doua zi, George W. Bush l-a desemnat pe domnul Crouch pe funcţia de adjunct al consilierului pe probleme de securitate naţională.

La toartă cu Voronin

Preşedintele nostru a făcut prima vizită la Chişinău, ceea ce, trebuie să recunosc, m-a impresionat. Este aberant să tratăm Basarabia ca pe Burkina Faso, aşa cum a făcut Ion Iliescu. Traian Băsescu a acceptat să reia dialogul cu Vladimir Voronin, i-a promis tot sprijinul în plină campanie electorală. Chiar dacă pare bizar să-l susţii pe comunistul Voronin după inepţiile pe care le-a afirmat despre România ani la rând.

Traian Băsescu a mers însă mai departe cu pledoaria. "Nu vom permite nimănui să mai şantajeze Moldova (sic) cu energia electrică", a declarat el. Cine şantajează Basarabia? Evident, Rusia, prin intermediul regimului mafiot de la Tiraspol. Este primul preşedinte care se stropşeşte public spre Moscova. Nu este rău, dar pe ce bază? A plecat la Kiev, la învestirea lui Viktor Iuşcenko în funcţia de preşedinte. Traian Băsescu a spus că vrea o Ucraină puternică şi stabilă. Aşa voia şi Emil Constantinescu, şi Ion Iliescu. Ucraina pofteşte însă o Românie slabă. După ce s-a întors de la Londra, Traian Băsescu i-a dat telefon lui Vladimir Voronin şi i-a povestit ce a făcut prin Perfidul Albion. Dar cum se purtase Voronin cu o zi înainte? S-a dus la Taraclia şi a ţinut o cuvântare despre "cultura bulgară care străluceşte în Republica Moldova". În schimb, "minoritatea română canibală a vrut să distrugă Republica Moldova în anul 1990". Ce putea înţelege un miliţian când România i-a întins o mână? Cum să-i acorzi credit politic şi moral lui Voronin contra lui Iurie Roşca?

Un Negru de Purcari pentru Traian Băsescu

Vladimir Voronin i-a oferit lui Traian Băsescu 11000 de sticle cu vin pentru vinoteca de la Cotroceni. Este un act de bunăvoinţă, care cade straniu după ce preşedintele de la Chişinău îi insultase din nou pe români.

Campania electorală se încinge tot mai mult dincolo de Prut. Ruşii au trimis numeroşi specialişti pentru a-l sprijini pe Serafim Urechean, primarul Chişinăului şi lider al Blocului Moldova Democrată, susţinut de Kremlin. Gleb Pavlovski, unul din consilierii politici ai lui Vladimir Putin, a declarat că Rusia imperială trebuie să se refacă în hotarele Uniunii Sovietice. În acest scop, Rusia trebuie să-şi inoculeze oameni în organizaţii neguvernamentale şi în partidele parlamentare din "vecinătatea apropiată". Vladimir Belkovski, un alt consilier al lui Putin, declară din nou că Basarabia trebuie să se unească cu România.

Iurie Roşca, liderul Partidului Popular Creştin Democrat, a preluat deschis iniţiativa revoluţiei oranj la Chişinău. Atât Vladimir Voronin, cât şi Serafim Urechean se tem că ar putea fi măturaţi de mişcarea condusă de Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov. Dick Morris, cunoscutul strateg american pentru campanii electorale de răsunet, a supervizat propaganda pentru alegerea lui Bill Clinton şi a lui Boris Elţin în 1996. Morris a anunţat că îl va susţine pe Iurie Roşca pentru alegerile din 6 martie. El a spus că regimul lui Voronin va frauda alegerile. 2004 a fost anul libertăţii pentru Ucraina, iar 2005 va fi anul libertăţii pentru Republica Moldova, a declarat Dick Morris.

Bruce Jackson, fost ofiţer de informaţii din armata americană, susţinut de miliardarul George Soros, se află şi el în Basarabia. Agenţia France Press arată că Soros şi David Jvania au cheltuit peste 150 de milioane de dolari pentru finanţarea revoluţiei oranj de la Kiev.

Discursul lui Condi pe bolovan

Chiar dacă nu avem dovezi, am reuşit să irităm Berlinul, Parisul şi Moscova. În doi timpi şi trei tâmpenii. Dacă va mai proceda aşa, Traian Băsescu riscă să rămână singur pe axa Cotroceni-Lizeanu-Toboc, cu Emil Boc, fiindcă nu ne putem lua la trântă cu marile puteri. De altfel, Condoleezza Rice, ne avertiza ulterior că România trebuie să acţioneze pe axa Washington-Bruxelles-Moscova. Ştie ea de ce, fiindcă este specializată în problematica spaţiului slav.

Ca să înţelegem mai bine importanţa pe care o acordă America Rusiei să evocăm un moment emoţionant. După ce a obţinut un nou mandat la Casa Albă, George W. Bush a invitat-o pe Condoleezza Rice la ferma lui din Texas. Au ieşit cu jeep-ul prin pustiu şi apoi au făcut câţiva paşi. Condi s-a cocoţat pe un bolovan şi i-a ţinut preşedintelui un discurs despre... Rusia. Nu se ştie ce-a spus.

Invitaţie la Kremlin

Nu a cântat cocoşul a treia oară, că preşedintele nostru a înţeles că axa duce în altă parte. Vladimir Putin l-a primit o oră pe Traian Băsescu la Kremlin, la umbra statuilor lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a. Era ziua Sfântului Valentin. Chiar dacă nici Cupidon nu poate face mai mult pentru apropierea celor două popoare, preşedintele României şi-a propus să intre cu spărgătorul de gheaţă la Kremlin. Axa Washington-Londra-Bucureşti trece şi pe la Moscova. Traian Băsescu i-a propus preşedintelui rus participarea României la tratativele pentru pacificarea Transnistriei, tratative derulate până acum între OSCE, Moscova, Kiev, Chişinău şi Tiraspol. Reamintim că România a fost exclusă din formatul iniţial de negocieri în 1993, la cererea Rusiei. Aveam 25 de ofiţeri care participau la misiunile de supraveghere. A fost suficient un incident armat pentru a elimina România.

Traian Băsescu a îndrăznit să-i sugereze ţarului să înţeleagă importanţa României în rezolvarea conflictului de pe Nistru. El a precizat că România este interesată în menţinerea securităţii pe Nistru, la fel ca Ucraina.

"Noi suntem conştienţi de interesele Rusiei în zonă şi în acelaşi timp, dorim să ne manifestăm ca o ţară cu interese în zonă...", a spus Traian Băsescu.

După declaraţia făcută la întoarcerea pe aeroportul "Henri Coandă", putem deduce că Traian Băsescu a fost refuzat de fostul general KGB. Preşedintele României a ţinut să precizeze că respectă interesele Federaţiei Ruse în zonă, dar a afirmat răspicat că şi România este interesată în rezolvarea acestui conflict îngheţat. O premieră absolută: este primul lider român care pune deschis această problemă la Kremlin. Vladimir Putin, deţinător al centurii negre de judo cu zece DANI, l-a ascultat pe Traian Băsescu, fără să lase vreo fibră facială să-i tresară. "Rusia îşi va retrage arsenalul din Transnistria. În ultimii ani, noi am oprit declinul relaţiilor noastre. Am semnat tratatul de prietenie în 2003, iar schimburile comerciale au crescut", a spus ţarul. Punct! Preşedintele României nu a abordat chestiunea Tezaurului rămas la Moscova fiindcă, spunea el, aceasta este o problemă a istoricilor.

Traian Băsescu, însoţit de numeroşi oameni de afaceri, s-a întâlnit pe 15 februarie cu Mihail Fradkov, premierul Federaţiei Ruse. Pentru România, rămâne extrem de preocupant marele deficit al balanţei de schimburi economice. Mai precis, România exportă anual în Rusia mărfuri de aproximativ o sută de milioane de dolari şi importă din Rusia în valoare de aproximativ un miliard de dolari pe an. Din cauza complexelor noastre istorice, dar şi din cauza complexelor imperiale ale Rusiei, ţara noastră a pierdut o piaţă imensă, unde acţionează cele mai mari companii ale lumii. De aceea, Traian Băsescu aprecia că am irosit cinsprezece ani pe această relaţie. Afaceriştii ruşi sau români rămân obsedaţi de cucerirea pieţei europene. În plus, unii oameni de afaceri din România nu dau dovadă de seriozitate. Astfel, ARO Câmpulung a primit banii în avans din Rusia pentru 3000 de şasiuri, dar a livrat doar 150. Uzina de alumină de la Oradea a fost preluată de un rus şi alumina este produsul cel mai valoros exportat de România spre Rusia. Un turc a cumpărat uzina "Arctic" Găeşti şi frigiderele ocupă locul al doilea pe lista exporturilor noastre în Rusia. Se pregăteşte un acord de licenţă pentru fabricarea armelor în România şi pentru vânzarea lor pe terţe pieţe. Putem presupune că este vorba de disputatele pistoale-mitralieră AKM - Kalaşnikov.

Ruşii s-au arătat interesaţi de preluarea Termocentralei Mintia de la Deva, a reţelelor de gaz, câte au mai rămas neînstrăinate şi vor să finalizeze reactoarele nucleare 3 şi 4 de la Centrala Cernavodă. Dacă vor veni ei acolo, mulţi îşi vor aminti fără să vrea de Cernobâl...

Sigur, în preajma lui Vladimir Putin există suficienţi berbeci care nu pricep importanţa strategică a României pentru un viitor al relaţiilor Rusiei cu Ucraina. Kremlinul încă nu pricepe că litigiile Rusiei cu Ucraina se regăsesc în litigiile României cu Ucraina, ca într-o oglindă.

"Ostentaţiunile cu împărăţiile cele mari sunt bune?", întreba Mihai Eminescu. Şi tot el dă un răspuns valabil şi azi pentru o ţară ca România. "Nu, zicem noi, pentru că împăraţii (...) ei se ceartă, ei se-mpacă, iară noi, ţinând parte când unuia, când altuia, ne discredităm când la unul, când la altul şi când ar fi pe împăcate, sunt în stare să ne privească ca pe un obiect de compensaţie". ("Timpul", 25 martie, 1880).

"Eminescu este cadavrul nostru din debara"

Dar de ce să-l mai citim pe Mihai Eminescu, dacă tot îl avem pe Horia Roman Patapievici? Invitat la o emisiune televizată, micul Diogene a spus că "România are o cultură de tip second hand". Nu m-a mirat. Îi citisem cărţile în care săvârşea adevărate blasfemii la adresa naţiunii române. Chiar am făcut efortul să-l văd pe Patapievici cum urinează pe Decebal, pe Ştefan cel Mare, pe Ionel I. C. Brătianu, pe Ion Antonescu... Despre Eminescu? Iată ce scria domnul Patapievici în "Flacăra" lui Arion în 2003: "Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană". Nu este de mirare că în manualele de gimnaziu au rămas doar poeziile "Lacul" şi "Freamăt de codru". L-au ascultat autorii de manuale, aşa cum asculta A. Toma de Silviu Brucan.

În 1980, un ziarist român l-a întrebat pe Salvador Dalli "de ce are România o cultură minoră". Maestrul era uluit. "O ţară care i-a dat pe Eminescu, pe Enescu, Brâncuşi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, pe Emil Cioran nu are o cultură minoră. Ce oferă astăzi Franţa, Germania, chiar Spania în domeniul culturii? Nu, România nu are o cultură minoră", a răspuns Dalli.

Un om care susţine că avem "o cultură de tip second hand" a fost numit în funcţia de director al Institutului Cultural Român. Sfinte Sisoe, ce muscă! Iată oameni care induc mentalitatea de tip second hand în toate domeniile, de la cultură până la politica externă.

"Îngerul păzitor pentru România"

Este limpede că România nu are o strategie a relaţiilor cu spaţiul ex-sovietic, aşa cum nu are o strategie de politică externă în general. Nimeni nu s-a gândit să-i convoace pe experţii în acest spaţiu, să-i ţină la Snagov sau la Scroviştea o lună, două, nouă şi apoi să-i întrebe ce studiu au elaborat ei în acest sens pentru România. Fiindcă, vrem noi nu vrem, Rusia este principalul partener economic al Uniunii Europene. Cele mai mari investiţii din Rusia aparţin Germaniei, Italiei, Marii Britanii şi Franţei. În efortul de neutralizare economico-militară a Rusiei, America preţuieşte mai mult Ucraina, decât România. NATO a trecut dincolo de Nistru fără să băgăm de seamă. Adevărata ţintă a ofensivei americane este Asia Centrală, cu resursele ei fabuloase. Acolo vor fi confruntările viitoare. Sperăm că vor fi paşnice, că vor rămâne doar în sfera economicului.

În acest context geopolitic foarte complex, diplomaţia României este făcută la plesneală. Dacă facem erori, dăm vina pe Uniunea Europeană, pe NATO sau pe America. Traian Băsescu a afirmat că nu trebuia să se ajungă la Tribunalul de la Haga în litigiul cu Ucraina. L-am admirat pentru dinamismul lui, pentru consecvenţa lui, dar portretul pe care i l-am profilat începe să tremure. Ce ar putea să mai facă România cu un vecin cum este Ucraina? Noi acţionăm numai la comanda gânditorilor de la Washington sau de la Bruxelles. Atât, fiindcă avem o gândire "second hand" chiar şi în politica externă.

Nu este întâmplător. Sfătuitorul de taină al preşedintelui este Andrei Pleşu, un om de reală cultură, un elitist. Mai recent, se ocupă de îngeri. Discuta într-o seară pe sticlă cu H.-R. Patapievici şi-i explica acestui discipol al lui Heideger cum stă treaba cu îngerul păzitor din umbra omului. "Nu credeţi că Uniunea Europeană ar putea fi îngerul păzitor pentru România?" l-a întrebat ca o mirare domnul Patapievici pe domnul Pleşu.

Pe când era ministru de Externe, Andrei Pleşu se considera un fel de învins al sistemului vechi. Ei aveau puterea şi securiştii ronţăiau. "L-am chemat la Bucureşti pe ambasadorul nostru de la Belgrad şi el a refuzat să vină, domnule. E posibil? Eu - ministrul - trimit secretara să-mi cumpere o brânzoaică şi ea refuză, domnule! E posibil?" Eu cred că este şi, din păcate, se vede în declaraţiile de politichie externă ale lui Traian Băsescu.

Andrei Pleşu s-a uitat la Patapievici ca la o brânzoaică refuzată. "Uniunea Europeană - îngerul păzitor al României... Nici chiar aşa..."

Urmaşii lui Maniu - popularii!

Mentalitatea "de tip second hand" a inundat toată viaţa noastră politică, încât stai şi te întrebi ce mai vor aceşti politicieni de la noi, alegătorii simpli de pe stradă. Nu întâmplător, Adrian Năstase s-a dus la Washington înaintea alegerilor. Preşedintele George W. Bush a spus: "Mister Nastas must be elected!". Şi n-a fost! Tocmai pentru că suferea de "mentalitatea second hand": a vrut să arate că este iubit de mărimile lumii. Nu i-a folosit lui Adrian Năstase nici vizita la Moscova.

Şi ca o ultimă ilustrare a "mentalităţii de tip second hand", induse atent în România, am reţinut transformarea Partidului Naţional ţărănesc Creştin Democrat în ... Partid Popular Creştin Democrat. Vin ajutoare din partea Partidului Popular European, ne sprijină Partidul Popular European - o iluzie care îi va costa enorm pe urmaşii mucenicilor de la Gherla, Aiud, Periprava, Râmnicu Sărat... După cum se observă, trebuia să dispară cuvântul "naţional" din denumirea vechiului partid. Fiindcă trebuie să dispară naţiunile, să le transformăm în ... popoare, să facem un sat mondial.

O propunere similară a făcut şi Valeriu Stoica în ce priveşte denumirea Partidului Naţional Liberal. Oare ce-ar spune Iuliu Maniu, Corneliu Coposu şi toţi martirii ţărăniştilor dacă l-ar auzi pe Gheorghe Ciuhandu? Nu denumirea cea veche este cauza căderii ţărăniştilor. Aceeaşi boală a formelor fără fond, pe care am numit-o "mentalitate de tip second hand". La sugestia involuntară a unui urmaş al lui Diogene.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!