Deturnarea rostului

Este ştiut că omul trăieşte având înaintea sa idealurile pe care şi le construieşte şi pe care urmăreşte să le împlinească. Fiecare persoană îşi fixează anumite idealuri, realizabile într-un timp mai lung sau mai scurt în decursul vieţii. Prezentul în care trăieşte omul include totodată trecutul ca amintire, dar, într-un mod activ include şi viitorul ca dorinţă de realizare, de înaintare pe anumite planuri.

Fie că este vorba de latura materială, economică, fie de cea spirituală a vieţii, omul îşi construieşte de fiecare dată viitorul în prezent. Societatea contemporană – şi în mod special cea occidentală – încearcă să ne traseze noi idealuri în viaţă, învăţându-ne că fericirea este de găsit totuşi, aici pe pământ. Şi se pare că aşa cum merg lucrurile, ni se spune că fericirea se trăieşte numai pe pământ, pentru că aici este viaţa, singura viaţă. Şi dacă aşa este, atunci scopul este dobândirea fericirii aici. Este clar că nu toţi pot fi la fel de fericiţi şi acesta nu este decât un accident al naturii. Însă, printr-o raportare foarte simplă la creştinism, putem vedea cum toate făpturile umane au şanse egale la mântuire şi nu există favorizaţi sau defavorizaţi în faţa lui Dumnezeu, aşa cum sunt în faţa lumii.

Redirecţionarea greşită a omului către cu totul alte scopuri decât cele de natură spirituală, ţine de o deturnare a sensului firesc, real al vieţii. Înainte de a fi trup, omul este făptură spirituală şi această latură a fiinţei sale îl diferenţiază şi îl ridică cu mult deasupra celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu ne-a arătat dintotdeauna că în viaţă şi prin ea trebuie să urmărim ca principal scop mântuirea. Aceasta presupune o dezvoltare a fiinţei umane, o înaintare continuă în comuniunea cu Dumnezeu. Prin relaţia cu El omul îşi îmbunătăţeşte viaţa, deoarece încercarea de a fi mai bun îl ajută să fie în mod real mai bun.

Între a fi şi a avea

Gândul şi dorinţa de a fi mai bun îl ajută pe om să şi înfăptuiască binele. Şi această luptă cu răul pentru a face binele arată că omul este şi o făptură morală, iar „morala este trecerea de la nivelul lui a fi la nivelul lui a fi bine şi a fi bine nu este cantitativă, ci calitativă. Însă, atunci când toate calităţile sunt abordate drept cantităţi şi când ele sunt apreciate în funcţie de bani, nu mai rămâne loc şi pentru morală” În aceasta constă una dintre deosebirile clare între om şi animal şi anume în faptul că omul caută binele în adâncul său, mai ales prin conştiinţa morală care este instanţa dumnezeiască din făptura umană. Sensul vieţuirii umane depăşeşte chiar şi etapa lui a fi bine, întrucât aceasta se desăvârşeşte, aşa cum spune şi Sfântul Maxim Mărturisitorul în a fi bine în veşnicie.

Deturnarea de sens are loc în momentul în care omul este îndemnat să îşi însuşească tot mai multe lucruri, să se ataşeze cât mai mult de materie pentru a deveni rob acesteia. Se trece de la veşnicia lui a fi la limitarea lui a avea şi astfel omul trăieşte în iluzia că este un mic suveran peste ceea ce este „al lui”. Nu se gândeşte nici o clipă că trecerea prin moarte îl va dezlipi pentru totdeauna de ceea ce are şi se va trezi în faţa măreţiei dumnezeieşti cu ceea ce este! Ce altceva decât o deturnare de sens este iluzia că a avea o casă, o maşină, cât mai mulţi bani, îţi vor aduce fericire şi împlinire? Or, aşa ceva ni se oferă: nu trăire în duhul creştin, nu vieţuire morală, nu mântuire, ci o sclavie, autentică sclavie faţă de ceea ce posezi tu însuţi! Oare se conturează un viitor în care omul, asemenea sclavilor din vechime, va lucra o viaţă întreagă pentru a îşi plăti datoriile pe care le are? Un scop măreţ într-o viaţă plină de linişte? Nicidecum. Creştinului nu îi rămâne decât să renunţe la lume, nu fugind din ea, ci dezicându-se de tot ceea ce este rău în ea. Acesta este de fapt şi unul dintre înţelesurile cuvintelor Mântuitorului Hristos: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Iar cel care urmează lui Hristos va fi veşnic în bunătate, bucurându-se de faptul că este fericit într-adevăr în Dumnezeu.

Antonio Aroneasa

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!