Doi ani de Rost. Revista Rost împlineşte doi ani de la apariţie, socotind de la numărul 1 (martie 2003), dedicat lui N. Steihardt. În luna decembrie 2002, Romfest XXI a scos un număr-pilot al revistei Rost, închinat lui Petre Ţuţea, spre a testa interesul cititorilor de presă pentru o publicaţie construită pe coordonatele tradiţiei creştine şi ale identităţii naţionale. Impresia generală a fost favorabilă şi ne-am încumetat să ne înhămăm la o acţiune culturală de durată. Iniţial, redacţia a fost asigurată de cîţiva oameni. Revista a evoluat de la număr la număr, iar în jurul ei s-au adunat pînă astăzi o seamă de colaboratori foarte valoroşi. Numărul cititorilor a crescut încet dar constant, în pofida unei difuzări cu multe sincope şi chiar dacă nu a fost promovată mai deloc (ambele probleme pornesc şi se sfîrşesc la lipsa de fonduri). Avem încrederea că evoluţia va continua – şi în sensul unei mai interesante şi profunde alcătuiri editoriale şi în cel al unei mai bune răspîndiri. Doamne-ajută!

Impozitele bagă popularitatea la apă. Bîlbîielile în materie de taxe şi impozite au dus la scăderea popularităţii preşedintelui Traian Băsescu şi a guvernului impus de el. Şi dacă Puterea va continua astfel, are toate şanse să repete experienţa CDR. De data asta însă rolul de ţap ispăşitor (altă dată asumat de PNŢCD) va fi jucat de PNL. Atenţie, liberali, că peste patru ani veţi umbla cu căciula în mînă să fuzionaţi cu un partid parlamentar!

Mediocritate, nu meritocraţie. Liberalii au consfinţit prin vot ce puseseră la cale în culise mai demult: Călin Popescu Tăriceanu este preşedintele PNL, iar echipa sa deţine controlul partidului. Din păcate, trei din cei cinci vicepreşedinţi sînt controversaţi (ca să nu zicem mai mult), alde Puiu Haşotti, Teodor Meleşcanu, Dan Radu Ruşanu. În conducere au încăput un filfizon ca Adrian Cioroianu şi un carierist ca Mihai Răzvan Ungureanu, străin de PNL pînă cînd a fost numit ministru de Externe. Însă, n-a avut loc Varujan Vosganian, care a muncit pe brînci la programul de guvernare. E limpede de ce: băieţii lui Tăriceanu nu-l înghit pe Vosganian, pentru că e cu un cap peste ei ca om politic şi ca profesionist şi-i eclipsează.

Liber la partide comuniste. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat România să permită fiinţarea Partidului Comuniştilor (Nepecerişti). Curtea, sesizată de liderul PCN, Gheorghe Ungureanu, a constatat că statutul partidului, înaintat justiţiei pentru înregistrare, nu conţinea paragrafe care îndemnau la violenţă sau alte forme de încălcare a principiilor democratice.
CEDO s-a declarat disponibilă de a lua în considerare experienţa istorică a României dinainte de 1989, dar că aceasta nu poate justifica interzicerea unor partide comuniste, care activează de altfel în mai multe ţări din Europa. Parcă n-am cunoaşte obiceiurile comuniştilor: una spun/scriu şi alta fac. Pe de altă parte, e sigur că CEDO n-ar fi la fel de îngăduitoare cu un partid fascist. Diferenţa stă în numărul de victime (comuniştii au ucis mai mulţi oameni) şi în complicitatea occidentului cu sistemul comunist.

O comemorare: epurarea presei. Pe 7 februarie s-au împlinit 60 de ani de la promulgarea "Legii pentru epurarea presei". Aceasta prevedea, printre altele, suspendarea activităţii şi interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziarişti, publicişti şi colaboratori care "înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendaţi de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri şi omoruri". În 30 mai 1945 începea procesul ziariştilor "criminali de război şi
vinovaţi de dezastrul ţării". Printre acuzaţi, uriaşi ai publicisticii româneşti interbelice: Pamfil Şeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic. Aceştia şi mulţi alţii au fost judecaţi şi condamnaţi – pe 4 iunie acelaşi an – pentru anticomunim şi pentru apartenenţa la sau simpatia pentru mişcarea legionară.

Transnistria, dată Ucrainei? Publicistul Petru Bogatu, de la ziarul FLUX (R. Moldova), crede că Vladimir Putin ar putea ceda Transnistria Ucrainei. Bogatu consideră că astfel Putin ar lovi două ţinte concomitent: ar împăca opinia publică din ţara sa şi ar face un cadou omologului său ucrainean, sperînd să redreseze măcar partial relaţiile cu acesta. Editorialistul afirmă că Putin înţelege că nu mai poate alipi Transnistria Rusiei. "Intenţia lui Putin constituie o parte din planul lui Belkovski, a cărui aplicare este impusă de înfrîngerea suferită de ruşi în Ucraina", precizează Bogatu. In opinia lui, alipirea Transnistriei la Ucraina nu este convenabilă pentru Republica Moldova, deoarece nici un plan care ar legitima Transnistria măcar pentru o singură zi nu este bun. "Iată de ce orice combinaţie ar inventa acum Putin cu Smirnov, e puţin probabil ca manevrele lor să fie sprijinite de SUA şi UE. Şi nici Iuşcenko nu cred să muşte momeala întinsă de Kremlin şi Tiraspol", concluzionează Petru Bogatu.

BOR ajută sinistraţii din Asia. Biserica Ortodoxă Română (BOR) a strîns de la credincioşi şi a donat 18,755 miliarde lei - peste 500.000 euro - pentru sprijinirea sinistraţilor din Asia de Sud-Est. Banii s-au strâns în cele 24 de eparhii ale BOR, într-un cont special deschis de Crucea Roşie Română, pentru sprijinirea celor afectaţi de cutremurul şi revărsările de ape din Asia de Sud-Est.

Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul BOR, a mulţumit, în numele Bisericii, tuturor credincioşilor care au răspuns apelului la ajutorare lansat de Patriarhia Română, precum şi ierarhilor şi preoţilor care au organizat astfel de colecte.

Primul cotidian ortodox. Pe 7 februarie a fost lansat la Iaşi primul ziar generalist redactat din perspectivă creştină, numit "Lumina". Publicaţia este editată de Mitropolia Moldovei.

Dan Zamfirescu, directorul editorial al cotidianului, a declarat: "În general, presa merge pe o abordare oarecum tabloidizantă, în sensul că se cultivă spectaculosul, ştirea şocantă. Părerea noastră este că viaţa unui om obişnuit nu este formată din

evenimente şocante, ci din tot felul de întrebări la care vrea să afle răspunsul. Şi sper că noi vom reuşi să dăm aceste răspunsuri".

"Lumina" a fost bine primit de ieşeni, aşa cum era de aşteptat. Se simte însă nevoia şi a unui cotidian naţional care să reflecte evenimentele prin prismă creştină. Un astfel de proiect există de cîţiva ani, dar nu sînt şi fonduri pentru a-l susţine.

Luptător chemat la Dumnezeu. În dimineaţa lui 18 februarie a.c., ne-a mai plecat la Domnul un mare prieten: Ioan Belciu. Născut pe 2 iunie 1927, la Poduri – Bacău, Ioan Belciu s-a remarcat încă din adolescenţă ca un dîrz luptător pentru neam şi cruce. Crescuse sub influenţa ideologică a preotului Constantin Crişan (întemniţat sub comunişti; autorul romanului "Zbateri" – o excelentă frescă a satului românesc interbelic -, pe care l-a semnat cu pseudonimul Toma Spătaru). Împărtăşind acelaşi crez naţionalist şi anticomunist cu Pr. Crişan, Ioan Belciu a fost închis pe motive politice pe cînd avea numai 19 ani. După un an, găsit nevinovat, a fost eliberat. Însă, stigmatul puşcăriei politice l-a urmărit pînă la prăbuşirea comunismului. A fost lăsat să urmeze o facultate – de ingineri constructori - doar la seral, iar o vreme a avut domiciliul obligatoriu în Deltă. Soţia sa, Ana, i-a fost alături în toate, din vremea detenţiei (ea însăşi fiind închisă un timp, cercetată pentru complicitate cu "infractorul") şi pînă la sfîrşit. În ultimul an, cînd Ioan Belciu a fost răpus la pat de boală, soţia sa l-a îngrijit cu un devotament exemplar.

După revoluţie, Ioan Belciu a pus umărul la reconstrucţia Dreptei din România. A făcut parte din conducerea AFDPR Bacău şi din cea a filialei Partidului "Pentru Patrie". A girat cu numele său revista "Crezul nostru", în al cărei Consiliul Director era, şi filiala Bacău a Fundaţiei Culturale "Buna Vestire". În ultimii ani, Ioan Belciu şi-a cheltuit generos energia şi priceperea pentru construirea, în Bacău, a unui impresionant monument închinat memoriei celor ucişi de regimul comunist.

Prin tenacitatea şi dăruirea sa, Ioan Belciu i-a mobilizat şi pe alţii. Pentru cei tineri, în care şi-a pus nădejdea, a avut mereu un cuvînt de încurajare şi un sfat de folos. Sîntem convinşi că nu vom lipsi din rugăciunile lui nici de-acum înainte, cum nici el nu va lipsi din rugăciunile noastre. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pînă şi trecutul îl trădează. "Academia Caţavencu" a avut dreptate: C.V. Tudor îi plasa "fetiţe" lui Eugen Barbu. Verdictul a fost dat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), după verificarea dosarului de urmărire informativă a lui C.V. Tudor. Liderul PRM neagă că ar fi făcut pe codoşul. Iar subordonatul său pe linie de partid, Constantin Buchet, fost secretar al Colegiului CNSAS, se grăbise să-l disculpe, printr-un comunicat de presă difuzat, în numele CNSAS, după apariţia articolului "C.V. Tudor i-a livrat fetiţe de 15 ani lui Eugen Barbu" în "Academia Caţavencu". Adevărata poziţie oficială a CNSAS a venit însă puţin mai tîrziu, după cercetările de rigoare. Şi aceasta îl acuză pe Tudor. Urmarea: Buchet a demisionat din funcţia de secretar al Colegiului CNSAS, iar "România Mare" şi-a reluat atacurile virulente şi greţoase la adresa tripletei Dinescu - Pleşu - Patapievici, membri ai Colegiului.

Preot catolic, colaborator al poliţiei politice. Jan Sokol, arhiepiscopul catolic de Bratislava-Trnava, figurează ca agent în dosarele fostei poliţii politice cehoslovace (Stb). "Jan Sokol a fost înregistrat în dosarele Stb în 1972, în calitate de candidat la o cooperare secretă, fapt ce nu înseamnă neapărat o colaborare cu Stb, însă, din aprilie 1989, el figurează în aceleaşi documente în calitate de agent", a declarat Michal Dzurjanin, purtătorul de cuvînt al Institutului Memoriei Naţionale (UPN), care administrează aceste documente. Dzurjanin a precizat că sînt foarte rare cazurile în care persoanele ale căror nume apar în dosarele Stb nu au colaborat în realitate cu poliţia politică.

Jan Sokol a negat orice colaborare cu poliţia comunistă şi crede că este vorba de o încercare "de a diminua încrederea în Biserica Catolică".

Arhiepiscopul nu este singurul prelat catolic care figurează în dosarele Stb, dar deocamdată numai numele său a fost dat publicităţii.

La mormîntul primului "ostaş". Pe 12 februarie s-au împlinit 67 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Iosif Trifa, fondatorul asociaţiei "Oastea Domnului". Toţi "ostaşii" au mers la mormîntul său de la Sibiu pentru a-l comemora. "Noi, ostaşii Domnului, sîntem veşnic recunoscători Tatălui Ceresc că S-a îndurat de poporul nostru şi l-a trimis între noi pe Părintele Iosif Trifa să ne îndrepte privirile, inimile şi paşii către Veşnicie" – scrie în numărul pe februarie al publicaţiei "Dor de Veşnicie".

Un alt holocaust uitat. Dresda, mare centru cultural şi turistic, fără nici o importanţă militară la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, a fost martirizat. În februarie 1945, Dresda era populată numai de femei, copii şi bătrîni, lipsiţi de apărare. În oraş şi în împreujurimi erau şi 25.000 de prizonieri aliaţi. În aceste condiţii, fără noimă, în noaptea de 13 şi în dimineaţa de 14 februarie 1945 Dresda a fost lovit de trei valuri succesive de bombardamente, cu bombe incendiare, ale aliaţilor anglo-americani, dirijate exclusiv împotriva populaţiei civile. În 12 ore de bombardament au murit între 120.000 şi 150.000 de civili germani, iar oraşul a fost transformat într-o ruină. Acesta este genocid cu premeditare, este holocaust în adevăratul sens al cuvîntului, căci, din pricina bombelor incendiare, Dresca a ars neîntrerupt timp de o săptămînă. Foarte puţină lume îşi mai aduce aminte de această înfiorătoare crimă comisă de trupele anglo-americane. Cei 60 de ani de la masacru au fost totuşi marcaţi pe 13 februarie a.c. printr-o manifestare la Dresda a cîtorva mii de oameni. Momentul a fost însă politizat în mod regretabil, fiindcă marea majoritate a manifestanţilor erau membri NPD, partid german de extremă-dreapta. Şeful grupului parlamentar NPD, Holger Apfel, a cerut "transformarea zilei de 13 februarie in sărbătoare naţională germană".

Cruciadă împotriva clericilor corupţi. Sfîntul Sinod al Bisericii Greciei a analizat recent noile informaţii despre posibile acte de coruptie printre clericii greci. Înalţii ierarhi au ajuns la concluzia că apariţia dovezilor referitoare la aceste cazuri reprezintă o serie de atacuri bine orchestrate împotriva Bisericii Greciei.

Arhiepiscopul Hristodoulos al Atenei a cerut ca fiecare caz al clericilor acuzaţi de ilegalităţi să fie analizat separat şi cît mai grabnic, pentru ca imaginea Bisericii să nu aibă de suferit. Primatul Greciei a precizat, într-o predică ţinută la Mănăstirea Pendeli, că va porni o cruciadă împotriva clericilor corupţi, afirmînd că valul de acuzaţii contra Bisericii a fost însoţit de şantaj şi denigrare.

Întrunirea Sinodului grec a fost cerută după ce s-a dezvăluit că Pantelimon, Mitropolitul de Atica, al doilea scaun mitropolitan al Greciei, ar fi traficant de droguri şi desfrînat. Au fost făcute publice mai multe fotografii care-l surprind asupra faptului. Între timp, i s-a mai descoperit încă un dosar în care este acuzat de fraude fiscale săvîrşite la o mănăstire din mitropolia sa. Sinodul a hotărît ca Pantelimon să fie suspendat din funcţie pe o perioada de şase luni, pînă la elucidarea cazului. Suita dezvăluirilor din presa elenă a continuat cu Mitropolitul Teoclitu, acuzat şi el de trafic de droguri. El a fost cel care ar fi aranjat alegerea lui Irineu în scaunul patriarhal de la Ierusalim. Sursa acestor şocante dezvăluiri ar fi chiar unii membri ai Sinodului Bisericii Greciei. Din cauza acestor evenimente, la Atena se organizează marşuri şi manifestaţii de protest. Mitropoliţii amintiţi au mai avut parte de cercetări şi anchete, dar de fiecare dată au fost achitaţi.

"Filocalia românească" pe CD. În curînd, la Biblioteca teologică digitală va apăreaCD-ul "Filocalia românească" ce va conţine cele 12 volume, plus antologia de texte în două volume, a P.S. Calinic Botoşaneanul, Biblia în Filocalie, în format pdf. Pe CD veţi mai găsi software utilitar (150 Mb) şi un screensaver. Pentru amănunte consultaţi site-ul http://apologeticum.net sau http://www.angelfire.com/space2/carti/.

Avem încredere în UE, că nu ştim ce e. România deţine supremaţia în topul ţărilor care au mare încredere în Uniunea Europeana (UE), releva Eurobarometrul 62/2004 de Opinie Publică, care cuprinde şi un Raport Naţional pentru ţara noastră.

În ciuda cunoştintelor limitate în ceea ce priveşte modul de funcţionare a instituţiilor europene, 74% dintre românii intervievaţi şi-au exprimat încrederea în faptul că acestea vor contribui în mod eficient la combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, precum şi la lupta împotriva traficului de droguri şi a crimei organizate şi la asigurarea securităţii pe continent.

Astfel, în topul încrederii românilor, UE se clasează înaintea Armatei şi după Biserică. În capul majorităţii românilor însă UE este egală cu "libertarea de mişcare a persoanelor şi prosperitatea economică". Atît. Totuşi, 46% dintre cei intervievaţi şi-au exprimat teama că aderarea se va materializa, mai cu seamă, prin taxe plătibile Uniunii.
În privinţa identităţii pe care şi-o asumă odată cu integrarea în UE, barometrul relevă că numărul celor care sînt pentru identitatea naţională este egal cu a celor care optează pentru cea europeană sau pentru o mixutăr national-europeană. Aşadar, tindem spre UE pentru a ne satisface burta. În rest, Dumnezeu cu mila.

Mesaje antiromâneşti în Spania. Măsurile guvernului spaniol pentru legalizarea şederii unor imigranţi care au locuri de muncă în Spania nasc manifestări rasiste. Comunitatea de români din Logrono a fost recent ţinta unor mesaje rasiste şi xenofobe înscrise pe zidurile unor clădiri. Şi nu pentru prima oară. Poliţia nu crede că este vorba despre acţiuni ale unei bande de orientare nazistă, ci aparţin "mai degrabă unor huligani care actionează periodic şi izolat".

Conservatorii britanici, "membri" ai Ku Klux Klan. Partidul Conservator britanic a anunţat că, dacă va cîştiga alegerile, va retrage Marea Britanie din Convenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiati, introdusă în 1951 şi le va interzice refugiaţilor să mai ceară adăpost la graniţa Marii Britanii.

Reprezentanţii Comisiei pentru Refugiaţi a Naţiunilor Unite (UNHCR) susţin că noua politică va slăbi întregul sistem internaţional de protecţie a refugiaţilor. Această politică este promovată foarte puternic de liderul conservatorilor, Michael Howard. După primele declaraţii antiimigraţie făcute de Howard, presa britanică i-a cercetat trecutul pînă la a şaptea spiţă şi a descoperit că tatăl său a venit ilegal în Anglia. Iar Sion Simon, reprezentant al Partidului Laburist în Parlament, a apreciat că "politica lui Michael Howard nu este foarte departe de cea a controversatului Ku Klux Klan".

Trevor Philips, preşedintele Comisiei pentru Egalitatea Rasială, a declarat că Michael Howard nu a făcut decît să le deschidă rasiştilor niăte uşi prin intermediul cărora pot contribui la construirea acestei politici.

Un Guvern alcătuit din conservatori va introduce o cotă anulă de refugiaţi "adevăraţi", care vor fi primiţi în Anglia şi vor fi ocrotiţi de UNHCR.

După cum prevedeam în numărul trecut al revistei noastre, originile evreieşti şi condiţia de fiu al unor imigranţi (din România) nu l-au scăpat pe Howard de acuzaţii aberante.

Educaţie sexuală la grădiniţă. Pe piaţa românească a cărţii a apărut Sexul povestit celor mici, traducere unui volum apărut în Spania şi editat în limbaromână în Republica Moldova. Ghidul era dedicat educaţiei date copiilor de grădiniţă.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării a interzis însă caretea în grădiniţe. Este de înţeles de ce. Cum se face sex, cum ne masturbăm şi ce sînt homosexualii? - sînt aspecte tratate în carte. Pentru a răspunde cît se poate de explicit la aceste întrebări, ghidul conţine şi fotografii şi desene sugestive. În ce hal de perversitate am ajuns, de ne gîndim să-i învăţăm pe copii preşcolari astfel de lucruri? La ce le-or folosi?

Liderul dreptei va fi noul preşedinte al Franţei. Un sondaj de opinie recent, dat publicităţii de "Le Figaro", arată că noul preşedinte al Franţei ar putea fi Nicolas Sarkozy, liderul Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP). Sarkozy, beneficiind de 24% din intenţiile de vot, ar fi urmat de Francois Hollande (cu 23 %), şeful Partidului Socialist, şi de actualul preşedinte Jacques Chirac (16%). Potrivit aceluiaşi sondaj, Sarkozy ar fi depăşit în primul tur de scrutin, cu un credit de 26% din voturi, doar de fostul premier socialist Lionel Jospin, dar acesta nu şi-a anunţat candidatura. Dar în al doilea tur, Sarkozy şi pe Jospin şi pe Hollande cu un scor electoral de 53 – 55 %.

Situaţia s-ar putea schimba însă pînă în 2007, cînd vor avea loc următoarele alegeri prezidenţiale din Franţa.

Dreapta franceză, închegată în UMP, dar şi cea europeană, îşi pune speranţele în Nicolas Sarkozy, despre care se crede că este cu adevărat un om de dreapta. Din aceast punct de vedere, Chirac s-a dovedit doar un oportunist care s-a declarat de o orientare pe care a trădat-o de multe ori. Cu o Franţă condusă de UMP şi de Sarkozy se reaprinde nădejdea construirii unei Europe a naţiunilor.

Iranul, cîmp de bătaie americano-rus. În vreme ce SUA îşi îndreaptă tunurile spre Iran, Vladimir Putin se declară susţinătorul acestuia. Putin a anunţat că intentionează să viziteze Iranul, declaraţie făcută la capătul unei întrevederi cu şeful Consiliului Naţional de Securitate din Iran, Hassan Rowhani care s-a aflat în vizită la Kremlin.

Declaraţia vine în contextul în care ministerul apărării de la Moscova a anunţat că vrea să vîndă Siriei rachete cu rază scurtă de acţiune.

Rusia şi Iranul au relaţii strânse încă din vremea Uniunii Sovietice. Cele două state cooperează în domeniul nuclear de cel puţin zece ani.

Rusia vinde tehnologie militară mai multor ţări din regiune: China, India, Siria, Iran. Această atitutine a Rusiei de a sfida interesele americane în regiune are o explicaţie pur pragmatică - Moscova vinde arme pentru a-şi întreţine propriul complex militar. Dar mai există o explicaţie: după o serie de eşecuri pe plan intern şi extern - atât destabilizarea situaţiei în Caucazul de Nord, schimbările din Ucraina şi Georgia, bazele militare americane în Asia centrală - Rusia se simte mai mult sau mai puţin într-o stare de asediu. Psihologic, problema Iranului devine pentru Rusia o demonstraţie că încă este o putere cu interese globale.

Însă, atît Iranul cît şi Siria sînt pe lista neagră a Statelor Unite. SUA susţin că Iranul ar încerca să producă, în secret, arme nucleare şi înviniesc Siria că ar ptermite infiltrarea extremiştilor în Irak.

Rusia se încruntă la Chişinău. Duma de Stat a Rusiei a adoptat o declaraţie prin care ameninţă Republica Moldova cu sancţiuni economice şi politice,

în cazul în care Chişinăul nu pune capăt blocadei instituite, în luna august, împotriva republicii separatiste Transnistria.

Camera Inferioară a parlamentului rus recomandă interzicerea importurilor de alcool şi ţigări din Republica Moldova, două sectoare importante pentru

exporturile Chişinăului. Duma sugerează, de asemenea, introducerea unui sistem de vize pentru cetăţenii moldoveni care doresc să vină în Rusia, precum şi suprimarea preţurilor preferenţiale de care beneficiază Chişinăul pentru importurile de energie rusă.

Declaraţia deputaţilor ruşi acuză Republica Moldova de "destabilizarea" regiunii şi că impiedică reglementarea conflictului.

În 1992, în urma unui război civil, Transnistria şi-a autoproclamat independenţa, nefiind recunoscută oficial de nici un stat.

Forţele ruse, care au pus capăt luptelor, nu au mai plecat de la "graniţa" dintre Republica Moldova şi republica secesionistă, în pofida angajamentelor în acest sens asumate de Moscova la summitul de la Istanbul al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) din 1999.

Toţi oamenii… lui Pleşu. Echipa de consilieri ai preşedintelui Traian Băsescu a fost completată de curînd cu un nume sonor al tinerei generaţii: Bogdan Tătaru-Cazaban. Acesta a devenit consilierul pentru culte al preşedintelui, la propunerea lui Andrei Pleşu.

În vîrstă de 28 de ani, Bogdan Tătaru-Cazaban s-a născut la Focşani, în 1977, este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi doctorand în istoria filosofiei. Cunoaşte limbile latină, greacă, franceză, engleză, italiană. A publicat, coordonat, tradus şi editat o serie de volume remarcabile de studii teologice, dar şi un număr impresionant de articole în prestigioase publicaţii de specialitate din ţară şi străinătate.

Bogdan Tătaru-Cazaban se adaugă altor cîtorva personalităţi pe care Andrei Pleşu le-a adus în înalte poziţii oficiale: Mihai Răzvan Ungureanu (ministru de externe), Teodor Baconski (secretar de stat la Externe), H.-R. Patapievici (preşedintele Institutului Cultural Român).

Catedrala Neamului, încă îşi caută locul. Consiliul Naţional Bisericesc a acceptat propunerea Primăriei Generale a Capitalei, îmbrăţişată şi de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, de a schimba amplasamentul viitoarei Catedrale a Mîntuirii Neamului. Dacă nu se mai întîmplă nimic neprevăzut, PF Teoctist ar putea pune piatra de temelie a lăcaşului în acest an pe Dealul Arsenalului, în spatele Palatului Parlamentului. Avantajul este că dealul Arsenalului e cel mai înalt loc din Bucureşti, iar Catedrala va depăşi cu mult Palatul Parlamentului, astfel încît va putea fi văzută de departe.

Amplasamentul Catedralei Neamului a iscat numeroase controverse între Biserica Oroitodxă Română şi Primăria Capitalei. Pînă acum, locul lăcaşului sfînt a fost schimbat de cîteva ori. Prima locaţie a fost pe Bulevardul Decebal, vizavi de magazinul Junior. S-a propus apoi părculeţul din fata Magazinului Unirea, loc sfinţit în acest scop de PF Teoctist împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea.

A urmat Parcul Carol, cel mai controversat loc ales pentru construcţia catedralei.

Aşa că nu ne bucurăm prea tare de noua localizare. Presimţim că se vor găsi niscaiva voci ale "societăţii civile", care să spună că nici acest loc nu e potrivit pentru Catedrală.

Sărbătorirea creatorului şcolii de sociologie româneşti. Academia Română a marcat pe 23 februarie, printr-o sesiune ştiinţifică desfăşurată în Amfiteatrul "Eliade Rădulescu", împlinirea a 125 de ani de la naşterea creatorului şcolii sociologice româneşti Dimitrie Gusti (1850-1955).

Personalitatea marelui sociolog, filosof şi etician român a fost evocată în luările de cuvînt ale vicepreşedintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Gheorghe Vlăduţescu, prof. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române şi prof. Ilie Bădescu.

Vorbitorii au evidenţiat contribuţia lui Dimitrie Gusti la crearea şcolii sociologice româneşti postbelice, originalitatea şi actualitatea sociologiei rurale în concepţia şi practica şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti.

Născut la Iaşi în anul 1880, Dimitrie Gusti a fost profesor universitar la Bucureşti, academician şi ministru al învăţământului. Dimitrie Gusti a conceput sociologia ca o "ştiinţă a naţiunii". Promotor al studiului problemelor sau "chestiunilor sociale": "chestiunea adunării", "chestiunea rurală", problema păcii şi a războiului, sărăcia, Gusti a înfiinţat şi condus Institutul Social Român (1921-1948), Consiliul Naţional de Cercetări ştiinţifice (1947-1948), precum şi revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919-1943) şi "Sociologie românească" (1936-1944).

Marele sociolog român a conceput ideea "muzeului sociologic", pe temeiul căreia a fost realizat Muzeul Satului (1936), care astăzi îi poartă numele. Gusti a iniţiat Legea serviciului social (1939) şi o nouă concepţie de organizare a administraţiei locale a satului românesc.

Totodată, sub conducerea sa a fost realizată în 1938 şi 1943 "Enciclopedia României" (patru volume).

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!