|
||||||||||||||||||||||||||
| numărul 24, februarie 2005 | ||||||||||||||||||||||||||
|
"Trianon", un rebut cinematografic
Anunţat cu mare tam-tam de "Antena 1", filmul "Trianon", al regizorului ungur Koltay Gabor, s-a dovedit dezamagitor. Singura aşteptare a publicului care a fost împlinită este caracterul iredentist al mesajului. Ne aşteptam însă ca un demers de asemenea factură să aibă în spate o muncă şi o realizare pe măsură, care să susţină ideea. Când colo, ne-am găsit în faţa unui film de o încropeală artistică evidentă, de un gust cel puţin îndoielnic şi nul din punct de vedere documentar. Producţia aceasta nu spune nimănui nimic, un film liricoid, nostalgic şi plîngăreţ.
În dezbaterea care a urmat difuzării peliculei, toţi invitaţii români ai lui Marius Tucă (profesorul Florin Constantiniu, Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu) au exprimat, mai mult sau mai puţin nuanţat şi politicos, părerea că filmul este o tâmpenie sforăitoare (în sensul că poate face să sforăie, în scurt timp, orice telespectator, fie el român sau maghiar). Totuşi, oamenii au încercat să dezbată filmul şi au adus şi argumente istorice pentru a combate unele idei exagerate ce transpr din el. Invitaţii maghiari (regizorul Koltay Gabor şi istoricul Raffay Erno) au apărat filmul şi mesajul care a stat la baza lui, fără a se angaja însă într-un dialog real şi argumentat. Cel care a realizat ce se întâmplă a fost Cristian Tudor Popescu. El a sesizat că cei doi nu veniseră nici să discute filmul şi nici să se adreseze altora în afară de etnicii maghiari din România. Probabil că acestor domni de "modă veche" li se părea că este prea multă armonie între români şi unguri în Transilvania. {i cum nu puteau agita apele exclusiv prin simpla expunere a acestui film deosebit de plicticos, s-au gândit că pot da amploare evenimentului, prezentând tinerilor unguri din România filmul, ca pe unul interzis, mai ales de către autorităţile române. Dacă scopul a fost acela de a stârni zâzanie, mă tem că el a fost parţial atins. Cred, totuşi, că aceşti doi domni îi consideră pe ungurii din România deosebit de naivi şi neinformaţi, dacă îşi închipuie că vor fi clătinaţi în convingeri de acest regretabil rebut cinematografic, sau că nu vor înţelege adevăratele intenţii care au stat în spatele realizării lui. Gabor şi Erno duc o campanie de agitare a spiritelor naţionaliste maghiare în care filmul "Trianon" este doar un mijloc. Ei au lansat de curînd şi o carte, intitulată Dreptatea lui Albert Wass, prin care încearcă reabilitarea unui criminal de război.
Ungurii au fost mereu minoritari în Transilvania
Nu este adevărat că realizatorii filmului au dorit doar să atragă atenţia asupra dramei prin care a trecut poporul ungar ca urmare a Trianon-ului, vizând în special soarta minorităţilor maghiare din România, Slovacia sau Serbia, care au suferit un proces de reducere numerică, mai ales în perioada comunistă (dacă tot vorbim de "genocid paşnic", sunt curios cum am putea denumi ceea ce s-a întâmplat comunităţii româneşti din Ungaria?). Numai de asta nu s-au ocupat, ci au bătut moneda pe "nedreptatea" făcută Ungariei la Trianon. Putem înţelege (şi) durerea poporului maghiar de a se vedea rupt în mai multe state, dar asta a fost soarta cuceritorilor maghiari medievali: să fie precum o pojghiţă subţire de unt, pe o felie mult prea întinsă de pâine. De altfel, niciodată ungurii nu au fost în stare să domine singuri, numeric şi etnic vorbind, Transilvania. De aceea i-au colonizat pe saşi şi pe secui, încercând acelaşi lucru prin teutoni şi ioaniţi. De aceea, Transilvania nu a fost niciodată parte integrantă a unui regat maghiar independent, bucurându-se permanent de autonomie în cadrul acestuia. Niciodată Transilvania nu a simţit că formează acelaşi trup cu teritoriile ungureşti. Nobilimea transilvană s-a împotrivit cu arma în mână încercărilor Vienei de a alipi Principatul la teritoriile ungare deja aflate în posesia ei. Opoziţia Bathori-lor faţă de planurile de cucerire ale împăratului Rudolf al II-lea, la sfârşitul secolului al XVI-lea, şi răscoala lui Francisc al II-lea Rákóczi (1703-1711) contra imperialilor sunt doar două exemple. Acest lucru a devenit şi mai evident în timpul revoluţiei europene de la 1848-1849. Iar în perioada dualistă, austro-ungară, doar existenţa Curţii imperiale vieneze a putut să reţină Transilvania în cadrul "regatului ungar" (împăratul Franz Joseph fiind din 1867 şi rege al Ungariei). Din păcate pentru ei, deşi trebuie să li se recunoască meritele în urbanizarea Transilvaniei, ungurii nu beneficiază, nici în Transilvania, nici în Voievodina, nici în Ucraina subcarpatică sau în Slovacia sudică de avantajul numeric sau de cel istoric al primului venit. Românii şi slavii (atât cei de apus, cât şi cei sudici) au ocupat regiunile menţionate cu mult înainte de sosirea ungurilor în Pannonia. Oricât de mult ar îndrăgi-o unii istorici unguri, teoria "terrei deserta" este doar o poveste. O fi fost valabilă, într-o oarecare măsură, pe teritorii reduse, ce aveau condiţii geo-climaterice mai grele, cum poate s-a întâmplat în Secuime, pe versatul vestic al Carpaţilor Orientali. Vorbind însă de durerea maghiarilor de după Trianon, e musai ca măcar să amintim de tragedia de dinainte de Traianon trăită de popoarele aflate vreme îndelungată sub dominaţia ungară, între care s-au aflat şi românii transilvăneni. În ceea ce priveşte problema minorităţii ungare din România, evident că nimeni (în afară de câţiva extremişti) nu doreşte altceva decât protejarea şi propăşirea sa (şi sperăm că şi românii minoritari din secuime vor fi protejaţi, iar nu alungaţi din zonă). Nici nu poate fi altfel cursul viitor al evenimentelor, mai ales dacă dorim să ne integrăm într-o Europă a naţiunilor şi a naţionalităţilor, care să ilustreze formula "unitate în diversitate", în special prin păstrarea şi promovarea etnicităţii şi a specificului naţional. "Trianon" este cu adevărat un film - şoc. El "şochează" prin metodele anacronice şi puerile folosite de unii dintre vecinii noştri maghiari, la început de secol XXI, în sprijinul unor idei revanşarde, prost disimulate sub o retorică sentimentalistă ieftină.
Mihail Albişteanu |
|||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||||