|
Cazul Bădiliţă
de Claudiu TÂRZIU
 Un
incident, la urma urmei minor, de la mijlocul lunii ianuarie, ne împinge să
abordăm iarăşi tema relaţiei dintre intelectuali şi Sfîntul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române. Chiar şi în treacăt, pe marginea unui caz
simptomatic.
Modul diferit de raportare la Sfîntul Sinodul al BOR a provocat, în cele
din urmă, ruptura dintre noi şi unul dintre colaboratorii noştri cei mai
notorii, Cristian Bădiliţă, pe care l-am preţuit şi l-am considerat
prietenul nostru. La acest motiv se adaugă altele, care ţin de atitudinea
din ultimul timp a lui Bădiliţă faţă de tot ce este românesc.
Despărţirea n-ar fi iscat valuri publice, dacă Bădiliţă n-ar fi comentat,
într-un cotidian (1), pricina de dispută. Aşadar, sîntem îndreptăţiţi nu
numai să ne exprimăm poziţia, ci şi să încercăm a devoala mecanismele intime
ale purtării lui Bădiliţă.
Dintr-un nume cunoscut doar de inţiaţi, Cristian Bădiliţă a reuşit să
devină, în ultimii doi ani, aproape o vedetă a publicisticii româneşti. De-o
rîvnă vecină cu disperarea, traduce Septuaginta, scrie poezie,
publică jurnale, ţine conferinţe, comentează evenimente politice şi dezbate
probleme teologice în ziare populare. (continuare)
|
