Rezistenta anticomunista din Muntii Brasovului *

Autorul de fata este cunoscut pentru contributiile sale privitoare la rezistenta armata din munti, cea mai cunoscuta forma de opozitie împotriva comunismului. Împreuna cu Alexandru Salca publica Rezistenta în munti si orasul Brasov (1944-1948) 1 si singur, peste câtiva ani, Povestiri din închisori si lagãre2 care aveau sa-l consacre de partea "celor drepti", care nu mai sunt si cu atât mai mult nu mai pot marturisi pentru ei însisi.

Rezistenta armata anticomunista dispune de o literatura destul de bogata, aparuta, desigur, dupa Revolutia din 1989. Marturiile scrise îl au ca autor pe renumitul Ion Gavrila Ogoranu pentru Fagaras, pe Filon Verca pentru Banat, pe Mija pentru Medias, iar pentru Muntii Brasovului pe Petre Baicu.

Incredibil pentru cei mai tineri de astazi cum tinerii de atunci, cuprinsi într-o entuziasta efervescenta stimulatoare pentru libertatea patriei, au înteles sa-si riste viata pentru recucerirea tarii. Jertfa suprema pentru tara îngenuncheata este un gest de înnobilare cu care s-au încununat nenumarati tineri, care au înfruntat un inamic net superior din punct de vedere numeric, al pregatirii tactice si al armamentului. Abia astazi – din marturia scrisa a celor care au supravietuit - realizam dimensiunea generalizata a acestei forme de lupta disperata, ca o ultima solutie. Asa în nordul muntilor Fagaras actionau oamenii legendarului Gavrila-Ogoranu, iar pe versantul sudic, cei de sub comanda colonelului Gheorghe Arsenescu si a fratilor Toma si Petre Arnautoiu. Maiorul Nicolae Dabija si-a avut comandamentul în Muntii Apuseni, iar în Muntii Banatului au actionat mai multe grupuri din care este cel al colonelului Ion Uta si a inginerului Aurel Vernichescu, fiul preotului unionist Martin Vernichescu, mare luptator pentru cauza românesca, apoi grupul lui Gheorghe Ionescu (din PNT-Maniu) si grupul lui Spiru Blanaru (Miscarea Legionara). În Dobrogea, rezistenta armata a fost condusa de fratii Nicolae si Dumitru Fudulea, carora li s-a mai alaturat Gogu Puiu si Nicolae Ciulacu, în Muntii Sucevei a fost grupul condus de Gavril Vatamaniuc si capitanul Musat. Multi dintre acestia sau oamenii de sub comanda lor nu au ezitat sa-si dea viata pentru libertatea tarii.

Prima editie a marturiei lui Petre Baicu a fost publicata întâi de regretatul Traian Golea din Florida, în anul 1994,  iar scopul ei a fost salvarea "demnitatii românesti prin lupta si apararea adevaratului spirit al Neamului". Aceasta editie continea diversele încercari ale lui Petre Baicu de a oganiza lupta armata, iar mai apoi capturarea sa, interogarea de catre maiorul rus Orlov si apoi detentia lui.

Cartea este judicios împartita în opt capitole cu un scurt "Cuvânt înainte" apartinând poetului si eseistului Gabriel Stanescu, care, cunoscut pentru marea capacitate de sinteza, în câteva cuvinte ne spune despre complexa miscare armata generalizata din Muntii României, cu jertfele inerente asumate cu luciditate de catre participanti, desfasurate la începutul anilor ‘50. Marturia lui Petre Baicu începe cu nostalgica"Privire spre Tâmpa" , fiindca în urma au ramas doar semne întristatoare aduse de armata rosie, care s-a instalat prin institutii si uzine, prin sistemul specific de controale, supravegheri, ridicari de produse urmate de alte insuportabile ingerinte asupra unei populatii naïve care credea cu tarie ca se vor duce acasa la ei dupa ce îsi vor fi îndeplinit obiectivele. În urmatorul capitol, "Rezistenta", autorul relateaza despre 23 August 1944, când se anunta încetarea razboiului si încheierea unui armistitiu cu U. R. S. S. Lumea prezenta era îngrijorata de venirea rusilor cu comunismul lor. Multi prieteni ai autorului îl îndemnau sa plece în strainatate cu convoaiele nemtesti care se retrageau. Dar Petre Baicu considera ca sentimentele nationale îi impuneau obligatii morale.

Imediat dupa plecarea nemtilor au început agresiunile. Saracia si mizeria crestea, nesiguranta calatoriilor la fel, tot felul de accidente provocate intentionat sau nu, care conturau începutul "raiului comunist". În luna Septembrie a anului 1945 au început arestarile politice fiiind si autorul unul dintre cei vizati. Face o calatorie destul de lunga în Banat pentru a dobândi materie prima pentru fabrica lui, dar si pentru a încerca sa iasa din atentia celor ce-l cautau sau sa gaseasca vreo posibilitate sa treaca granita, daca situatia o va cere. Nu se poate uita ca avea sotie si un copil mic si încerca sa gaseasca o solutie de a-i proteja.

Revenit la Brasov, intra în legatura cu un tânar venit de la Viena, Victor Enachescu, pentru a gasi oameni dispusi sa-si riste viata în vederea organizarii rezistentei armate. Ceea ce Petre Baicu accepta începând "sa bata satele". În fiecare seara se întâlnea cu tânarul Victor Enachescu pentru a a vedea ce s-a facut si ce se mai poate întreprinde. A parcurs satele Cristian, satele Branului, Zarnesti, Poiana, Codlea, Dumbraveni, Vladeni, Sânpetru, Prejmer, Vama Buzaului, Barcani si în Sacele unde activa Ion Pitaru si s-a întâlnit de doua ori si cu principesa Ileana, la castelul Bran. 

Organizarea mergea bine si s-au constituit primele grupuri înarmate, în padure fiind adapostiti în bordeie. Autorul istoriseste întâlnirea pe care a avut-o cu dr. Calman a carui sotie era fiica lui Valeriu Braniste. Dr. Caliman va scrie un articol despre neputiinta de a se opune presiunilor comuniste si va fi arestat a doua zi. Mai târziu va fi arestata si sotia sa. Unii dintre combatanti au fost prinsi si condamnati la închisoare, iar bordeielor li s-a dat foc.

În capitolul urmator, auorul raspunde la întrebarea "ce voia rezistenta din 1945?": "sa salveze ceva din demnitatea noastra româneasca prin lupta si apararea adevaratului spirit al Neamului".

Mai departe istoriseste despre urmarile actiunilor sale.

Simtind nevoia sa se sfatuiasca cu sotia lui, Baicu vine acasa în 28 Octombrie 1945 si este arestat. În "Maiorul Orlov si siguranta româneasca" are loc istorisirea gândurilor sale deloc încurajatoare privitoare la modul de extindere al comunismului în timp ce era închis în "celula neagra" de la Siguranta. Cu acest deprimant prilej marturiseste modul în care a fost agresat fizic de militarul rus.

Cartea se încheie cu însemnarile lui Gheorghe Brahonschi, "Sinucis sau asasinat" reprodu-se de autor privitoare la moartea, mai mult decât suspecta, la doar vârsta de 61 de ani a profesorului Nicolae Petrascu, secretarul general al Miscarii Legionare. Concluzia autorului, devenita certitudine peste timp, este categorica: a fost asasinat.

Maturia lui Petre Baicu a primit confirmarea peste timp a participantilor, ramasi în viata, la lupta armata împotriva comunismului si vigoarea luptei lor a creionat veridicitatea acestor atitudini jertfelnice. Justetea rezistentei lor nu a fost fara un scop binedeterminat, arc peste timp care a demonstrat nocivitatea comunismului dur si inuman, setos de sânge nevinovat care a prefigurat caderea lui.

Pr. Gh. Naghi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!