Poetul soldat

Stefan Bellu, Ion Siugariu. Poet si critic literar, editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Cutinul, Baia Mare, 2004, 186 p.

Volumul închinat eroului poet Ion Siugariu, care, la o vârsta tânara, si-a dat viata pentru eliberarea si nasterea unei tari libere si demne, România, reprezinta o exceptionala realizare stiintifica a scriitorului Stefan Bellu. Era nevoie de o noua editie, azi, la 30 de ani de la prima aparitie.

Actiunile de reconsiderare a poetului se deruleaza constant începând din anul 1968, când apare editia lui Laurentiu Fulga, Carnetele unui poet cazut în razboi, primind un impuls în anul 1975, când sunt tiparite doua monografii: Poetul ostas Ion Siugariu de Eugen Marinescu si Ion Siugariu, un poet cazut în razboi de Stefan Bellu, autorul recenzat. Câtiva ani mai târziu, în 1980, criticul si istoricul literar Nae Antonescu publica în volumul Scriitori uitati un material apreciabil despre Ion siugariu.  

Actiunile continua si dupa aceasta data prin simpozioane, dezvelirea bustului poetului (Baita- 1977), manifestari omagiale în satul natal (1983), la Casa Memoriala (1985). Tot în 1985 apare la München, în editura Jon Dumitru, sub îngrijirea Luciei Soreanu-Siugariu si cu o prefata semnata de renumitul scriitor din exil Vintila Horia, volumul Sete de  ceruri. Are loc concursul de poezie din 1998 (din doi in doi ani) prezidat de criticul literar Laurentiu Ulici, presedintele Uniunii Scriitorilor consemnat în Graiul Maramuresului din Baia Mare în interviul dat de sotia poetului, Lucia Soreanu-Siugariu din Aachen. Hotarâtoare în actiunea de actualizare a poetului o are tot sotia lui, Lucia Soreanu- Siugariu, care, în unul dintre articolele publicate în apreciata revista Origini din Atlanta (Georgia – U. S. A.), aduce multe date biografice, poezii si fotografii inedite.1 Nu putem uita nici contributiile lui Alexandru Husar, Marcel Crihana si Titu Popescu2. 

Volumul de fata al scriitorului Stefan Bellu surprinde mai mult decât placut pentru extrem de serioasa abordare a acestui subiect, cât si migaloasa sa informatie si nu mai putin analiza accentuata a datelor bibliografice si a unor surse inedite. Dupa câteva cuvinte ale lui Laurentiu Fulga (din 1975) si poezia Profil în timp, volumul se deschide cu capitolul cu aceelasi nume. Aici este lamurit locul nasterii (Baita) de lânga Baia Mare, numele schimbat al poetului din Sugár în Soreanu.

Studiile le începe la liceul "Emanuil Gojdu" din Oradea unde, în aceeasi vreme, debuteaza la revista Familia incluzându-se în perioada de efervescenta a deceniului al IV- lea rezultanta a atmosferei lirice adusa de creatiile lui Tudor Arghezi, Ion Barbu si Lucian Blaga evoluând pe un drum propriu spre împlinirea sperantelor dascalilor sai, Mihai Ralea si Tudor Vianu. Debuteaza în anul 1934 la publicatia Observatorul din Beius continuându-si activitatea la Gazeta de Vest si la alte numeroase reviste si publicatii din Transilvania si de peste Carpati. O activitate meritorie care îsi gaseste împlinirea în volumele aparute:Trecere prin alba poarta (1938); Paradisul peregrinar (1942) si tara de foc (1943). Volumul urmator pregatit pentru tipar, Elegii pentru Ardeal , va fi editat abia în anul 1968, de prietenul sau Laurentiu Fulga. În anul 1985, sotia poetului, Lucia Soreanu – Siugariu, stabilita în Germania, la Aachen, va publica elegantul volum Sete de ceruri , la editura Jon Dumitru din München, care nu putea aparea în România din cauza vremurilor de restriste ideologica. Atunci se împlineau 40 de ani de la moartea poetului.

Cum se exprima un critic literar, Nae Antonescu, în 1968, "Putini au fost acei scriitori români tineri, ai generatiei 1934-1944, care sa fi realizat o plenara viata interioara ca Ion Siugariu." Orice scurta schita biografica trebuie sa retina si activitatea de critic literar a lui Siugariu de la revistele Afirmarea, Mesterul Manole si Revista Fundatiilor Regale unde era un atent comentator al fenomenlui liric contemporan. El s-a remarcat si ca talentat publicist, desi a ramas credincios pasiunii sale celei mari: poezia. Cuvinte de lauda vor spune în acest sens Perpessicius si Zaharia Stancu.

Viata de zi cu zi în perioada adolescentei poetului s-a derulat la Baita. Loc minunat, plin de paduri seculare dar si de mineri necajiti care, desi aurari, au ramas frati cu saracia. Poetul a fost mereu atasat minerilor, cunoscând de mic conditiile mizere în care acestia îsi petreceau viata. Tematica sociala nu va lipsi din poeziie sale. În timpul studiilor de liceu se orienteaza spre poezia moderna, în viziunea tinerilor având alaturi mari oameni iubitori de cultura, adevarate faruri calauzitoare impusi prin lucrarile de aleasa cercetare si eruditie care au dus la defrisarea vietii culturale  a Bihorului precum Teodor Nes si Octav Sulutiu, îndrumatorul atent al poetului. Tot din aceasta perioada dateaza si prietenia lui cu un alt gazetar, George A. Petre, redactor  la Gazeta de Vest. Cu aceasta încheie perioada de început a uceniciei sale în cele ale literelor, o tânara speranta care nu avea înca nici 20 de ani.

Urmeaza o noua preocupare de viitor. Volumul de versuri? Care facultate? Sau armata? Din acest motiv începe o intensa corespondenta cu profesorul Octav Sulutiu, mentorul sau, iar sfaturile pe care i le strecoara acesta sunt destul de aspre. Sa nu intre în preocuparile primordiale alcatuirea unui volum de versuri, ci doar sa le lucreze si sa le publice pentru formarea unui stil literar propriu. Talent ar fi destul. Si de asemenea sa-si efectueze stagiul militar pentru ca dupa aceea sa-si înceapa studiile fara grija, eventual, la Bucuresti, pentru a fi mai usor în legatura cu lumea literara.

Dupa ce termina scoala de ofiteri de rezerva de la Ploiesti, se îndreapta spre Bucuresti, înscriidu-se la Facultatea de Litere si Filosofie, specialitatea Filologie moderna. Anii studentiei vor fi cei mai rodnici din acivitatea sa. Pe lânga aprecierile profesorilor sai (Mihai Ralea, Tudor Vianu, Ion Petrovici), tânarul poet traieste numai prin poezie si pentru poezie, leaga numeroase prietenii literare (Coriolan Ghetie, Laurentiu Fulga, Ion Frunzetti, Ovid Caledoniu, George Petcu, Stefan Baciu, Ion Th. Ilea), colaboreaza la publicatii din capitala si provincie, deschide pagina scriitorilor tineri la ziarul "Afirmarea" din Satu Mare, conduce revista "Eu si Europa" din Deva. Activitatea literara din anii 1936-1939 este legata mai mult de Transilvania, în special de revista "Afirmarea" din Satu Mare si "Cronica" din Baia Mare, cu activitatea pulicistica pentru afirmarea si emaniparea culturala. La aceasta din urma revista atrage atentia asupra teatrului lui Camil Petrescu, semnaleaza aparitia volumului de poeme semnat de Lucian Blaga. Anul 1938 îi aduce si debutul editorial la Bucuresti cu cartea Trecere prin alba poarta, dedicata prietenului din tinerete Octav Sulutiu, debut bine primit de critica liteara. Autorul lucrarii de fata considera anii 1934-1939 din viata poetului Ion Siugariu "ca o prima etapa… caraterizata prin exuberanta si avântul tineresc al versului, prin cautarea drumului spre o expresie personala în poezie".

A pierit ostasul-poet la 1 Februarie 1945, la vârsta de 31 de ani, dar ne-a ramas poetul care este de-a pururea cu noi.

A detestat razboiul cu întreaga sa fiinta, marturisind: "Abia s-au vindecat ranile razboiului din 1914, abia s-au potolit suspinele vaduvelor ramase pe drumuri si iata ca un nou macel se pregateste."

Tare l-a tulburat nedreptatea Diktatului de la Viena împotriva caruia a "tunat si fulgerat", mai ales cu pana, trimitându-si oful si durerea la nenumarate publicatii: Vremea, Universul literar, Curierul literar, Mesterul Manole, Decalogul, Cronica, Îndrumatorul nostru, Dacia rediviva, prin titluri sugestive Acasa, Muntii mei, Satul meu ardelean.

 În martie 1942 Ion Siugariu publica volumul de poezii Paradisul peregrinar  dedicat "celei mai pure, mai esentiale si mai desavârsite iluzii: Lucia" adica viitoarei lui sotii. În acel timp era preocupat de poezia lui Lucian Blaga cu intentia întocmirii unei anchete literare închinate lui Lucian Blaga si generatia tânara. Scrie despre Serban Cioculescu si lirica noastra contemporana si apare poemul închinat prietenului sau Laurentiu Fulga, Tara de foc. În iulie 1943, Ion Siugariu primeste o permisie de doua saptamâni si se casatoreste, la Râmnicul Vâlcea cu Lucia Stroescu, studenta la Farmacie. Interesanta ni s-a parut marturia consemnata de scriitorul Gh. Bulgar, care l-a vazut cu putin timp înainte de a pleca pe front si nu era "de loc trist, ca si cum ar fi mers la o conferinta în provincie." Ca ostas a participat la dezrobirea Ardeaului, a Ungariei, a Cehoslovaciei pâna la momentul fatal. Era animat de cea mai vie speranta. "Ma voi întoarce! Ma voi întoarce! " soptea cu nesat sotiei. Nu s-a mai întors.

Urmatorul capitol Cautator de aur poetic aduce mai ample incizii în opera poetului, caruia i se atribuie o dominanta a poeziei sale; entuziasmul elanului patriotic, apoi cautarea de sine, influentele cosbuciene al poeziilor publicate în Gazeta de Vest (Oradea) si originaliatea celor din Familia unde contactul cu Octav Sulutiu devine vizibil. Aparitia primului volum de versuri Trecere prin alba poarta (Bucuresti, 1938), este o cautare de sine sub lumina fascinanta a poeziei lui Blaga, Poemele luminii. Altele (Înviere), unde versul curge lin, aminteste prin alegoricul sau de poezia lui V. Voiculescu. Versurile de dragoste îl arata ca un maestru (ciclul Incantantii) care îsi cauta iubita în "surâs de nea", "în mers de alba caprioara", "în iarba tânara si plina  de viata." Dar critica vremii nu a fos convisa întru totul. Poetul se îndreapta si  spre poezia patriotica ( Decebal, Vlad Tepes) sau portrete de carturari precum Grigore Ureche, Mihai Emiescu.

Paradisul peregrinar care a aparut în anul 1942 ne aduce la lumina o noua etapa în evolutia lui Siugariu prin lirismul retinut si experienta poetica. Dupa parerea autorului, aceasta este o carte de confesiuni, un document de poezie si umanitate. De aceasta data vine cu o poezie melancolica, dar departe de tânguirea pesimista, o poezie pe care o traieste ca pe o înzestrare fireasca. Pe  când volumul Tara de foc, aparut în anul urmator, îmbraca o noua fizionomie, despre tara împlinirii idealurilor noastre, iar drumul e plin de suisuri si coborâsuri asemeni valurilor marii. Critica literara (Paul Constantinescu, Ovidiu Papadima, Traian Chelaru, Ion Apostol Popescu) în unanimitate i-au sesizat originalitatea.

Un capitol bogat este si cel dedicat activitatii lui Ion Siugariu de eseist si critic literar pentru ca el însusi a fost prolific. Evolutiv, poetul îsi formeaza un limbaj propriu depasind cu mult dimensiunile cronicii si ale eseului. Am putea adauga si noi un subcapitol acestei complexe carti. Al poeziilor republicate în America în modesta revista a Casei Române din Hayward (Buletinul CR, unde în Nr. 1-2/ 1994, p. 18-19, a aparut, printre altele, Satul meu ardelean) de pe vremea când nu stiam – din cauza modestiei acestei minunate Doamne, cine se ascundea sub numele de Lucia Soreanu- Siugariu

Nu se poate sa nu remarcam devotamentul perpetuat pâna  în lumea nevazuta a umbrelor de catre sotia lui, doamna Lucia Soreanu – Siugariu a filonului poetic, a talentului nemuritor. Adevarul este ca noi astazi cunoastem, în mare parte, opera poetului Ion Siugariu numai datorita nenumaratelor insistente si eforturi câteodata inimaginabile ale acestei devotate sotii. Iar cartea scriitorului Stefan Bellu s-a straduit si a reusit sa ne ofere o monografie model, care ni-l restituie integral si competent pe Ion Siugariu.

Pr. Gheorghe Naghi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!