Spirit si materie în ultimii 150 de ani

Biserica şi Statul. Două studii, de Ionuţ – Gabriel Corduneanu, Editura Evloghia, Bucureşti, 2006, 212 pagini.

Volumul de faţă alcătuieşte în mare măsură rezultatul cercetărilor şi al studiilor autorului din ultimii cinci ani, studii ce prezintă regimul şi statutul cultelor din România şi din Europa, în epoca post modernă şi contemporană. Studiile din această lucrare cuprind o gamă consistentă de întrebări ce au reclamat răspunsuri cât mai clare, de asemenea enunţă faptul că în România au loc mutaţii cu consecinţe neprevăzute, ce ne vor afecta pe o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea au determinat căutarea unor soluţii atât în propria istorie şi tradiţie a poporului nostru, cât şi în experienţa altor state europene. În ultima perioadă de timp au apărut câteva lucrări remarcabile cu privire la relaţia Stat – Biserică, mai cu seamă la cea din timpul regimului comunist de la noi, dintre anii 1945 – 1989, şi aici mă gândesc în mod concret, la colecţia "Biblioteca de istorie" a Editurii "Nemira" în care au apărut, nu demult, volumele intitulate Ortodoxie şi putere politică în România contemporană de George Enache, precum şi Partidul, Securitatea şi Cultele – 1945 – 1989, volum coordonat de Adrian Nicolae Petcu.

Lucrarea de faţă, care se raportează şi la această perioadă, exprimă în primul rând procesul de formare a autorului în domeniul relaţiilor stat – culte. Bazată pe o documentare vastă, profundă, exprimă interesul autorului spre acest domeniu spre care a fost condus de dubla sa formaţie – de jurist şi teolog, desfăşurându-şi activitatea în materie, din 2001 ca jurist la Arhiepiscopia Bucureştilor, iar din 2005 deţine şi funcţia de consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Observăm faptul că această lucrare prezintă în general fapte, situaţii, repere legislative, cu alte cuvinte, situaţii concrete, practice şi tehnice. Autorul are desigur, şi propriile concluzii, numai că principalele materiale ce formează volumul sunt inspirate dintr-o bibliografie atent studiată, materialul rezultat fiind creat în cadrul şi pentru mediul academic – universitar, constituind teza de licenţă, respectiv cea de disertaţie.

Primul studiu, intitulat "Limitele Autonomiei Bisericii faţă de Stat în România", are trei capitole cuprinzând următoarele teme: Despre Stat şi Biserică în general; Atitudinea Bisericii faţă de puterea statală în Sfânta Scriptură, canoane şi la Sfinţii Părinţi; Poziţia Statului faţă de Biserică în Răsărit. De la persecuţii şi victoria creştinismului până în pragul epocii moderne; Evoluţia legislaţiei privitoare la Biserica Ortodoxă Română în epoca modernă şi contemporană; Personalitatea juridică a Bisericii; Distrugerea relaţiei tradiţionale între Stat şi Biserică în România (1859 – 1918); Contextul istoric în care au fost adoptate Statutele Bisericii Ortodoxe din 1869, 1925 şi 1949; Autonomia şi limitele ei; Despre autonomie în general; Conţinutul autonomiei; Raportul Stat – Biserică în România după 1989. Al doilea studiu, intitulat "Scurtă privire asupra regimului cultelor din România în perspectiva integrării europene" cuprinde următoarele titluri: Scurte consideraţii introductive; Date sociologice; Scurtă privire istorică; Regimul actual al Cultelor în România; Principii fundamentale ale relaţiei stat – culte în România; Personalitatea juridică a cultelor; Sursele de finanţare a cultelor; Biserica şi domeniul învăţământului; Asistenţa religioasă în instituţiile publice; Statutul juridic al clerului şi monahilor; Cultele şi dreptul familiei; Concluzii şi Anexă.

Trăim cu speranţa că aceste materiale vor constitui un bogat suport informativ pentru cei interesaţi de acest segment al socialului şi, totodată, al eclesiei, fiindcă atât Statul cât şi Biserica pot fi definite drept comunităţi de persoane, ambele fiind numite de către specialişti (canonişti şi jurişti) instituţii, aşezăminte ori societăţi. Problema relaţiilor dintre aceste două comunităţi a fost dezbătută încă din momentul întâlnirii lor în istoria mântuirii, iar soluţiile care au guvernat aceste relaţii au oscilat şi au variat în timp – după cum declară şi recunoaşte chiar autorul. În altă ordine de idei, Statul va simţi permanent nevoia, pentru coerciţia pe care o exercită în numele suveranităţii, de justificări transcendente. De fapt, Statul s-a recunoscut mereu pe sine ca fiind doar un instrument material, având însă temelie şi scopuri spirituale.

Lucrarea de faţă urmăreşte să trateze, în cele două studii ale sale, dar şi în cele două anexe, atât cât îi stă în putinţă, modul în care au interacţionat şi intereacţionează în istoria ultimilor 150 de ani la noi în ţară, Statul şi Biserica. Să nu uităm că Statul, în virtutea suveranităţii sale, a legiferat şi în sfera bisericescului, iar aceste legi arată cel mai limpede, la nivel indeologic şi de intenţie, modul în care Statul Român a văzut această relaţie, dincolo de subiectivităţile şi obiecţiile diferitelor persoane aflate în diferite structuri şi funcţii de conducere şi care au putut nuanţa, pozitiv sau negativ din perspectiva Bisericii, relaţia statului cu aceasta.

În cel de-al doilea studiu se urmăreşte căutarea şi găsirea punctelor comune între regimul constituţional al cultelor în diverse state europene, dar sunt precizate şi particularităţilor sociale şi istorice ale diferitelor state europene. Ca model de lucru, în funcţie de care a fost elaborat şi structurat conţinutul acestei lucrări, este un amplu studiu realizat de către autori din diverse ţări membre ale Uniunii Europene sub tutela Consorţiului European pentru studiul relaţiilor Biserică – Stat. Volumul cu pricina se intitulează "Stat şi Biserici în Uniunea Europeană", având coordonator pe prof. Dr. Gerhard Robbers, şi a apărut în anul 1997 la Editura Nomos Verlagsgesellschaft din Baden – Baden, Germania, fiind până în prezent publicat în limbile engleză, germană, spaniolă şi italiană, iar a doua ediţie a apărut în anul 2005. Cu privire la conţinutul juridic şi legislativ al cărţii, sunt invocate izvoarele actuale de drept care reglementează raportul stat – culte, pornindu-se de la premizele constituţionale şi analizându-se diversele legi privitoare la regimul general al cultelor sau la anumite culte, în particular. În paralel au fost creionate şi principiile directoare ale politicii faţă de culte a statului respectiv. Despre legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România autorul nu pomeneşte deoarece la momentul respectiv se afla în plină dezbatere în camerele Parlamentului. Legea a fost ulterior adoptată, promulgată şi publicată în Monitorul Oficial din 08.01.2007 cu nr. 489/2006, un instrument de lucru imperios necesar deoarece problematica relaţiilor stat – culte este una în continuă mişcare, drept pentru care trebuiesc stabilite nişte coordonate foarte clare precum şi nişte repere legislative cât mai bine fundamentate.

Volumul se încheie cu două texte ce se constituie într-o anexă ce are legătură strânsă cu materialul prezentat până atunci. Primul dintre textele din anexă priveşte problema sancţionării legale a prostituţiei, ocupaţie pe care anumiţi politicieni ar dori să o consacre ca meserie, şi faţă de care se ia atitudine din punct de vedere juridic.

Ultimul text, reprezentând o recenzie la un material despre situaţia cultelor în România, dar publicat într-un volum apărut în străinătate, are caracter evident polemic, arătând modul tendenţios în care respectiva specialistă în problematica libertăţii religioase, actualul preşedinte a notoriei asociaţii "Accept", scrie despre ţara sa, amestecând omisiuni neintenţionate cu neadevăruri.

În încheiere, apreciem această apariţie editorială ca fiind una foarte binevenită şi cât se poate de eficientă pentru studiul comparativ al relaţiei stat – culte în această zonă a Europei. Ideologia comună acestor state în ultima jumătate de secol oferă nişte trăsături comune şi pentru viitor şi creează premisele unor soluţii consistente şi punctuale, dintre cele mai apropiate, iar pe linia tradiţiei eclesiologice se caută un loc pentru credinţa (sau credinţele) lor într-un spaţiu public cât mai bine definit, dar care este tot mai secularizat, cu alte cuvinte este căutată metoda (ori metodele) prin care fiecare dintre noi poate adopta o atitudine, ca membru mărturisitor al Bisericii, în societatea noastră polivalentă, pluriculturală, multietnică şi pluriconfesională, prin care se vrea a se ajunge la o simfonie şi la o armonie!...

Stelian Gomboş

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!