Pericol public: strîng rîndurile bufonii!

"Nationalistii" isterici si comici din Parlamentul European s-au reunit într-un grup distinct intitulat "Identitate, Suveranitate, Traditie" (ca sa murdareasca si aceste concepte). De-acum au si ei acces la cascaval: functii în conducerea PE, masini la scara, secretare si cîte 50.000 de euro de caciula pe an, pe lînga leafa. Reusita se datoreaza integrarii României si Bulgariei în UE. Reprezentantii acestor tari în PE, pîna acum observatori, au devenit parlamentari europeni cu acte în regula, peste noaptea 31 dec. 2006/ 1 ian. 2007.

Unicul parlamentar din PE al partidului bulgaresc Ataka si cei cinci ai PRM-ului românesc au facut posibila constituirea noului grup. Desi, pîna mai ieri, europalamentarii "nationalisti" se opuneau aderarii României si Bulgarie, si-au dat mîna cu "nationalistii" români si bulgari. Halal nationalisti!

În plus, daca nu sîntem miopi, observam degraba ca, asa cum PRM este o formatiune populista de extractie comunista, cu doctrina de stînga, asumata si în documentele programtice, la fel de stîngisti sînt si "nationalistii" din Franta, Belgia, Marea Britanie, Austria, Italia, care populeaza PE. În schimb, presa noastra cea de toate zilele, cu agenda stravezie, îi numeste de "extrema dreapta".

Flacara razboiului icoanelor, aprinsa de-un mercenar

Pe diferite grupuri de discutii internaute, aprinse de scoaterea icoanelor din scoli, circula o informatie interesanta. Cica "ortodoxul" buzoian Emil Moise, noua vedeta a progresistilor români, profesorul de filosofie agresat de icoane si cruci aflate în locuri publice, cavalerul care înfrunta majoritatea intoleranta cu lipsa lui de toleranta este un biet mercenar. Toate indignarile sale împanate cu "argumente" juridicie, procesele deschise institutiilor de stat care i-au "îngradit" libertatea de a-l ignora pe Dumnezeu, atitudinile sale pline de seva unei inteligente slefuite în laboratoarele sorosiene, curajul sau de a se opune unei traditii bimilenare – toate nu sînt decît un banal spectacol pe bani. Omul traieste prost din leafa de profesor si a gasit un sprijin la niste frati protestanti si neo. Au facut si cheta prin internet, pentru ca bietul om sa poarte acest razboi.

Daca se adevereste ca este stipendiat pentru a lovi în Biserica Ortodoxa, e grav. Dar tot parca e mai bine decît ca omul sa fie îndracit – dupa cum apare în dezbaterile televizate. Si una, si alta se rezolva cu rugaciuni. Deci, sa ne rugam pentru el, alaturi de "fratii" nostri (neo)protestanti – care, am vazut, îi poarta de grija.

Afaceri cu "dumnezeu"

Ca tot vorbeam mai sus de rataciti, iacata, s-a iscat din astfaltul de catran al Capitalei, nazuind spre cer, o reprezentanta a Bisericii Scientologice. Stiti care! Aia care de zeci de ani vinde pe bani grei mîntuire americanilor si se lauda cu achizitiile ei din rîndul starurilor de tipul lui Tom Cruise. Singurul român care si-a declarat apartenenta la aceasta "biserica" este Paul Lambrino, autotintitulat print si avînd o faima de tot proasta.

Scientologii astia au leac aproape pentru orice: betie, scandal în familie, lene, boli lumesti. Numai pentru suflet, nimic, nimic.

Au venit acum sa ne vindece si pe noi, prin metode stiintifice, cum altfel?, de toate necazurile. Si-au proptit taraba undeva prin Bucuresti si asteapta musterii naivi, necatehizati sau disperati în ultima faza.

De ce n-ar face-o? Ca la noi e mai multa libertate decît prin alte parti. Chiar daca "societatea civila" se nevrozeaza pe Legea Cultelor si invoca, îngrijorata desigur, protestul trimis de un Institut din SUA (despre care nu spune ca apartine scientologilor) lui Traian Basescu fata de promulgarea acestui act normativ. În treacat fie zis, legea asta nu îi lasa chiar pe toti nebunii si escrocii sa se adune sub numele de "cult" sau "biserica" decît daca sînt mai multi de 300.

Dar ce reputatie are Biserica Scientologica? Site-ul BBC zice ca, în anul 2000, cinci membri ai Bisericii Scientologice au fost gasiti vinovati de un tribunal din Marsilia pentru ca au manipulat oamenii, facîndu-i sa doneze sume mari de bani Bisericii Scientologice, si au fost condamnati la închisoare cu suspendare. Iar în 1999, o comisie guvernamentala din Franta a recomandat dizolvarea Bisericii Scientologice, pentru ca activitatile sale ameninta ordinea publica.

Onoruri pentru comunistii morti, nepasare fata de eroi

Obraznicie comunista: odiosul Ion Dinca - "Te-leaga", spaima românilor de sub regimul comunist, a fost înmormîntat cu onoruri militare. Astia si morti vor un loc în fata. Si sînt destui nevolnici - cu mintea sau cu sufletul - care sa le si faca pe plac, precum col. Florin Nitu, ditamai seful comenduirii Garnizoanei Bucuresti. El a permis sa fie cinstit Dinca - "Te-leaga", fost prim-vicepriministru, pe motiv ca fostul politruc comunist a avut grad de general si a fost decorat cu ordine nationale. Pentru ce merite, nu s-a gîndit col. Nitu. Ministerul Apararii l-a zburat din functie pe ofiter, dar faptul era consumat.

Sa mai amintim ca oficialitatile române au absentat in corpore de la înhumarea unui adevarat erou si a unui reper de netagaduit al României, Parintele Gheorghe Calciu? Ca nici macar nu s-au sinchisit sa dea un comunicat sau sa trimita o coroana?

Daca ar fi avut bun-simt si discernamînt, trebuia sa-i faca funeralii nationale Parintelui Calciu.

Jiji - Salvatorul Neamului sau paranoia pe cai mari

Într-o discutie televizata despre ideea scoaterii icoanelor din scoli, Andrei Plesu a afirmat ca el este împotriva iconoclastilor, dar cînd vede ca ideea crestina este aparata public de unul ca Gigi Becali, îi vine sa treaca de partea cealalta a baricadei. Sentimentul de jena e firesc. Ca om de bun-simt, cum poti fi sustinatorul aceleeasi cauze cu unul ca Becali? Nea Jiji nu e numai incult (sa zicem ca asta nu-i un pacat), dar si de o mîndrie vecina cu prostia, si adept doar al unei credinciosii de bodega (îsi face cruce, dar dupa aia te înjura, semn ca nu e crestin si în duh, ci numai în forma), si ridicol pîna la Dumnezeu.

Doua exemple de gîndire – si simtire, se întelege – becaliana, care spun totul despre acest personaj caricatural.

Pe unul dintre posturile de televiziune care îl promoveaza cu asiduitate, Gigi Becali a vrut sa demonstreze, recent, ca nu e singur în partidul lui tip SRL si ca are si intelectuali cît sa faca o "Românie ca soarele sfînt de pe cer". Si a grait: "O sa organizez o adunare mare, asa, într-o sala de vreo 500 de locuri, unde voi aduce numai in-te-lec-tu-ali. Ziceti ca Becali nu are intelectuali? Bineeee, sa va arat eu intelectuali. Si dvs sa mergeti printre rînduri, cu microfonul în mîna si sa-i întrebati pe cine vreti: dumneata ce meserie, ce ocupatie, ce studii ai? Si sa vedeti ca are Becali intelectuali". Nu trebuie sa faci hermeneutica pe textele lui Becali pentru a simti izul de îngîmfare si de dispret pentru ceilalti. Deci, PNG nu este un partid, adica un grup de oameni care s-au adunat în jurul unui set de principii, al unor valori si care au un ideal comun. Nu, dom’le! PNG este brelocul lui Becali, iar oamenii din acel partid sînt tot ai lui Becali. Cu totii îl slujesc pe el, nu vreo idee. Asta e realitatea, dincolo de faptul ca ne cam îndoim ca Becali e în stare sa aduca lînga el atîtia oameni cu creier la purtator. Desi, daca ne gîndim mai bine, sînt destui oportunisti pe lumea asta.

Al doilea episod: Becali se viseaza erou de film. Si nu oricum, ci în rol de Salvator al Neamului Românesc. Tot pe un post de televiziune, Becali a slobozit urmatoarea aberatie: "Au venit la mine niste actori, ca sa-i sponsorizez pentru nu stiu ce. Le-am dat acolo ceva. Dar le-am zis: «Bai, eu vreau sa-mi faceti un film. Eu platesc tot, voi numai sa-l gînditi. Sa fie asa: începe cu ve-ni-rea Sfîn-tu-lui An-drei în Ro-mâ-nia, ca-reee cres-ti-nea-za po-po-rul ro-mân; apoi trecem pe sub co-mu-ni-sti, cu închisorile si torturile lor; si-apoi vin alegerile din 2008, pe care le cîs-ti-ga Becaliiii. Si Becali reîncrestineaza poporul român. Partea asta, ultima, o joc eu personal."

Acum îl întelegeti pe Andrei Plesu?

157 de ani de la nasterea lui Eminescu

Pe 15 ianuarie s-au împlinit 157 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. Acest mare poet si urias gînditor politic al românilor, acest monument al virtutilor nationale a avut si de asta data parte de o aniversare murdarita. S-au gasit o gazeta

care sa-si aduca aminte ca în caietele lui Eminescu se afla o serie de poezii licentioase si sa publice cîteva dintre acestea sub cuvînt ca îi apartin geniului. Macar calitatea, mult prea slaba, trebuia sa le fi stîrnit îndoiala în a-i atribui lui Eminescu paternitatea. De altfel, cîtiva eminescologi au si declarat ca poeziile cu pricina, lipsite de valoare literara, sînt cel mai probabil adunate de Eminescu din folclor. În ce scop, nu stim. Dar în tot cazul opera lui Eminescu nu este de fel reprezentata de aceste productii. Ce relevanta are publicarea lor? Vorba lui Cristian Tudor Popescu, "daca s-ar fi pastrat vreo mostra de fecale ale poetului, meritau fotografiate pe prima pagina?". Cei care le-au publicat au facut-o într-un ostentativ gest de "demitizare" proasta.
Avem o mîngîiere însa în faptul ca, prin grija academicianului Eugen Simion, a fost publicat, în facsimil, un nou volum din Caietele Eminescu. Mai precis, manuscrisul 2260, care contine unele dintre cele mai importante creatii ale lui Mihai Eminescu: "Luceafarul", "Scrisoarea I", "Scrisoarea a II-a", "Scrisoarea a III-a", "Doina", "Rugaciunea unui dac", "Oda" (în metru antic). "Lucrari esentiale. «Oda» (în metru antic), ca sa-l citam pe Nichita Stanescu, este începutul modernitatii românesti. Aceeasi parere o avea si Ion Barbu. «Rugaciunea unui dac» era poemul preferat al lui Cioran. «Luceafarul» este poemul pe care românii il iubesc cel mai mult. «Doina» este biblia gîndirii politice a lui Eminescu pusa în versuri, în circumstantele de atunci, din anii 1870", a precizat Eugen Simion.

Anul Mircea Eliade ramîne la subsol

Pe 9 martie se vor împlini 100 de ani de la nasterea lui Mircea Eliade. Ne asteptam ca marile institutii culturale ale tarii sa aiba initiative de genul "Anul Brâncusi", "Anul Enescu"… Despre Eliade, se tace însa. Probabil ca prietenii dintotdeauna ai României o sa scoata din nou de la naftalina "dosarul Eliade", perorînd pe vinovata aderenta a istoricului religiilor la legionarism. Si, evident, va fi din nou vînturat "Jurnalul" lui Sebastian, cu suferintele lui din timpul "guvernarii legionare", confundînd cu aceeasi seninatate perioadele istorice. Eliade nu s-a dezis niciodata de trecutul sau, desi evident îl incomoda. Nu si-a manifestat niciodata regretul pentru ca era convins ca, în anii ’30, a facut o alegere fireasca. A vorbit în Jurnalele sale despre ce l-a impresionat cel mai mult la miscarea legionara: credinta nestramutata în Dumnezeu. El chiar a crezut ca e posibila o revolutie spirituala în poporul român. Atunci n-a fost. Dar el a platit pentru aceasta alegere. I s-a refuzat "Nobelul", a fost si este înjurat, pus la index, nu i s-a ridicat nici un bust în orasul lui natal, Bucuresti; criticii si istoricii care se refera la opera sa au grija sa-si ia mii de precautii; se fac demersuri pentru stergerea numelui sau de pe Catedra de Istoria Religiilor a Universitatii din Chicago. Poate de aici se hraneste si pîcloasa tacere a românilor cu privire la Eliade în Anul Eliade.

Renasterea crestinismului

Antropologul francez Rene Girard, considerat un intelectual foarte influent

al culturii contemporane, crede într-o renastere a crestinismului

în viitorul apropiat. În cartea sa Adevar sau Credinta subreda. Un dialog despre Crestinism si Relativism, publicata recent, Girard conchide ca "vom trai în curînd într-o lume care va parea si va fi la fel de crestina asa cum azi pare dominata de

stiinta si secularism". Rene Girard ajunge la concluzia ca "religia învinge filosofia si o depaseste la modul clar. (…) Exista în lume o nevoie noua si crescînda pentru religie". Dumnezeu sa-i dea dreptate!

A mai murit un erou

Pe 17 ianuarie a.c., a trecut în lumea celor drepti Vadim Pirogan, un anticomunist de o înalta tinuta morala, demn si curajos, un mare luptator pentru reunificarea Basarabiei cu tara. A învatat la liceul "Ion Creanga" din Balti, unde i-a avut colegi pe Eugen Coseriu, Valeriu Gafencu, Ovidiu Creanga, Valentin Mândâcanu. A fost dus în Gulag la 18 ani, fara nici un fel de judecata, imediat dupa 28 iunie 1940. Acolo i-a fost ucis si tatal, fost primar de Balti. A trait departe de Basarabia pîna la declararea suveranitatii Republicii Moldova. A scris mai multe carti despre crimele comunistilor si martirii români ai Gulagului sovietic. A fondat Asociatia Fostilor Detinuti Politici si a Veteranilor Armatei Române. A creat Muzeul Memoriei, unde a adunat nenumarate documente ale genocidului comunist. A adus în acest muzeu mii de copii si le-a vorbit despre nenorocirea comunista, care a scos Basarabia si din contextul ei românesc, si din cel european. A participat la multe manifestari anticomuniste în România pentru a spune adevarul despre Gulag si despre sutele de mii de români care au fost ucisi acolo. A depus eforturi uriase ca sa se ridice un Panteon al holocaustului comunist, dar nu a reusit sa-l realizeze în conditiile guvernarilor comuniste si neocomunsite de la Chisinau si Bucuresti. A fost umilit si batjocorit si de comunistii aflati la guvernare în Basarabia, si de acolitii lor de la Bucuresti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. Cartile lui vor educa, cu certitudine, multe generatii de români. Consiliul Director al Forului Democrat al Românilor din Basarabia, al carui membru a fost Vadim Pirogan, si-a exprimat profundul regret pentru aceasta despartire.

"Corectitudinea politica" si sinuciderea în masa

Revista "Observator cultural", o tribuna a progresismului cu orice pret si a "corectitudinii politice" vîrîte pe gîtul românilor cu anasîna, ne-a surprins prin publicarea unui text de mare profunzime si mai ales adevarat. Alexandru Hâncu face, în articolul "Sfîrsitul Lumii" ("Observator cultural", nr. 97, 11-17 ianuarie 20067) o radiografie precisa a lumii în care traim. Printre altele, autorul vorbeste despre "corectitudinea politica". Ne asteptam sa curga replicile. Dar pîna atunci, iata o mostra relevanta din gîndirea lui Al. Hâncu: "Aparent, Corectitudinea Politica – PC, cum îi spun anglofonii – ar fi o creatie americana. Fals. Conceptul a fost creat prin 1923, la Frankfurt, de un grup de gînditori comunisti. Ca oameni de cultura, s-au întrebat sincer: cum scapam de Civilizatia Occidentala? Si au gasit: distrugindu-i cultura. Unde cultura înseamna ideile în care crede o societate si care îi asigura coeziunea. (...) Nazismul i-a obligat pe flacaii din Frankfurt sa fuga în America si sa se puna pe treaba acolo. Au colonizat universitatile si au asteptat ca absolventii sa îsi gaseasca locurile firesti în domenii-cheie: presa, justitie, politica. Dupa razboi au repetat procesul în Europa de Vest. Au iesit la rampa în anii ’60. Si au reusit ceva uluitor. Au eliminat din spatiul public unicul element care a închegat Europa: Crestinismul. (...) Un alt fel de-a defini Corectitudinea Politica e prin rezultatul ei: sa-ti fie frica sa critici. De pilda, social-democratia, generalizata în Europa de Vest. Se observa usor ca social-democratia a distrus familia traditionala: parinti, copii, bunici. Bunicii sînt trimisi la casa de batrîni, copiii dati de-acasa cît mai devreme – cresa, gradinita. A rezolvat si casatoria: nu se mai poarta. În fine, suprema performanta: toate societatile vest-europene au hotarît sa se sinucida. Lin si fara durere: nu mai fac copii."

Ministerul Culturii sustine reabilitarea lui Vintila Horia

Ministerul Culturii si Cultelor a anuntat ca va face orice îi sta în putinta pentru reabilitarea scriitorului Vintila Horia (caruia ROST i-a dedicat nr. 16/ iunie 2004). În acest fel, MCC este prima institutie a statului care da curs unui memoriu pentru repunerea acestui mare creator pe locul care i se cuvine în cultura româna. Memoriul a fost initiat de realizatoarea de televiziune Marilena Rotaru, cea care a publicat si o carte despre Vintila Horia, si a fost sustinut de un larg grup de intelectuali români din tara si diaspora, între care si multi membri ai Gruparii ROST.

Vintila Horia este singurul scriitor român caruia i-a fost decernat premiul Goncourt pîna în acest moment. El a fost atacat furibund de bratele Securitatii în Occident si supus unui linjas mediatic în presa stîngista din Franta, pe motiv ca ar fi fost fascist. Scopul era de a i se retrage premiul Goncourt. Nu i s-a retras, dar Vintila Horia nu l-a ridicat si a parasit Franta, pe care altminteri o iubea ca pe o a doua lui patrie. "Scriitorul Vintila Horia trebuie asumat si metabolizat de cultura româna, iar istoriile noastre literare trebuie sa recunoasca masura excelentei sale", transmite MCC, într-un comunicat de presa.

Nationalistii sîrbi cîstiga alegerile, dar nu guverneaza

Partidul Radical a a obtinut cele mai multe voturi, 28%, la alegerile legislative, de pe 21 ianuarie a.c., din Serbia, dar nu minimum necesar pentru a putea forma guvernul era 30%. Pe locul doi este Partidul Democratic al presedintelui Boris Tadici (23%) si pe locul trei coalitia premierului Voislav Kostunica Partidul Democrat din Serbia - Partidul Noua Serbie (16%). Miscarea Sîrba pentru Reînoire, condusa de ministrul de externe Vuk Draskovici, nu a trecut pragul electoral.

Sefii marelor state din UE au cerut sa se alcatuiasca un guvern proeuropean, care sa excluda, evident, Partidul Radical.

Letonii combat homosexualitatea prin Constitutie

Parlamentul Letoniei a avizat o initiativa legislativa pentru amendarea Constitutiei astfel încît legea suprema în stat sa interzica explicit casatoriile între homosexuali.

Desi casatoriile între homosexuali nu erau recunoscute în aceasta tara, letonii au considerat necesar sa îsi ia o masura de prevedere suplimentara. O lege obisnuita poate fi schimbata oricînd, însa Constitutia, mai greu.

Mai multi parlamentari au declarat ca le este teama ca nu cumva legislatia UE sa impuna Letoniei recunoaserea casatoriilor homosexuale.

Privind putin în istoria popoarelor baltice – dîrze si demne -, ca si la prezentul lor, credem ca avem ce învata de la ele.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!