Cum te prosteste televiziunea

Gasesc de cuviinta sa semnalez aici o carte care mi-a captat atentia prin subiectul inedit, Efectele televiziunii asupra mintii umane de Virgiliu Gheorghe. Consider mai necesar si meritoriu demersul autorului de a ne deschide ochii la pericolele care zac în umbra unui ecran cu o putere fascinatoare de necontestat.

Virgiliu Gheorghe noteaza în prefata lucrarii sale ca efectele televiziunii merg pâna acolo încât remodeleaza omul în întregime. În locul omului natural, al omului religios, al omului ascetic, apare un tip uman care şi-a pierdut aproape toate aceste calitati, functii şi puteri. În lumina cercetailor lui McLuhan (Mass-media sau mediul invizibil, 1997) omul televizual "sufera de un sindrom în care se combina infirmitati multiple", ceea ce ne arata ca e vorba de purtatorul "unor terifiante mutatii", a caror nota dominanta e negativul omului creat de Dumnezeu. De aici şi ideea de nihilism, mai mult sau mai putin afirmat, însa cu siguranta stocat în subconştientul uman.Tulburator este şi faptul ca, precum dovedesc neuropsihologii Emery si Peper, "plonjarea individului în mediul comunicarii video este similara intrarii

într-o stare semi-hipnotica", ceea ce antreneaza o diminuare a cenzorului rational al judecatii, precum şi deschiderea portilor subconştientului şi patrunderea necenzurata a mesajelor TV în adâncul acestuia. Şi din moment ce functioneaza pe principiul dependentei, sepoate asemana oricarui drog, cu influente la fel de negative, deoarece anihileaza ratiunea, vointa şi chiar afectul uman. Degradarea se produce în timp, în functie de capacitatile proprii fiecarei persoane, dar efectul e acelaşi. Şi, asemanator oricarei dependente, poate fi identificata prin efectele resimtite de cei carora au fost privati de marea placere a vizionarii, irascibilitate şi chiar furie necontrolata. Alt simptom este acela de a nu recunoaşte dependenta. Doar cei din jur ar fi dependenti de televizor, nu noi…

Un tânar scriitor justifica obiceiul lui de a se droga astfel: "Sub influenta marijuanei, fara prea multe cuvinte, apreciati-va starea psihologica, şi primul lucru pe care-l învatati este ca nu puteti sa deosebiti ceea ce este real de ceea ce este ireal. Exact aşa cum se întâmpla şi la TV."

Vizionarea TV nu e un simplu obicei sau doar un mijloc de informare: ne aşezam zilnic câteva ceasuri în fata televizorului, sub pretextul relaxarii, dar daca am fi putin mai atenti la ceea ce ni se întâmpla în realitate, am descoperi poate cu stupoare, ca, dimpotriva, suntem mai încarcati, cu toate acele imagini şi schimbari de cadru care ne bruiaza. Apoi, pe termen lung, efectele pot fi remarcate: oamenii ajung sa gândeasca, sa se comporte, sa se îmbrace dupa cum le sugereaza televiziunea. O mare parte din modul de a fi al acestui om, din ideile, aspiratiile şi sentimentele lui se datoreaza miilor de ore petrecute în fata celei pe care Martin Eslin o numeşte "maşina visarii".

Cercetarile neuropsihologilor demonstreaza ca vizionarea TV altereaza în special capacitatile cognitive ale persoanei. Nu numai procesul învatarii este dezavantajat, ci şi gândirea logica şi analitica, discursivitatea, capacitatea de exprimare a ideilor, creativitatea şi chiar dezvoltarea inteligentei. Televiziunea afecteaza mai ales cortexul prefrontal, acea parte a creierului care este cel mai bine dezvoltata la om, unde sunt mediate procesele mentale superioare, ce diferentiaza fiinta umana de celelalte vietuitoare. Afectiunile pe care nu numai vizionarea TV, dar şi jocurile pe calculator şi navigarea necontrolata pe internet, le produc asupra cortexului prefrontal se remarca uşor la copii şi tineri în dificultatile pe care aceştia le întâmpina în a se concentra şi în sustinerea motivatiei, în controlul emotiilor şi al comportamentului, în planificarea şi organizarea programului.

Înca din anii’60, McLuhan sustinea faptul ca esential într-un proces de comunicare nu este mesajul transmis, ci mediul prin care se realizeaza comunicarea. Aşadar, fiecare mijloc de comunicare: vorbirea, scrisul, radioul, telefonul şi televizorul  structureaza într-un mod specific şi definitoriu mesajele pe care le transmite. Nu e atât de important ce vedem la televizor, ci faptul ca ne uitam la televizor. Deşi teoria era argumentata prin numeroase exemple din istoria culturii, din antropologie şi teoria comunicarii, parea putin credibila pentru marea parte a oamenilor de ştiinta. În anul 1971, Herbert Krugman, un cunoscut cercetator din domeniul neuropsihologiei, punea la punct o serie de experimente ce priveau acest subiect: "O persoana citea o carte când a fost deschis televizorul. De îndata ce a devenit atenta la ecran, frecventa undelor cerebrale s-a modificat considerabil. În mai putin de doua minute, subiectul se afla predominant în stare alfa, relaxat, pasiv, neconcentrat."

Reactia cerebrala a subiectilor la trei tipuri de continut ale programului TV a fost esentialmente identica, deşi i-au marturisit lui Krugman ca un program le place, altul nu, iar al treilea îi plictiseşte.Undele alfa scad puterea de concentrare fata de mediul exterior.

Cuvântul potrivit pentru starea alfa este "în afara spatiului", fara orientare. Toate studiile constata aparitia unei anomalii neurologice în timpul privitului la televizor, şi anume, o inhibare a activitatii emisferei stângi a creierului, care-şi reduce astfel, activitatea.

Pe supozitia cum ca televiziunea şi calculatorul ar avea un rol decisiv în procesul învatarii, s-au investit în lumea întreaga miliarde de dolari în programe pentru educatie şi informare prin calculator. Însa generatiile care vin nu mai au deschidere pentru ce înseamna o viata adevarata, cu tot ce presupune aceasta: responsabilitati, implicare, organizare. Par a trai în lumea lor, a personajelor fantastice, sau chiar daca nu au ajuns acolo îi îngrozesc pe profesori cu mostre de violenta provenita din filmele şi desenele animate pe care le urmaresc si în care se implica cu atâta interes.

Chiar daca nu ridica probleme comportamentale, profesorii, educatorii şi parintii (cei care sunt atenti la copiii lor) observa faptul ca aceşti copii nu mai ştiu ce înseamna ascultarea, respecatea valorilor traditionale, fiind atât de influentati de principiile nihiliste mediatizate peste tot, cum ar fi ideea ca numai bogatul merita respect pentru banii sai, în rest omul neavând vreo valoare în  calitate de persoana creata de Dumnezeu. În filme şi chiar şi în desene animate se propaga o violenta de nedescris - şi atunci nu ma mir de actele de violenta extrema din şcolile americane. Tot prin media - televizor, internet - putem vedea numai modele care ne tenteaza imaginatia: vedete fara vreun cusur vizibil, care ne dau, sub o forma sau alta,

sfaturi legate de cum sa ne îmbracam, sa ne comportam, etc. pâna când ajungem chiar sa ne identificam cu acestea sau sa râvnim la "fericirea" lor şi uitam de fericirea pe acest pamânt, dar mai ales de cea veşnica.

Virgiliu Gheorghe atrage atentia ca personajele din filme par a duce în general o viata în afara Traditiei şi a Bisericii. Desfrâul este la loc de cinste, sub pretextul ca îti traieşti viata la maximum, îti traiesti clipa, ai dreptul de a face orice îti atîta simturile, nici o perversiune nu e ocolita, avortul este încurajat, la fel cum şi divorturile. În acest sens, se observa o mare asemanare cu ce se întâmpla în afara ecranului televizorului. Oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, au uitat sa mai comunice şi au cazut într-o comoditate, apatie, atât fizica, cât mai ales, spirituala.

Pe de alta parte, se manifesta alt efect al televizorului în cazul copiilor cu hiperactivitate - deşi pare paradoxal, aceasta tulburare de comportament s-ar datora tocmai privitului excesiv la televizor, încarcarii creierului cu foarte multe imagini precum şi neputinta de a le stoca, întrucât creierul lor e în formare.

De aceea, cînd îl pui sa stea într-o banca - şi , credeti-ma, am trecut şi eu prin aceasta experienta, şi nu doar cu un singur elev - acesta nu are stare, deranjeaza ora şi chiar are reactii violente fata de colegii sai şi, uneori, fata de profesori.

Tot în cazul elevilor, se constata o scadere a capacitatii de concentrare şi de atentie, precum şi de "mânuire" a limbii, de utilizare a acesteia într-un mod cursiv, coerent şi corect ca sintaxa. De acest fapt ar fi responsabila tocmai emisfera stânga a cortexului, cea care prin privitul excesiv la televizor este inhibata.

E un efort aproape imposibil de a propune cartea în locul televizorului, pentru ca nefiind atât de puternic stimulati vizual, lectura devine plictisitoare pentru copiii care nu au acest exercitiu. Aşadar, de mici ar trebui sa li se citeasca poveşti, apoi sa li se sugestioneze lectura acestora cu cât mai putine poze, imagini, pentru a le putea dezvolta echilibrat latura rationala, logica, precum şi imaginatia. În acest sens, fiind binecunoscut rolul pe care îl are limbajul în formarea gândirii şi a personalitatii de sine statatoare, capabila de a trai şi de a-şi însuşi viata ca dar divin.

Tot un mod de a "trata" efectele televiziunii este bineînteles, reducerea numarului de ore dedicat vizionarii (maximum 3 ore pe zi), înlocuirea acestuia cu exercitii fizice, cu plimbari în natura (atât cât mai exista parcurile), numai ca acest lucru nu este dorit de o societate consumista cum a început sa devina si societatea româneasca. Cu cât stam mai pasivi în fata unui ecran, cu atât suntem mai influentabili şi chiar mai bolnavi, întrucât e demonstrat ca privitul la TV şi mâncatul în acelaşi timp duce la obezitate, o alta problema a zilelor noastre. Undele transmise de ecranul televizorului încetinesc metabolismul uman, iar grasimile, atât de abundente în ceea ce se numeste "junk-food", nu au alta solutie decât sa fie"stocate", caci mişcarea, ca factor vital în dezvoltarea umana, lipseşte cu desavârşire.

O ultima solutie, şi poate cea mai importanta la nihilismul transmis şi prin media, este aceea de a întelege pericolele de care suntem înconjurati şi de a lua atitudine.

Sa diferentiem planurile, real de ireal, viata noastra, ca entitati personale, unice, de "valorile"care ne sunt impuse prin media ca demne de invidiat, şi sa cautam fericirea la Dumnezeu, caci numai în El gasim Calea, Adevarul şi Viata.

Ramona Suciu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!