Vedere de pe Centură Politicii

Un an de UE

A trecut un an de când am aderat la Uniunea Europeană. Leafa mea a rămas aceeaşi, aşa că nu am reuşit să ajung măcar până la Russe, ici-şa în Bulgaria. Şi ca mine au fost la fel de fericiţi majoritatea românilor. De aceea, pot evalua detaşat binefacerile aderării. Pe mine mă încântă însă cel mai mult când văd politicieni sau gazetărese, la fel de dăştepte, care ne asigură că "am intrat în Europa", că "am ajuns şi noi europeni". Aşa cum tare mă bucur când îi aud pe unii academici că noi, românii, am fi "balcanici", că n-avem ce face, că "aşa-i în Balcani".

Eu cred că România este mai prost administrată decât Bulgaria, unde chiar se află Munţii Balcani. Prin urmare, noi stăm chiar mai rău decât fraţii “cu ceafă groasă”, altfel nu mai pricep de ce mii de concetăţeni de-ai noştri s-au dus de Crăciun să-şi rupă gâtul prin Bulgaria, că aici tuşesc dacă rămân. Aşa că mai încet cu... "balcanicii"! Noi vom fi mereu... "mitici" (vă rog, cu accentul pe "mi-"!). Să vedem dacă lucrurile nu stau chiar aşa la un an de UE.

Ţara lu Lăzărescu

Nu suport generalizările care-i condamnă pe toţi românii la un fel de neantizare spirituală: "treabă românească", "ai văzut români să lucreze ca lumea?", "la români ca la nimenea!", "la români merge şi aşa!"... Dacă administraţia este precară, nu trebuie desconsiderată naţiunea pe ansamblu. Dacă legile nu se aplică, nu este vinovată populaţia. A trecut Crăciunul şi totul părea să iasă perfect. Am avut Vanghelion la Romexpo şi Videnion în faţa Casei Poporului. Mare noroc pentru Televiziunea Română, care a putut să transmită cele două concerte. Nu mai are importanţă că superba voce a lui Tom Jones nu se mai putea desluşi în vacarmul de la Casa Scânteii. Am ajuns să regretăm programele de revelion de pe vremea Mult-Iubitului-şi-Împuşcatului. TVR are alte proiecte cu banii publici, iar cui nu-i place să umble cu telecomanda pe la televiziunile comerciale pe unde erau numai manele. Cum să nu-l admire tot romu pe Guţă? "Cine baaate-n noaptea grea / Cu paru la uşa mea, mooo? / Dacă e poliţia? / Ce mă fac că iar mă ia, mooo?!" Am trecut şi prin această nouă strategie spirituală şi sper să le-o dăm şi italienilor, spaniolilor, nemţilor. Să nu ne bucurăm numai noi... Şi vine Crivăţul, iar omătul a acoperit toată mizeria, dar nu şi prostia.

Reamintim că Marinelu a trecut prin vara lui 2007 pe la periferiile Bucureştiului şi a văzut munţii de gunoaie. Alde Vanghelie aveau alte treburi şi preşedintele a cerut personal unor societăţi să care gunoaiele. Scandal! Cum îşi permite? Vrea voturi! Huo! Aşa că Motocicleanu a dat cu ordonanţa acum vreo trei luni, un document care-i interzice primarului Capitalei să se ocupe de curăţenie în Bucureşti. Fiindcă şi Adriean Videanu tot de Marinelu ţine. Aşa se face că oraşul cu şapte primari şi cu alţi vreo 20 de viceprimari a rămas sub asediul troienelor. Fiecare a vrut să se implice, dar a acordat prioritate celorlalţi. Londra are un singur primar, Roma, New York – la fel. Parisul are şapte primari? N-are! Moscova e condusă de acelaşi primar de peste zece ani, a fost restaurată complet şi niciodată nu a fost sufocată de troiene, ca Bucureştiul. Oamenii aşteaptă către trei-patru zile pe aeroport să decoleze avioanele şi nimeni nu le explică motivul întârzirilor, nu le oferă un ceai cald pentru că la noi, vorba unui clasic în viaţa politică, “iarna nu-i ca vara!”.

Doctori care refuză să acorde asistenţă unor bolnavi, pacienţi care mor “cu zile” fiindcă nu ajunge ambulanţa la vreme sau din cauza unor afecţiuni minore, cheflii transportaţi cu Salvarea, “la ocazie” – toate dau o culoare sumbră, de ţară pierdută într-un ev întunecat. "Soţul meu a murit cu zile. A fost plimbat mai bine de o oră prin oraş de la o secţie la alta a Spitalului Judeţean, exact ca în filmul Moartea Domnului Lăzărescu. În Salvare, medicul a scos un bisturiu, l-a trecut printr-o flacără şi l-a tăiat la gât pe soţul meu, ca pe un porc, apoi a început să-l apese pe piept. Nimeni din urgenţă nu a venit să ne preia. În final, şoferul de pe ambulanţă a strigat brancardierii", povesteşte Elena Mărcăşoiu de la Râmnicu-Vâlcea. Nimeni nu e vinovat de moartea unui om de 41 de ani. Realitatea bate ficţiunea din film!

Un mare geniu al presei contemporane stătea pe ciuci, ca Gânditoru de la Hamangia şi scria cu racheta de tenis pe nisipul din faţa Casei Scânteii: "În ultimii ani înţeleg şi simt tot mai exact de ce s-a dus Caragiale să moară departe de România". Drum bun, Savonarola, dar du-te repede, că iar ninge!

Mai tari ca elveţienii

Am trecut într-un an electoral, în care nu ştim dacă Elodia se va întoarce, dar guvernanţii vor arunca pe piaţă bani şi promisiuni fiindcă tentaţia de a conduce România este mai mare ca oricând. Miza este uriaşă – pe măsura paralelor cu care UE ne tot ameninţă, iar noi cotizăm şi aşteptăm.

Aşa cum îi văd eu pe parlamentarii noştri, ei vor face orice ca să nu avem vot uninominal nici la alegerile parlamentare din 2008. Să dea Dumnezeu să mă înşel, iar oamenii Prostănacului să voteze alături de bocii Marinelului pentru ca oamenii să-şi alegă reprezentanţii din Parlament ca pe primari.

Traian Băsescu a încheiat anul 2007 cu un gust amar. A pierdut bătălia pentru referendumul votului uninominal şi chiar părea marcat. "Este o lecţie, în primul rând. Din perspectiva propriilor mele aşteptări este un eşec major. În toată campania din 2004, dar şi la cea pentru referendumul din mai 2007, am vorbit despre necesitatea reformării clasei politice", a spus şeful statului. Eu i-aş sugera să nu uite o clipă că cei patru milioane de români care au votat pentru votul uninominal reprezintă forţa dinamică a electoratului nostru, nucleul lui dur, singurul care contează în evoluţia politică a unei ţări. Dacă peste 83% au votat pentru votul uninominal, eu cred că este un semnal clar şi bătălia nu a fost complet pierdută. Lucru pe care Traian Băsescu l-a înţeles şi l-a exprimat altădată: "Va trebui să gândesc foarte bine. In extremis, dacă nu reuşesc să conving partidele politice că cele aproape 4 milioane de voturi care au spus «Da» trebuie luate în cosiderare, nu exclud posibilitatea să declanşez un nou referendum", a spus Traian Băsescu.

"Şi o să vă spun un lucru: nu este vorba de o ambiţie", a adăugat şeful statului. Cât timp va fi consecvent, mulţi români vor fi alături de el, altfel va pierde totul.

Adică de ce-ar trebui să vină elveţienii să-i înveţe pe plăvanii noştri din Parlament ce rol are un referendum? Ei nu se pricep? N-avem noi destui jurişti oneşti acolo? Avem. Profesorul Wolf Linder de la Universitatea din Berna a venit la Bucureşti să ne arate cum se construieşte mereu democraţia elveţiană pe baza consultării populare. "Referendumurile la noi pot fi făcute după orice lege votată de Parlament. Nici o lege nu intră în vigoare până când nu trece termenul de 90 de zile în care poporul elveţian poate fi chemat să se pronunţe asupra oportunităţii ei. Acest lucru îi face, pe de-o parte, pe parlamentari să fie mai atenţi la legile pe care le adoptă – ştiind că legea poate fi sancţionată de popor la referendum – şi, pe de altă parte, îi face pe cetăţeni să participe la luarea decizilor. La referendumurile organizate în Elveţia nu există prag de participare, ci funcţionează sistemul potrivit căruia cine se opune unei iniţiative trebuie să arate acest lucru", a declarat profesorul Linder. El a criticat, voalat, sistemul românesc, referindu-se mai degrabă la cel italian care este, în privinţa condiţiei de participare, similar cu cel al statului român. "Nu mi se pare normal ca oamenii care, în loc să meargă să voteze, au preferat să facă o baie în mare sau să se odihnească, să conteze. Cei care nu au votat nu contează, iar decizia luată de majoritatea celor prezenţi trebuie asumată de stat ca fiind opţiunea poporului", a spus Linder, care a dezaprobat faptul că "se vorbeşte mult despre ce ar fi votat cei care nu au venit la vot, dacă ar fi ales să se prezinte. Nu votezi, nu contezi", a conchis Linder. Se-aude, dom' Pârvulescu?

Dacă vor fi rezultate concrete în lupta contra corupţiei în acest an, România va scăpa de spectrul clauzei de la Bruxelles pe domeniul Justiţiei. Este şi ultima şansă pentru Traian Băsescu să mai apară în 2009 în faţa electoratului cu pretenţia că va omorî balaurul cu douăsprezece capete. Dacă Adrian Năstase şi toată gaşca priboilor vor ajunge în faţa judecătorilor, atunci mai poate spera.

Cozmâncă, lele care-ai fost...

Estimp, Împăratu-de-Mătase ameninţă că îi dă în judecată pe toţi cei care mai pomenesc de mătuşa Tamara, de parcă ar fi mătuşă-mea. Şi se scoboară de la Botoşăni însuşi Octav Cozmâncă, acest Emil Bobu al lui Tataie: "Decât să fiu într-un partid «reformat» condus de Geoană, Dragnea şi de aşa-zisul grup de la Cluj, care are perspectivă să facă sub 20% la alegerile viitoare, mai bine rămân într-un PSD condus de Ion Iliescu, dar cu 30-40%. Au ajuns la conducerea PSD oameni fără valoare, care nu au demonstrat calităţi politice şi care, practic, au contribuţii neînsemnate pentru acesta. Unii erau la congresul din aprilie 2005 în partid numai de 1-2 ani, iar alţii de câteva luni de zile. Iar rezultatele congresului din 2005 se văd astăzi", afirmă Octav Cozmâncă. Lupii de la Cluj se revoltă contra miticilor lui Mircea Geoană. "Rezultatul alegerilor europarlamentare ni-l asumăm şi vom face să fie mai bune. Noi nu o să facem «ciocu' mic», şi o să discutăm, democratic, în partid. Domnul Cozmâncă nu a avut nicidată Clujul şi Ardealul la inimă şi, oricum, la alegerile locale din 2004 a fost foarte activ ca Ioan Rus, candidatul PSD la Primărie, să nu prindă la electorat”, a declarat Vasile Puşcaş.

"Preşedintele o doreşte pe Ana Consânzeana"

După ce l-a insultat copios în campaniile electorale din 2007, Norica Nicolai a ajuns la mâna preşedintelui care trebuia să-i aprobe numirea pe postul de şefă a Justiţiei. Norica mi-a plăcut multă vreme pentru stilul ei direct. Până la episodul cu nepoata care a votat în locul ei la Senat. În orice caz, Norica este o copcă înainte, comparativ cu Tudorel de la Purcica (a se citi Justiţie). Adrian Cioroianu a aşteptat aproape o lună şi jumătate pentru ca Marinelu să semneze decretul de numire. Şi multă dreptate a avut în acel caz.

Tata era un ţăran cu trei clase din Crăieşti. Eram copii mulţi prin ograda lui şi făceam destule pozne. Noi râdeam şi ţopăiam chiar şi la masă, iar atunci se ştia că Maica Domnului stă în genunchi şi se roagă. Prima formă de avertisment că trebuia să fii cuminte măcar la masă era o poreclă pe care tata, trudit cum era, ţi-o lipea perfect. Poreclă care devenea imediat subiect de râs pentru ceilalţi fraţi mai mari sau mai mici. După care, dacă totuşi continuai, te trezeai cu două degete peste ceafă: nu trebuia mai mult. Ce face Traian Băsescu acum cu supuşii şi adversarii obraznici seamănă foarte mult cu momentele – rare – în care tata se înfuria şi ne poreclea. Nu cred că avem un politician în istorie cu un asemenea talent de a lipi porecle atât de expresive pentru cei care sar calul. Omul surprinde şi momentele politicianiste prin tuşe groase, ţărăneşti şi cine are simţul umorului ştie să şi râdă. Vai, ce mocofan! ar spune cei cu nasuri aşa de subţiri. Să ne amintim de momentul în care Marinelu îi avertiza pe cei din Partidu lu Mucles să nu vină după ce au susţinut moţiunea de cenzură şi să zgârie cu unghiuţele la poarta de la Cotroceni pentru funcţia de prim ministru. Este aici o imaginaţie foarte plastică şi extrem de spontană, punctul forte, care explică şi simpatia publică faţă de Traian Băsescu. Era suficient dacă nu explicita metafora, dar el revine mai târziu, cu alt prilej: "Replica mea (despre zgâriatul cu unghiuţele în poarta Cotroceniului - n.n.) s-a adresat în primul rând veşnicului prim-ministru Geoană, pentru că el se vedea prim-ministru înainte de alegerile din 2004, el se vede prim-ministru continuu", a spus Traian Băsescu. În loc să tacă, Prostănacu a ripostat imediat: "Domnul Băsescu nu a învăţat nimic din cea mai importantă lecţie a acestui referendum, şi anume că în democraţie poporul îşi alege conducătorii. Vremea în care un singur om decidea tot ce mişcă în ţară a apus de mult. Nu pot să-i spun domnului Băsescu decât că ne vedem la alegeri în 2008 şi 2009. Va veni şi vrea schimbării, iar poporul va decide cine sunt conducătorii". Şi atunci, câtă dreptate are Vasile Blaga: "De ce să nu folosim vectorul Traian Băsescu?" Iar când eşti prost, la ce-ţi mai foloseşte ironia. Iete ce zicea olandezu zburător Marean van Ghelle:

"Momentan, preşedintele s-a exprimat şi aşteptăm pe dânsul să vedem ce crede, dacă o doreşte pe Elodia, dacă o doreşte pe Ana Consânzeana. El a spus că nu va pune prim-ministru un om de la PSD, deci atunci noi îl aşteptăm, noi nu putem face altceva decât opoziţie şi să îi dăm jos pe miniştrii incapabili. În PSD este nevoie de o analiză punctuală, din punct de vedere organizatoric, să vedem ce avem în vedere pentru viitoarea campanie. Nicidecum excluderi, nicidecum congres, şi nicidecum declaraţii... pe care îi vedem pe unii după 20 de ani că apar din anumite cimitire şi vor să revină în politica românească”. Adică, bag samă, din cimitirul de la Botoşani iese mâna lungă a lui Cozmâncă.

Chiar dacă au înregistrat rezultate bune în alegeri, Partidul Democrat şi Partidul Liberal Democrat au dispărut şi s-a născut Partidul Democrat Liberal. Adversarii susţin că totul s-a făcut la presiunea lui Traian Băsescu, deşi Valeriu Stoica lansase ideea fuziunii cu multă vreme în urmă.

Partidul Social Democrat trece din nou prin frământări, după ce Ioan Rus a anunţat retragerea din fruntea organizaţiei de la Cluj. Ministrul Cristian Adomniţei a lansat spre dezbatere publică legile învăţământului. Mircea Geoană îl acuză de "frivolitate politică", fiindcă legile propuse ar fi "şchioape şi incomplete". Prezent la eveniment, preşedintele Traian Băsescu a criticat sever proiectele ministrului Adomniţei, apreciind că textul are până şi grave erori de exprimare şi dezacorduri gramaticale jenante. Toate "scrise de aceeaşi mână". "Ce să le mai cerem copiilor?", a întrebat retoric preşedintele. Călin Popescu Tăriceanu i-a reproşat ministrului Adomniţei că nu a luat măsuri pentru combaterea corupţiei profesorilor care dau meditaţii.

Laszlo Tökes a primit bani din Ungaria

Centrul de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului i-a scris ministrului Sănătăţii că Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "prof.dr. Nicolae Paulescu" nu mai poate purta numele unei personalităţi anti-semite. După ce Premiul Nobel pentru insulina descoperită de Paulescu a fost decernat unor canadieni, acum, profesorul este acuzat de antisemitism şi urmează să fie nedreptăţit din nou. Anii 1950 se întorc pe furiş în România.

Bucurii mari ne pregăteşte şi Laszlo Tökes, alesul ţăranilor din Vinderei-Vaslui şi din Călăraşi, unde nu există picior de ungur şi pe unde nici episcopul n-a avut vreun coşmar să treacă. Până când autorităţile de la Bucureşti vor pricepe cum de s-a făcut Laszlo europarlamentar pe voturile unor români prăpădiţi, episcopul a plecat într-o binemeritată vacanţă prin Australia, de unde l-a ameninţat pe Traian Băsescu că va face în Harghita-Covasna ce-au făcut albanezii în Kosovo. Dar nu uită să-i ceară ca să intervină pe lângă parlamentarii PD-L să accepte intrarea lui în Partidul Popular European.

Aşa se face că Fodor Imre, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, a spus recent că provincia Kosovo este un exemplu ce trebuie urmat fiindcă "dreptul de autodeterminare al popoarelor nu poate fi împiedicat". Numai că poporul maghiar este "autodeterminat" în Ungaria, nu se poate "autodetermina" oriunde se formează aleatoriu o altă colonie pe Glob.

Întrebat de ziarul “Népszabadság”, Kelemen Hunor, şeful de campanie al UDMR, a declarat că, după informaţiile pe care le deţine, autoguvernările şi oamenii politici ai Fidesz l-au sprijinit pe Tőkés nu numai moral, ci şi material. László Tökés a negat însă că ar fi primit fonduri din Ungaria. Cu toate acestea, episcopul a recunoscut , la sărbătorirea organizată la 1 decembrie la Budapesta de Fidesz şi alte organizaţii civile, că nu ar fi câştigat fără participarea lui Viktor Orbán, preşedintele partidului, la campania lui.

Năstase, pe meterezele blogului

Aflăm cu deplină satisfacţie că Mihail Vlasov din Iaşi a fost ales preşedintele Camerei Naţionale de Comerţ. Este o mare realizare pentru socrul lui Troacă şi sigur că ginerele nu are nici un amestec. Presa de la Iaşi susţine că Vlasov ar fi având cazier de puşcăriaş, că este urmaşul unei familii de găgăuzi din Basarabia, dar parcă poţi să bagi mâna-n foc? Imediat ce s-a instalat în fotoliul de la Bucureşti, socrul lui Troacă a avut o grijă irepresibilă: l-a dat afară pe Mircea Druc, fostul prim ministru de la Chişinău, care ocupa acolo un post de consilier pe lângă Victor Babiuc. Unionistul Mircea Druc a fost concediat din Ministerul Afacerilor Externe, pe când Adrian Năstase era şeful Guvernului de la Bucureşti. Acum, nu are nici drepturi elementare de pensionar fiindcă alde Voronin nu recunosc drepturile unui român care nu a solicitat niciodată cetăţenia Republicii Molotov şi nici nu are de gând s-o facă. Aşa ştim să-i preţuim pe cei care au însemnat ceva pentru întregul spaţiu românesc. Nu le acordăm măcar un loc de muncă. Mai repede primeşte cetăţenia română un chinez, decât un român din Basarabia, deşi omul nu are nici o vină că Stalin şi coloana a V-a i-au confiscat cetăţenia de drept.

Şi fiindcă veni vorba, l-am auzit pe Traian Băsescu dispus să condamne pactul Molotov-Ribbentrop. Ideea nu este rea, dar nu e nouă. Odiosul document a fost condamnat de către Parlamentul de la Bucureşti încă din anul 1991.

Adrian Năstase trage de pe blogul lui spre Marinelu şi îi aduce aminte că făcea parte din Guvern în 1991 când Parlamentul a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov.

"În numele poporului roman, Parlamentul condamnă acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler", scrie în "Declaraţia privind Pactul Ribbentrop - Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră", adoptată de forul legislativ în 24 iunie 1991. Mai mult, ea a fost publicata trei zile mai tarziu si in Monitorul Oficial, aminteşte Adrian Năstase, că era pe cai. După care îl critică pe Traian Băsescu fiindcă acesta ar fi pus în pericol statul român. Să mai amintim oare de tratatele semnate de Partidu lu Mucles(FSN-FDSN-PDSR-PSD) cu URSS şi apoi cu Federaţia Rusă? Discuţia e lungă şi ar fi de preferat o lege care să acorde automat cetăţenia română tuturor basarabenilor fiindcă Stalin nu i-a întrebat dacă acceptă să renunţe la ea. Asta trebuie făcut. Să vedem care parlamentari votează contra.

Oamenii lui Vladimir Voronin au dispus să expulzeze din Republica Molotov patru preoţi români şi o măicuţă. Fostul general de miliţie vrea să împingă războiul contra României până la limita absurdului din epoca stalinistă.

Cum să ne mai lăudăm cu ce nu facem sau cu ce am ratat din prostie? Parlamentul sârb a adoptat la sfârşitul anului o rezoluţie prin care anunţă că va renunţa la aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO dacă unele ţări-membre vor recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. Aşa se manifestă patriotismul politicienilor, în situaţii-limită pentru ţara lor.

Şi ca să ne ajungă, Mohammed El Baradei, directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, anunţă că teroriştii Al-Qaida ar putea să ia material radioactiv din Ucraina sau din România şi să provoace atentate prin ţările civilizate. Sigur, asasinarea lui Benazir Bhutto este un moment dramatic pentru lumea contemporană, deşi este limpede că preşedintele Musharaf s-a implicat. Să fi fost Baradei atât de impresionat de moartea doamnei Bhutto, încât să atace o ţară din Uniunea Europeană şi din NATO? Dar dacă el are dreptate şi materialul radioactiv provine din Transnistria?

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!