Cruciatii

În ziarul "Bănăţeanul" din 2.07.2007 ni se aduce la cunoştinţă de către Horaţiu Ardeleanu:

Jurământul

"Marţi, 26 iunie 2007, în Catedrala din Timişoara, 16 persoane – printre care 6 cetăţeni italieni – au rostit în faţa Marelui Cancelar Giorgio Cegna jurământul de credinţă faţă de ordinul cavelarilor cruciaţi... Prin jurământul lor şi lumina (?!) pe care au aprins-o azi în catedrală, aceşti oameni au devenit astăzi cavaleri ai păcii... Confederaţia lucrează în spiritul ecumenismului şi al păcii... Confederaţia crede în împlinirea păcii mondiale prin civilizarea noilor genearaţii."

Şi atât?

Domnilor,

Scopul dumneavoastră de "a pune în slujba Ordinului toată priceperea, înţelepciunea, influenţa pentru aplanarea conflictelor, pentru solidaritate, ecumenism şi bună înţelegere" apare ca o ţintă atât de înaltă încât, în mod firesc, ar trebui să aderăm cu toţii. Mă întreb totuşi, de fapt cine sunteţi? O organizaţie politică, o asociaţie umanitară, iniţiatorii unei noi religii?

Există în toată expunerea dumnevoastră o notă care vă strică toată "melodia". Deşi vă intitulaţi oameni ai crucii (cruciaţi), deşi v-aţi folosit în ritualul dumneavoastră de iniţiere de o catedrală ortodoxă, în nici una din frumoasele dumneavoastră fraze, intenţii, scopuri nu-L pomeniţi pe Hristos. Vreţi Crucea, dar Îl excludeţi pe Cel Răstignit, pe Singurul care ne poate aduce în primul rând pacea interioară şi apoi pe cea exterioară: "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea vă dau Eu" (In. 14,27), spune Iisus. Şi atunci se naşte întrebarea: cărui duh slujiţi de fapt? Fiindcă "cine nu este cu Mine este împotriva Mea", a spus El.

Fără îndoială că "în cea mai bună dintre lumi posibile" nimeni nu vă poate opri să luptaţi pentru pace, aşa cum o dă lumea, doar cu forţe omeneşti. N-aţi fi primii. În comunism nu se mai sfârşeau conferinţele şi lupta pentru pace. Dar stimaţi domni, fără Hristos, chiar dacă aţi pătruns într-o catedrală ortodoxă, vă situaţi în afara creştinismului. Şi atunci vă întreb: Ce căutaţi în Casa lui Hristos, în Biserica lui Hristos, în Biserica noastră, a celor pentru care Hristos este Lumină, Pace, Viaţă, Înviere? Nu credeţi că este o desconsiderare, o încălcare a drepturilor omului creştin-ortodox, pentru care biserica este un loc sfânt unde are loc la fiecare Liturghie venirea lui Hristos pe pământ în Taina Sfintei Euharistii?

Cât despre lupta dumneavoastră pentru ecumenism, ar trebui şi aici o delimitare clară. Dacă vi se pare ecumenismul a fi un fel de "puzzle" în care fiecare confesiune vine cu "părticica ei de adevăr", atunci poziţia dumneavoastră e limpede. Părintele Arsenie Papacioc spune că toţi cei care s-au desprins din trunchiul dreptei credinţe nu au decât o singură cale: Înapoi la Ortodoxie. Altfel e o nouă erezie care loveşte deghizat în succesiunea Sfinţilor Apostoli şi credinţa Sfinţilor Părinţi.

Î.P.S. Bartolomeu Anania în Pastorala Naşterii Domnului a rostit un cuvânt cutremurător (tipărit şi în revista AS din 24 decembrie 2007): " În saivanele Bisericii au intrat lupi. Cei mai mulţi sunt îmbrăcaţi în piele de oaie - atunci când nu pătrund într-o catedrală să jure îngenuncheaţi sub sabia lui Irod -, iar datoria fiecărui păstor este să strige"...

Eu îmi permit să adaug că aceeaşi datorie o are chiar fiecare păstorit, întrucât toţi răspundem de a păstra neştirbită dreapta credinţă în care am fost botezaţi şi pe care trebuie să o apărăm. Cum de s-au deschis acele porţi ale Catedralei din Timişoara, permiţând unor "cruciaţi" străini de Hristos să pătrundă în ea pentru a săvârşi practici în afara lui Hristos? Cum de luni de zile, deşi faptul a fost făcut cunoscut sumar în presă, la televiziune şi pe internet, nimeni nu s-a sesizat? Dacă în urma tragediei de la Tanacu s-au înregistrat valuri de articole, emisiuni, dezbateri, atât în ţară cât şi în străinătate acuzând Biserica Ortodoxă că prin "practicile ei medievale" ar fi omorât cu intenţie un om, de data aceasta, în cazul atacului credinţei ortodoxe, aceeaşi mass-media a arătat o tăcere indiferentă şi totală.

Cât mai mulţi păstori şi păstoriţi ar trebui să se sesizeze de semnalul dat de Î.P.S Bartolomeu Anania, ceea ce eu fac prin prezentul meu articol.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!