Parintele Ioanichie Balan a adormit în Domnul

Un alt mare duhovnic si carturar al Bisericii a parasit lumea aceasta trecatoare, pentru dulceata vesniciei. Dupa o lunga si grea suferinta, în noaptea de 21 spre 22 noiembrie, în jurul orei 2.00, a trecut la Domnul si Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan, de la Sihastria. Credem ca Parintele Ioanichie va spori ceata sfintilor mijlocitori pentru iertarea pacatelor noastre.

Barbat din stirpea aleasa a "soldatilor" lui Hristos, Parintele Ioanichie respira prin toti porii forta duhovniceasca si blândete. Chipul sau, parca descoperit din piatra cu dalta divina, si cuvântul sau transant te intimidau daca nu-l cunosteai. Dar, pe masura ce patrundeai întelesul adânc al vorbelor sale, te învaluia o blândete asemeni unei seri de vara târzie. Parintele era un moldovean sfatos pe care stiinta înalta de carte nu-l clintise o iota din plamada sa de taran. N-a facut niciodata figura de profesor pedant, ci, mai ales în ultimii ani, parea un bunic care ti-l aduce aevea de mîna pe Hristos lânga tine. Împreuna cu Parintele Cleopa Ilie, era stâlp de foc al Bisericii în creierul muntilor Neamtului. De aceea a fost iubit de mii de români, care luau drumul Sihastriei daca nu sa i se spovedeasca, macar sa-l vada si sa-i ceara cuvânt de folos. În ultimul timp, Avva Ioanichie nu i-a mai putut primi. Îl lovise o boala grea, Dumnezeu facând din sfintia sa vasul în care a mai ars din pacatele noastre, ale tuturor.

O viata pentru Hristos

Se cuvine ca fiecare crestin sa cunoasca viata acestui vrednic slujitor al Domnului, spre pilda. S-a nascut la 10 februarie 1930, în Stanita, judetul Neamt, primind la Botez numele de Ioan. Parintii s-au gândit sa-l formeze într-o meserie banoasa si l-au trimis la Liceul Comercial din Roman, pe care l-a absolvit în anul 1949. Dar tânarul Ioan era cuprins de dorul pentru Împaratul vietii vesnice, caruia, ascultându-i îndemnul: "daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24), I s-a dedicat, intrând în manastirea Sihastria la vârsta de 19 ani. A fost tuns în monahism si a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1971 - 1975), apoi a fost hirotonit ieromonah (1979), opt ani mai tîrziu - hirotesit protosinghel, iar în anul 1992 a devenit arhimandrit. Si-a înmulti talantii de la Domnul, împletind armonios slujirea în altar cu lucrarea scriitoriceasca. A scris carti fundamentale pentru ortodoxie, care au fost traduse în mai multe limbi: Patericul românesc (Bucuresti, 1980), Vetre de sihastrie româneasca (Bucuresti, 1981), Convorbiri duhovnicesti (vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984; vol. II, aceeasi editura, 1988), Marturii românesti la locurile Sfinte (Ed. Episcopiei Romanului 1986), Calauza ortodoxa în biserica (Iasi, 1992), Calauza ortodoxa în familie (Iasi, 1993), Rânduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei împartasanii (Iasi, 1993), Parintele Paisie duhovnicul, (Iasi, 1993), Parintele Cleopa duhovnicul (Iasi, 1994), Convorbiri cu teologi ortodocsi straini (Iasi, 1994).

Parintele Ioanichie avea si darul de a predica pe întelesul tuturor, convingator si clad. Si-a ascuns acest dar pâna când, din porunca staretului sau, Parintele Cleopa Ilie, a fost nevoit sa iasa dinaintea credinciosilor. Ani multi dupa aceia, a încalzit sfletele crestinilor la flacara dumnezeiestii învataturi, dovedindu-se un marturisitor netemator, desi era în vremea comunismului. Însa, nici o izbânda, nici o dovada de dragoste de la credinciosi nu l-au scos din smerenie. A trait si a plecat dintre noi cu aceeasi modestie proprie adevaratilor calugari.

Parintele Ioanichie a fost înmormîntat sâmbata, 24 noiembrie, la manastirea Sihastria, cu o slujba oficiata de un sobor de preoti în frunte cu trei ierarhi: PS Casian, episcopul Dunarii de Jos, PS Calinic Botosaneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, si de PS Ioachim Bacaoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului.

Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care l-a cunoscut bine, si-a exprimat tristetea pentru trecerea Parintelui Ioanichie la cele vesnice, într-o scrisoare adresata obstii de la Sihastria.

Vesnica sa-i fie pomenirea din neam în neam!

Horia Brad

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!