O lume nebună şi ucigaşă din faşă

Citim, într-un material de pe Internet, că personajul Hannibal Lecter, medicul psihiatru canibal, din filmul "Tăcerea mieilor", a ajuns, în sondaje, cel mai îndrăgit personaj negativ din istoria filmului. Deci, omenirea a ajuns să nu mai agreeze "Feţi-Frumoşii", justiţiarii cosmici, modelele moral-cristice/religioase – în schimb, se dă în vânt după căpcăuni şi satane ambulante...

Nu negăm jocul plin de talent al actorului Anthony Hopkins, dar, de la jocul unui actor şi până la a-l socoti drept "ideal de viaţă" pe personajul întruchipat de acel actor, într-un film gemând de maladiile demonice ale vremilor noastre, e cale lungă, ne-am zis. Cel puţin aşa am fi fost tentaţi să credem. Dar nu-i deloc aşa!

Pentru că, în "Jurnalul naţional" din 30 august 2007, citim că, preluând "gusturile" canibalului "artistic"-virtual, Hannibal Lecter, un tânăr german, de 19 ani, Robert Ackerman, a "consumat " inima şi limba colegului său de adăpost public, Josef S., în vârstă de 49 de ani.

Tot un german, Armin Meiwes, "a dat anunţ pe internet că doreşte să întâlnească o persoană care să se lase consumată de bună voie(...). La anunţul lui Meiwes, supranumit şi «canibalul din Rotenburg» sau «maestrul măcelar», a răspuns cineva care s-a lăsat mâncat, consimţind să fie mutilat şi omorât de criminalul german. Meiwes a fost arestat în 2002 şi condamnat la opt ani de închisoare".

Bun mai e şi Internetul ăsta, dom'le! Mai ales dacă te prinde cheful de a te lăsa "consumat" de alde Armin Meiwes. Dar ăia de la poliţie nu s-au sesizat niciunul de acest anunţ aberant?! Cum nu s-a sesizat nici o autoritate din România, acum câteva săptămâni, de apariţia unui "portal" cu filme cu pedofili "în acţiune".

Iar lui Meiwes i-au dat judecătorii o pedeapsă de numai opt ani, după care poate să-şi continue ospăţul, sănătos. Noi nu suntem, în nici un caz, adepţii pedepsei cu moartea (din foarte multe considerente, primul fiind cel creştin), dar nici nu agreem ideea ca noi, sau copiii noştri, să ne întâlnim, pe drum de seară, prin oraşele şi satele patriei noastre (sau ale altora), cu câte-un drăgălaş de canibălaş! Aşezămintele frumos şi sugestiv intitulate "balamucuri" sunt anume create, pentru a oferi confort pe viaţă, unor astfel de brontozauri ai "civilizaţiei" pe dos a umanităţii terestre. Şi, poate, sugerăm noi, sfios, pentru a se cerceta, cu discreţie, dar şi cu încpăţânare, care sunt adevăratele cauze, care generează atât apariţia acestor monştri, cât şi a adulatorilor lor isterici, a "fano-canibalilor".

Germanii, ca şi ceilalţi tereştri, se mândresc cu canibalii lor, răsfăţându-i cu porecle înduioşate până la... sânge. Ar fi în stare, fiecare adulator de canibali, probabil, să-şi ia câte un canibal în cuşcă, ori să-l ţină pe etajeră, ca să-i facă visele mai plăcute şi mai intense/palpitante. Dumnezeule, dar gândiţi-vă că aceşti monştri chiar şi-au mâncat "tovarăşii", nu şi i-au filmat doar, la modul senzaţional-trucat.

Credem, cu toată tăria, că în toată afacerea asta şi în altele de acelaşi soi – de tipul zâmbăreţilor care se desfată, în faţa camerelor de luat vederi, stând călare pe proaspetele cadavre pe care le-au "obţinut", tăind beregata mamei, tatei, surorilor, fraţilor şi bunicii, plus a vreo doi-trei oameni întâlniţi, din întâmplare, pe drum, şi aduşi în "lotul" cadavrelor doar aşa, ca să nu-şi "piardă mâna" meseriaşul. – nu este doar vina unui Bill Gates, lacom şi iresponsabil, care nu a tocmit şi o "poliţie a imaginii". Suntem de vină cu toţii, noi, cei care nu luăm în seamă esenţa poruncii dumnezeieşti: "Să nu ucizi!" Dumnezeu n-a specificat: "Să nu ucizi oameni!" Şi, atunci, e lesne de presupus că a vrut să spună: "Să nu ucizi/distrugi viaţa, în toată splendoarea li irepetabilitatea sa dumnezeiască!" Mai precis, cine ştie să bage cuţitul într-un animal ori nu-i este milă de un copac care se prăbuşeşte sub dinţii drujbei, poate, la o adică, să schimbe direcţia cuţitului ori a drujbei spre gâtul/pieptul semenului-om. Pe Cain îl întâlnim, în faţă, în oricare măcelar, călău, gardian-torţionar, îl întâlnim în oricare copil pe care-l admirăm cum chinuie animalele, în oricare căruţaş care-şi biciuieşte, până la moarte, gloaba care îşi împleticeşte copitele pe polei, ba chiar într-un prim-ministru român, care trece pe lângă un biet pensionar/petiţionar, pe care bodigarzii sus-zisului personaj politic îl trântiseră la pământ, cu faţa de pavaj, şi trece indiferent – de parcă, sub ochii lui, se desfăşura culmea firescului, sau imaginea nu era suficient de incitantă, ca să merite un popas de înţelegere omenească.

Poate este şi o greşeală a preoţilor creştini, să nu se hotărască a lămuri noroadele asupra diferenţei enorme între concepţia (deci, gradul de evoluţie spirituală...) din Vechiul Testament (plin de o apologie maladivă a crimelor "poporului ales" şi a acelui ciudat Domn al Mâniei şi al Răzbunării, Yahweh... – şi care stă sub semnul sumbrei legislaţii a lui "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"...) – şi Noul Testament, care aduce religia Iubirii şi a Iertării de 77 de ori câte şapte; a Hristosului Autojertfit, Dumnezeu care pregăteşte deschiderea porţilor Noului Ierusalim, opus Vechiului Ierusalim tocmai prin Legea Iubirii, opusă Legii Răzbunării, în care sângele strigă după sânge. Cum îşi închipuie cineva că pe porţile de fulger alb-dumnezeiesc ale Noului Ierusalim ar putea accede canibalii şi "fanii" lor"?!

Oameni buni, daţi-vă seama, pentru numele lui Dumnezeu, de diferenţa dintre realitate şi virtualitate! Oameni buni, treziţi-vă! Altfel, noi, care nu răsfăţăm canibalii ca pe pisoi, papagali ori alte lighioane de companie, vom considera că am descins pe o planetă nebună...

Adrian Botez

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!