A fost Vasile Lovinescu membru al mişcării legionare? Există indicii că da. Cei care l-au cunoscut, afirmă că nu. Iar cercetările de pînă acum nu au relevant probe indubitabile asupra apartenenţie sale la această organizaţie. Profesorul italian Claudio Mutti, preocupat cu precădere de studiile tradiţionale (pe urmele lui Guénon şi Evola), dar şi de istoria ideilor în secolul XX (dintr-o mărturisită perspectivă de dreapta), subliniază cîteva dintre elementele care ar putea proba legătura lui V. Lovinescu cu mişcarea legionară.

Mutti este un profund cunoscător al istoriei şi culturii româneşti moderne, îndeosebi al fenomenului interbelic.

Vasile Lovinescu şi mişcarea legionară*

Julius Evola indică explicit în persoana lui Eliade pe mijlocitorul legăturii sale cu Corneliu Codreanu, şeful mişcării legionare. Dar în alt loc, acelaşi Evola îi atribuie rolul de intermediar unui "român interesat în studiile tradiţionale", cu care se afla în corespondenţă. Faptul că acestui cărturar nu-i este citat numele ne-ar putea îndemna să bănuim că e vorba de altcineva, mai puţin celebru decît Eliade. Şi, într-adevăr, în România mai exista un cititor foarte atent al lucrărilor lui Evola; o aflăm de la Eliade însuşi, atunci cînd, recenzînd în 1935 Revolta împotriva lumii moderne, scrie că, în afară de el, singurul din România care mai pomenise de Evola a fost, "în 1933, colegul nostru de redacţie V. Lovinescu". (…)

"Este posibil, dar nu se ştie sigur, în momentul de faţă al cercetării" – scrie cu oportună prudenţă Philippe Baillet în Prefaţa la Penele Arhanghelului – ca aprecierea mai degrabă negativă a lui Guénon despre Garda de Fier, conţinută într-o scrisoare din 4 martie 1938 să se fi bazat pe informaţii furnizate de Vasile Lovinescu. René Guénon spunea în acea scrisoare: "Ceea ce se petrece în România devine tot mai neclar şi mai complicat. (…) Responsabile de toate acestea sînt personaje foarte stranii, ca de pildă acest Codreanu, care pretinde că acţionează în urma revelaţiilor pe care le primeşte de la Arhanghelul Mihail!".

Trebuie, într-adevăr, ţinut cont că, în afară de Lovinescu, existau şi alţii, precum Vîlsan şi Avramescu, care îl puteau informa pe Guénon în privinţa situaţiei din România, astfel în că ultimul cuvînt în temă va putea fi spus abia cînd va fi publicată corespondenţa cu românii a lui Guénon.

Invocarea izbăvitoare a lui Ştefan cel Mare

În ce-l priveşte pe Vasile Lovinescu, ceea ce putem spune cu siguranţă despre raporturile sale cu mişcarea legionară este că un frate al său (dramaturgul Horia Lovinescu) a îmbrăcat cămaşa verde şi că, în plus, el însuşi a îndeplinit funcţia de primar al Fălticeniului după revoluţia din septembrie 1940, cîştigîndu-şi stima şi recunoştinţa concitadinilor.

Totuşi, în scrierile sale – şi cu atît mai puţin în cele cunoscute nouă - Garda de Fier nu este niciodată menţionată, chiar dacă temele discutate uneori nu sînt străine de cultura şi tematicile legionare. În special, vrem să semnalăm, în acest context, eseul Icoana Arhanghelului Mihail, a cărui redactare este anterioară anului 1940. Autorul descrie o icoană din secolul XVII-lea: Arhanghelul Mihail stă în picioare deasupra unei peşteri, în care şade întins un voievod identificabil cu Ştefan cel Mare, una din figurile istorice care pot fi asociate cu arhetipul regelui ascuns sau adormit. "Nu există element mai pozitiv, binefăcător, vital, tămăduitor în viaţa unui popor, decît prezenţa în centrul lui ocult, în nodul lui vital, a unui personaj despre care se spune că n-a murit, că, ocult, pătimeşte şi înfloreşte odată cu el (…) Ştefan este arhetipul românesc, permanenţa noastră naţională, dar nu trebuie să se dea nici un iz modern-patriotic acestui cuvînt" – scrie V. Lovinescu. Şi continuă: "Şi arhetipurile particulare sînt localizate simbolic în caverne; echivalentul lor în microcosmos este inima. De aceea legendele, cîntecele despre Ştefan cel Mare îl dezmorţesc în caverna inimii; cu condiţia să fie repetate, pomenite, reamintite într-una, devin o repetiţie sacră, un japa – cum îi spun hinduşii -, mai ales dacă sînt încadrate de mijloacele rituale pe care le dă creştinul. Şi este foarte probabil că aceste incantaţii, actualizînd pe Ştefan cel Mare, existau în organizaţiile iniţiatice din Moldova". Există în acest pasaj o sugestie a invocărilor, neautorizate în România acelei vremi, adresate lui Ştefan cel Mare: "Primejdii de interferenţe sumbre există pentru pasionatul care face asemenea invocaţii pe seama lui, fără încadrare, şi asta s-a văzut în istoria foarte recentă a ţării".

După unii autori, o atare aluzie s-ar referi la mişcarea legionară. Într-adevăr, la o cercetare atentă a acelui adevărat corpus liturgic care este repertoriul de cîntece legionare, se observă că invocările şi evocările privitoare la Ştefan cel Mare nu lipsesc. Unul din cîntecele cele mai celebre este intitulat tocmai "Ştefan Vodă" şi stabileşte o paralelă între domnitorulu moldovean şi Corneliu Codreanu (care, printre altele, prezidase şi un cerc studenţesc cu numele de "Ştefan cel Mare"). Ultima strofă din "Înainte!" anunţă deşteptarea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Viteazul: "E ziua cînd, din criptele uitate,/ Mihai şi Ştefan iarăşi se trezesc". Invocarea lui Ştefan (dar şi a altor titani ai istoriei române, inclusiv Zelea Codreanu) se regăseşte şi într-un text al lui Simion Lefter: "Peste mormîntul tău sfînt de la Putna/ Lacrimi văsat-am şuvoi, / Că ţara-ntreagă se zbate în lanţuri, / Ştefane, vino la noi! (…) Mihai, }epeş, Tudor şi Ştefan, / Veniţi din vremuri la noi!". La drept vorbind, legionarii nu au fost primii care au popularizat această temă. Printre poeziile lui Mihai Eminescu, există una, "Doina", care îl invocă pe Ştefan cel Mare în aceşti termeni: "Ştefane, Măria-Ta, / Tu la Putna nu mai sta (…) Tu te-nalţă din mormînt, / Să te-aud din corn sunînd/ Şi Moldova adunînd". Iar "Doina" a fost una dintre poeziile eminesciene cele mai iubite şi mai cunoscute de români. De aceea, dacă repetarea pe scară mare a acestui gen de invocări a presupus "riscul unor interferenţe obscure", răspunderea nu poate cădea în exclusivitate pe seama mişcării legionare.

Claudio Mutti

* fragmente dintr-un studi amplu, apărut şi în volumul Penele Arhanghelului. Intelectualii români şi Garda de Fier, apărut la Ed. Anastasia în anul 1997

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!