Se naşte un Institut de Ştiinţe ale Religiilor. Noua instituţie se va naşte în curînd, cu sprijinul Colegiului Noua Europă (condus de Andrei Pleşu) şi al Ministerului Culturii şi Cultelor. Ideea îi aparţine tînărului cărturar Cristian Bădiliţă, care va fi directorul ISR. Acesta este unul dintre tinerii intelectuali români foarte harnici, care au obţinut succese notabile mai ales în străinătate. Doctor în istoria creştinismului timpuri, cercetător tenace în domeniul teologic, scriitor preocupat de toate genurile, Bădiliţă coordonează un grup de traducători ai Septuagintei, din care au apărut deja două volume la Editura Polirom.

Institutul ar putea să poarte numele lui Mircea Eliade. Această propunere a început însă să fie combătută de anumite cercuri de intelectuali, pe motiv că Mircea Eliade a avut un trecut politic care ar putea produce deranj mai ales pe plan internaţional. Prin urmare, a fost făcută o contrapropunere: sinstitutul să se numească "Ioan Petru Culianu". Şi nu doar pentru că I.P. Culianu a fost un strălucit discipol al lui Eliade.

Povara patriotismului lucid. Pînă şi între rîndurile membrilor Romfest XXI se găsesc destui pentru care patriotismul luminat, cu simţ critic este o povară. Şi cedează. Ei admit, teoretic, că spiritul critic e necesar, dar nu suportă nici un accent critic pentru nimic din ceeea ce ţine de lumea românească. Mai cu seamă dacă îndrăzneşti să critici vreo practică urîtă a unora din Biserică sau din Armată, ţi-ai dat foc la valiză. Această intoleranţă la critică vine din faptul că respectivii nu înţeleg un lucru: bolnavul nu poate fi vindecat pînă cînd nu recunoaşte că e bolnav şi începe să-şi caute leacul.

Această neînţelegere stă la baza unei despărţiri pe care o regretăm, dar pe care n-am putut-o împiedica. Dr. Nicolae Colţoiu, şeful filialei Timiş a Romfest XXI, a demisionat din funcţie supărat fiind pe un articol din Rost . Un colaborator al nostru arăta amestecul de concepte – provenind din toate marile religii – din credinţa lui Vasile Andru, care altfel se afirmă un trăitor ortodox. Acel articol încerca să prevină căderea în erezie a unor cititori de bună credinţă ai scrierilor lui Vasile Andru.

Regretăm decizia dr. Colţoiu, dar nu vom ezita nici de-aici înainte să spunem adevărul, indiferent pe cine va deranja. În definitiv, principiile şi valorile pe care le afirmăm trebuie să ne guverneze viaţa, iar idealul nostru comun să fie mai presus de o relaţie personală.

Din păcate, acum mai bine de un an, un alt şef de filială, col. (r) Cozma Lucinshi a părăsit organizaţia dintr-un motiv similar. Col. (r) Lucinschi s-a supărat pentru că, într-un text din Rost a apărut o observaţie critică la adresa chiulangiilor din armată. Am primit această despărţire cu aceeaşi amărăciune ca şi acum. Dar am mers mai departe.

Facem cunoscute aceste cazuri, cu tristeţea pricinuită de faptul că nici măcar toţi oamenii Romfest XXI nu înţeleg să-şi asume pînă la ultimele consecinţe un alt fel de a trăi, potrivit cu valorile şi principiile pe care le-am îmbrăţişat. Nădăjduim că, pînă la urmă, vom învăţa ce este de învăţat din toate acestea.

La radio, despre rezistenţa anticomunistă. Claudiu Târziu, directorul revistei "Rost", a participat joi, 20 ianuarie a.c., la o nouă ediţie a emisiunii Creatori între sacru şi profan - Ziduri de lumină, realizată de Cristian Curte la Radio România Cultural. Subiectul acestei ediţii a fost rezistenţa anticomunistă şi a fost dedicată lui Nicolae Purcărea (foto), fost luptător în munţi contra regimului bolşevic şi fost deţinut politic (trecut şi prin "reeducarea" de la Piteşti). Astăzi , Nicolae Purcărea (n. 13 dec. 1923) este unul din sculptorii populari cei mai apreciaţi din ţară. Într-un interviu acordat lui Mădălin Iacob, pentru emisiunea Ziduri de lumină, Purcărea a povestit cîteva din experienţele traumatizante care l-au marcat.

Despre personalitatea şi priceperea meşterului Purcărea a vorbit profesorul Sorin Apan, cel împreună cu care desfăşoară un experiment artistic la Braşov în cadrul căruia îi învaţă pe copii să sculpteze respectînd canoanele populare ale simetriei, alternanţei şi ritmului.

O intervenţie telefonică avut şi Ion Gavrilă - Ogoranu, fost şef al unui grup de rezistenţă armată în Făgăraş, care a subliniat avatarurile prin care au trecut luptătorii supravieţuitori în încercarea de a obţine o cuvenită recunoaştere a jertfei lor din partea autorităţilor. Puterea politică, indiferent de culoare, a refuzat pînă acum să adopte o lege prin care foştii luptători anticomunişti cu arma în mînă să fie asimilaţi militarilor şi să beneficieze de radierea cazierelor.

Între cele trei interviuri, Cristian Curte şi Claudiu Târziu – care a cercetat îndeaproape fenomenul rezistenţei anticomuniste – au discutat despre intensitatea, lungimea şi impactul luptelor de guerilă purtate de "partizani" cu trupele de Securitate. Claudiu Târziu a arătat că rezistenţa armată anticomunistă este un fapt istoric mai important decît revoluţia eşuată în 1956 din Ungaria şi cel puţin egal – la nivelul semnificaţiei protestatare – cu acţiunea Solidarităţii poloneze, deşi nu a avut rezultatul fericit al acesteia. El a afirmat că rezistenţa armată anticomunistă ne-a salvat onoarea ca neam. Timp de 18 ani, acei luptători, eroi necunoscuţi, au arătat lumii că românii nu primesc jugul fără împotrivire şi au întreţinut speranţa spulberării unui regim criminal. Această demonstraţie de demnitate naţională a fost plătită cu mii de vieţii stinse în munţi şi în închisori.

Lansare de carte în Bacău. Bădia Ion Gavrilă - Ogoranu, fost luptător în rezistenţa armată anticomunistă, şi-a lansat, pe 26 ianuarie a.c., la Casa de Cultură din Bacău cel de-al patrulea volum al cărţii sale Brazii se frîng dar nu se îndoiesc, apărut la Editura Mesagerul Transilvan. Evenimentul a fost organizat de filiala Bacău a Romfest XXI, mai ales prin strădania lui George Leonte. Ion Gavrilă a vorbit despre lupta sa şi a camarazilor săi şi despre ce a descoperit în munţii de dosare întocmite de Securitate pe numele grupului pe care l-a condus. La finalul manifestării, într-o atmosferă încărcată de emoţie, autorul a acordat autografe participanţilor, între care mulţi studenţi.

Tupeu de securist. Generalul Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe de pe vremea lui Ceauşescu, a declarat, la emisiunea "Dan Diaconescu în direct" de la OTV, că nu regretă că l-a bătut pe disidentul Paul Goma în timpul anchetei. "L-am luat de barbă şi am dat şi cu stînga, şi cu dreapta! Nu-mi pare rău, pentru că banditul ăsta a făcut mult rău României", a adaugat Pleşiţă. Ela adăugat că a avut misiunea de a-i urmări pe disidenţii români exilaţi şi chiar a pus să fie ucişi cîţiva. Este prima oară cînd un fost securist cu grad mare recunoaşte cu nonşalanţă că a fost torţionar. Generalului îi dă mîna să-i sfideze pe toţi luptătorii anticomunişti prin afirmaţii de acest fel, pentru că nu a fost pus să plătească pentru ce a făcut. Lucrurile ar putea fi îndreptate, căci Paul Goma a făcut o plîngere la Parchetul General în care cere cercetarea şi trimiterea în judecată a lui Pleşiţă, tcomai pe baza mărturiei sale făcute la televizor.

Păznuirea Sf. Ierarh Petru Movilă. Biserica Ortodoxă Română are sfinţi. Trebuie să-i cunoaştem şi să-i cinstim. Şi mai trebuie să facem eforturi să convingem Sf. Sinod să canonizeze şi alţi români, a căror sfinţenie a fost dovedită prin fapte în timpul vieţii şi/sau prin minuni după trecerea lor la Domnul.

Petru Movilă s-a născut în 1596 la Suceava, ca fiu al viitorului domn al Moldovei, Simion Movilă. Mama sa, Marghita, s-a călugărit spre sfârşitul vieţii, sub numele Melania. Tânărul Petru a studiat la şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov (Ucraina). S-a călugărit în 1621, la Lavra Pecerska, al cărei egumen a devenit în 1627. În 1632 a fost ales în demnitatea de Mitropolit al Kievului. În anul 1642, a participat la Sinodul panortodox de la Iaşi, care a îndreptat şi definitivat textul Mărturisirii de credinţă ortodoxă la care mitropolitul Kievului lucrase mai mulţi ani. A mai vizitat o dată meleagurile natale, în 1645, înaintea morţii sale, la 22 decembrie 1646.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a aprobat, în şedinţa de lucru din 12-13 martie 2002, prăznuirea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie (data mutării sale la Domnul). Canonizarea Ierarhului Petru Movilă a fost săvârşită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 înscrisă în calendarul acestei Biserici la 31 decembrie.

Mărturisirea de credinţă ortodoxă întocmită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului este o lucrare teologică care expune dogma ortodoxă, recunoscută la vremea aceea şi ulterior, până în secolul al XX-lea, de întreaga Ortodoxie. Spre sfârşitul secolului trecut, ea a fost contestată de unii teologi ruşi care i-au reproşat metoda apuseană folosită la elaborare. Aceasta a fost prezentată la Sinodul de la Iaşi (1642) în cadrul căruia a fost îndreptat şi definitivat textul.

Inchizitorii noii ordini mondiale. Prinţul Harry al Marii Britanii a fost eroul unui scandal mediatic internaţional, după ce presa a publicat o fotografie în care Alteţa Sa apărea într-o uniformă de ofiţer Africakorps, pe mînecă avînd o brasardă cu zvastica, simbolul partidului nazist. Fotografia a fost făcută la un bal mascat. Ea a declanşat un adevărat linşaj mediatic. În Anglia, Danemarca, Spania, Rusia sau Germania, ziarele, revistele sau posturile de televiziune s-au luat la întrecere în acuzaţii, lamentări şi lecţii de morală. Iar politicienii s-au simţit şi ei datori să-şi dea cu părerea. În Germania, de pildă, Markus Soeder, lider al partidului de opoziţie CSU, a afirmat că "într-o Europă a păcii şi a libertăţii, simbolurile naziste nu au ce cauta".

Scuzele prezentate de Prinţul Harry n-au fost luate în seamă. I s-a recomandat să meargă în pelerinaj la Auschwitz şi i s-a sugerat că nu are ce căuta în armata britanică. Întreaga familie regală şi-a pus cenuşă în cap, dar tot nu a fost cruţată de jurnaliştii care au insistat pe originele germane îndepărtate ale Prinţului.

Oare la fel de mare ar fi fost indignarea dacă Prinţul Harry ar fi îmbrăcat un tricou cu chipul lui Che Guevara sau ar fi purtat uniformă de ofiţer sovietic?

Ajutor pentru o nouă mănăstire. La Ţigăneşti – Teleorman, începînd din primăvara anului trecut, se ridică o nouă mănăstire ortodoxă. Condiţiile de trai sînt, însă, vitrege: drumul spre locaş este greu accesibil, nu există curent electric, iar apa potabilă este puţină. Pînă acum au fost clădite un mic paraclis şi o căsuţă din lemn pentru vieţuitorii mănăstirii, a fost realizat proiectul pentru mănăstire, s-a obţinut autorizaţia de construire, s-a executat sistematizarea terenului de amplasare a ansamblului mănăstiresc şi s-a turnat o parte din fundaţia viitoarelor chilii şi a bisericii.

Părintele Prodomos, stareţul noii mănăstiri, face un apel către credincioşi să pentru obţinerea fondurilor necesare.

"Nu uitaţi că prin participarea la ridicarea unui Sfînt Lăcaş de închinare călcaţi pe urma înaintaşilor noştri care şi-au înscris cu litere de aur, pe liste ctitoriceşti, întregul lor neam", ne îndeamnă sfinţia sa.

Pentru donaţii, mănăstirea are un cont deschis la BCR: RO29RNCB4400000178910001 - sucursala Alexandria.

Pentru alte detalii, puteţi scrie pe adresa Mănăstirea "Sfîntul Gheorghe" - Comuna Ţigăneşti, Judeţul Teleorman, cod 147420, România, sau îi puteţi telefona părintelui la 0745.819.248.

Eminescu – 155. S-au împlinit 155 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Palida marcare a evenimentului pe alocuri a duhnit a muced sau a răutate. Detractorii dintotdeauna, sub pretextul necesarei demistificări, n-au pierdut prilejul să-l mai scuipe o dată pe poet, în semn de dispreţ pentru gînditorul politic. Lucizii nu s-au auzit. Iar patrioţii de paradă s-au gîndit să se mai lustruiască o dată pe ei cu numele "omului deplin al culturii române". Majoritatea emisiunilor radio sau de televiziune, care i-au fost dedicate, au fost lipsite de farmec, imaginaţie şi folos. Pe cînd ziarele au găzduit încondeieri veninoase.

Cu sau fără astea, Eminescu rămîne ce este: un reper esenţial în cultura română, un simbol naţional, dar om, nu divinitate, un om cu calităţi şi defecte, cu urcuşuri şi coborîri. Eminescu nu poate fi şters din cultura română, nici nu poate fi minimalizat. Însă, nu e cazul nici să fie idolatrizat. O dreaptă cumpănă e necesară şi în cunoaşterea lui Eminescu.

Oricum, e trist că bietul Eminescu a ajuns să fie apărat de atacurile unor ipochimeni, fără operă şi fără viitor, de unul ca Adrian Păunescu.

Creştini în Israel. Biroul central de statistici din Ierusalim a anunţat recent că numărul creştinilor din Israel nu reprezintă mai mult de 2,1 la sută din populaţia acestei ţări, şi nu mai mult de 9 la sută din minoritatea arabă din Israel. În cifre, creştinii din Israel număra 144.000, iar dintre aceştia, 117.000 sînt arabi şi 27.000 sînt descendenţi ai familiilor evreieşti emigrate din fosta URSS sau din alte ţări ale Europei. Aceeaşi sursă arată că Israelul are în prezent circa 6.800.000 de locuitori.

BOR ajută victimele din Asia. Biserica Ortodoxă Română a dispus organizarea de colecte, pentru sinistraţii cutremurului din Asia, în toate bisericile din ţară. Este una dintre multele acţiuni de ajutorare pe care le patronează BOR. Dar una dintre foarte puţinele pe care le-a făcut cunoscute. Presa nu prea a scris despre asta, iar unele ziare n-au ezitat să-şi afirme suspiciunea că în spatele iniţiativei se află un interes.

Popularii iar se unesc. PNŢCD şi URR au dat publicităţii un "Manifest Popular", care cheamă la unitate toate formaţiunile cu această orientare. Cele două partide au afirmat că vor fuziona curînd sub numele de PPCD (PNŢCD). Iniţial, la "Manifest" au aderat şi AP şi PDC. Cînd s-a pus problema ca vechile figure ale guvernării CDR să nu mai fie în prim-plan, Emil Constantinescu şi-a luat partidul, AP, şi-a plecat acasă. El a "dezvăluit" că "Manifestul Popular" este doar o operaţiune de imagine. Noi am mai spus şi o repetăm: un partid creştin democrat important nu poate fi reapărea pînă cînd nu se vor strînge laolaltă toate grupările cu acestă direcţie politică şi pînă ce Constantinescu, Ciorbea, Avram Mureşan etc nu vor fi daţi la o parte. Unii au plecat singuri din PNŢCD, dar, uite, că Emil Constantinescu n-are de gînd să-şi vadă de pensie. Şi pune frînă cît poate.

În plus, s-a iscat o dezbatere aprinsă asupra oportunităţii schimbării numelui PNŢCD. Unii susţin că trebuie să se renunţe la orice ar aminti de dezamăgitoarea guvernare CDR. Ceilaţi fac apel la istorie, la tradiţie… Nu credem că numele contează, dacă nu se face o infuzie de oameni noi, dacă nu este formulat un mesaj clar şi dacă nu sînt elaborate soluţii viabile la problemele concrete ale României.

Alianţa PNL-PD încearcă să ia locul PNŢCD în Partidul Popular European (PPE). Ideea nu-i rea, căci alianţa aflată la putere ar primi un sprijin serios din partea partidului care conduce Europa. Valeriu Stoica, fostul lider liberal, a fost primul care a propus public ca proiectul de fuziune a PNL cu PD, sub un nume nou, cu o ideologie şi doctrină populară, care să adere la PPE. În acset nou partid ar urma să se topească, potrivit planului lui Stoica, PNŢCD, AP, URR şi alte formaţiuni minuscule de orientare creştin democrată, liberală sau chiar… conservatoare (deşi, nu există încă un partid de acest fel). Dacă adăugăm la acest amestec şi social-democraţia PD, iese o struţo-cămilă de toată frumuseţea. Da’ n-are a face, dacă interesul de partid şi, poate, de stat o cere. Este însă destul de puţin probabil ca proiectul să fie dus la bun sfîrşit. PNL are o tradiţie la care nu poate să renunţe, PD se simte pe cai mari, după ce a dat preşedintele ţării şi un vicepremier, care ar putea cîştiga alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei. În plus, alde PNŢCD & Co au şi ele orgoliul lor, mai ales ca ţărăniştii sînt deocamdată singurii admişi în PPE şi mai au încă susţinere pentru a redeveni un partid mare.

Constituţia Europeană, contestată puternic. Adversarii Constituţiei europene s-au coalizat pentru o campanie împotriva tratatului constituţional. Acţiunea, numită European No Campaign, foarte bine organizată şi finanţată de oameni de afaceri britanici, este coordonată de germanul Thomas Rupp, care işi desfăşoară activitatea în cartierul financiar al Londrei. Scopul acestei campanii este să furnizeze consiliere şi elemente de strategie în timpul referendumurilor care vor avea loc în 11 dintre statele membre ale Uniunii Europene. O scrisoare transmisă publicaţiilor europene, semnată de 42 de persoane din 14 state, inclusiv de mai mulţi parlamentari britanici, cere ca "fondurile publice să nu fie utilizate pentru sprijinirea campaniei în favoarea Constituţiei" şi insistă ca guvernele "să respecte faptul că un răspuns negativ pe plan naţional înseamnă că proiectul de Constituţie trebuie respins".

Adversari Constituţiei au motiveţii diferite: oamenii de afaceri britanici se tem că tratatul constituţional european va spori puterea sindicatelor, socialiştii francezi sînt refractari la o piaţă prea liberă, olandezii sînt ingrijoraţi că-şi pierd identitatea naţională, iar militanţii irlandezi pentru pace cred că UE se va transforma într-o putere militară.

Sondajele de opinie arată că Marea Britanie, care va organiza un referendum privind Constituţia europeană în martie 2006, va respinge acest document, la fel ca şi Polonia, Cehia şi Danemarca.

În cazul în care euroscepticismul cîştigă teren, un rezultat negativ s-ar putea înregistra şi în Franţa şi Olanda.

Schimbare necesară. Horia-Roman Patapievici a fost numit preşedinte al Institutului Cultural Român de către şeful statului, Traian Băsescu. El l-a înlocuit pe Augusti Buzura, care demult era o frînă în dezvoltarea unor proiecte viabile la ICR. Ne amintim că din pricina imixitunilor sale politice - în favoarea lui I. Iliescu şi a PSD -, echipa de la Dilema a căutat un sponsor particular pentru a continua să scoată revista sub un nou nume, Dilema Veche. Sîntem covinşi că H.-R. Patapievici va fi un promotor al adevăratelor valori româneşti, rupînd şirul de finanţări culturale pe bază de cumetrie politică sau literară.

H.-R. Patapievici s-a născut la 18 martie 1957. Este absolvent al Facultăţii de Fizică a Universităţii Bucureşti (1982); a fost cercetător ştiinţific (1985-1989), asistent universitar (1990-1994); a absolvit un masterat interdisciplinar, Facultatea de Filosofie (1994-1996); iar din anul 2000 este membru în Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

"Trianon" penal. Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca îi cercetează pe liderii Asociaţiei Tinerilor Maghiari din Transilvania, care au organizat proiecţia controversatului film "Trianon. Aceştia sînt acuzaţi că au încălcat prevederile O.U. 31/2002, referitoare la interzicerea organizaţiilor şi a simbolurilor cu caracter rasist, xenofob sau fascist, precum şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Astfel de fapte sînt pedepsite cu închisoare pînă la cinci ani.

Filmul documentar se referă la impactul Tratatului de la Trianon asupra maghiarilor din Bazinul Carpatic. El a fost proiectat în Baia Mare, Oradea, Cluj-Napoca, Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc.

Ministerul Culturii şi Cultelor susţine că difuzarea filmului "Trianon" în România este ilegală întrucît nu a fost clasificat în Registrul Cinematografiei. De altfel, filmul este interzis şi în Ungaria, pentru conţinutul său nociv. Totuşi, televiziunea Antena 1 a anunţat că va difuza, pe 20 februarie, filmul în cadrul emisiunii lui Marius Tucă, unde va avea loc apoi şi o dezbatere pe această temă.

Unii ziarişti s-au scandalizat în faţa reacţiilor fireşti ale autorităţilor române, reproşîndu-i mai ales ministrului Culturii, Mona Muscă, faptul că a apelat la lege deşi este liberal! Carevasăzică liberalii ar trebui să fie un soi de anarhişti, cărora să nu le pese de lege.

Nu ştim dacă filmul conţine vreun mesaj care încalcă legea, dar difuzarea lui s-a făcut fără respectarea unor prevederi legale. Iar legea trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, inclusiv pentru minoritari.

Conservatorii britanici, contra imigraţiei excesive. Liderul Partidului Conservator britanic, Michael Howard, susţine că Londra cheltuie anual două miliarde de lire sterline (2.887.000.000 de euro) pentru imigranţi, relatează Sky News.

Howard apreciază că solicitanţii de azil abuzează de generozitatea Marii Britanii, în condiţiile în care cheltuielile consiliilor locale a crescut de 30 de ori de cînd Tony Blair a devenit premier.

"Poporul britanic este decent şi tolerant. Intotdeauna a dorit să îi ajute pe cei în nevoie. Dar mulţi oameni cred că alţii abuzează de toleranţa şi ajutorul lor", este de părere liderul conservator. Corect. Şi tot mai mulţi membri ai UE vor simţi presiunea imigraţiei odată cu creşterea numărului de noi veniţi în Uniune. Pe acest fond, intoleranţa faţă de imigranţi va creşte. Acum, sperăm că Howard (evreu cu origini româneşti) nu va fi acuzat de extremism doar pentru că este liderul unui partid de dreapta şi că ridică o problemă de bun simţ.

Greenpeace vs. "Roşia Montană". Proiectul "Roşia Montană" este un punct fiebinte pe harta poluării, utilizarea cianurii în procesul de producţie provocînd îngrijorare, au declarat

reprezentanţii Greenpeace în România, într-o conferinţă de presă care a marcat cinci ani de la accidentul ecologic de la Baia Mare.

Poluarea rîului Tisa cu cianuri este considerat de Greenpeace drept "cea mai mare catastrofă ecologică din Estul Europei, de la Cernobîl încoace".

Pe 30 ianuarie 2000, iazul de decantare al uzinei de procesare a minereurilor aurifere "Aurul - Baia Mare" s-a rupt şi peste 100.000 de metri cubi de apă reziduală cu cianură şi metale grele au ajuns în rîurile Lăpuş şi Someş, iar apoi în Tisa. Peste 1400 de tone de peşti au murit, iar în cîteva localităţi din Ungaria a fost nevoie de întreruperea apei potabile pentru mai multe zile.

Greenpeace derulează o campanie internaţională împotriva proiectului de la Roşia Montană.

După decizia Tribunalului Alba-Iulia de suspendare a executării certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru masivul Cirnic, Greenpeace face apel către Guvernul român să accepte această decizie, care ar opri "de facto" proiectul minister de la Roşia Montană.

Majoritatea românilor, creştini cu numele. Asta relevă un sondaj de opinie realizat recent de grupul GfK împreună cu Wall Street Journal, în 21 de ţări. 97 % dintre români se identifică cu o anumită religie, dar numai 18 % dintre ei participă săptămînal la slujbe religioase, potrivit unui studiu realizat. Este cea mai mare diferenţă din lume între identitatea religioasă asumată şi practica efectivă. 11% dintre români spun că nu participă niciodată sau aproape niciodată la astfel de servicii (excepţei făcînd nunţile sau botezurile).

Potrivit studiului, românii sînt cel mai religios popor European, dar numai declarativ.

Cele mai răspîndite religii din România sînt cea ortodoxă (88%), urmată de cea catolică (6%) şi de cea protestantă (2%).

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!