Cinci ani de cînd a plecat la cele veşnice

Profil Horia Bernea

Pictorul Horia Bernea (fiul cunoscutului sociolog şi etnolog Ernest Bernea: 1905-1990 – căruia anul trecut i-a fost dedicat nr. 18 al revistei Rost) s-a născut la Bucureşti, în 1938, de Ziua Crucii (14 septembrie). Crucea i-a conformat spiritul şi arta, iar maestrul Sorin Dumitrescu avea dreptate să scrie în necrologul apărut pe 9 decembrie 2000 în pagina creştină a cotidianului Ziua: "Fundaţia Anastasia resimte săvîrşirea din viaţă a lui Horia Bernea ca pe o decapitare în parte a culturii spirituale româneşti: breslei pictorilor i s-a retezat prora, iar intelectualităţii credincioase – purtătorul de cuvînt".

Între 1957 şi 1959 Horia Bernea a urmat Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii Bucureşti, între 1959 şi 1962 – Şcoala Tehnică de Arhitectură, iar între 1959 şi 1962 – Institutul Pedagogic (secţia Desen). A debutat public în 1965, în Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiştilor Plastici.

A fost de timpuriu membru al grupului de la Poiana Mărului şi a lucrat în taberele de creaţie de la Văratec şi Tescani, apoi la Paris şi în sudul Franţei, iar mai recent la Roma, unde a realizat, în intervalul 1998-1999, împreună cu teologul, antropologul şi diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun, iar actualmente secretar de Stat în Ministerul de Externe), o amplă mărturie ilustrată despre "Roma bizantină": Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetăţii Eterne (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele şi desene) – adevărată "nouă punere în scenă" a miracolului roman, prin cuminecarea culturală a două sensibilităţi răsăritene deschise, în care pîinea şi vinul romanităţii, dogorite de duhul tradiţiei bizantine, se transsubstanţiază în carnea şi sîngele Europei Eterne. Albumul a apărut la Editura Humanitas puţin după moartea sa, căpătînd – în ce-l priveşte pe marele artist – semnificaţia unui adevărat testament spiritual.

În anii ’80 a devenit membru al grupului "Prolog" (alături de alţi mari plasticieni cu sensibilitate religioasă, printre care Paul Gherasim, Horia Paştina, Mihai Sîrbulescu, Constantin Flondor etc.). Între 1967 şi 1998 a avut numeroase expoziţii personale sau de grup la Bucureşti, Cluj, Paris, Glasgow, Liverpool, Budapesta, Roma. A primit Premiul pentru Pictură al U.A.P. (1970), Premiul "Stahly" la Bienala Tineretului de la Paris (1971), Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române (1978), Marele Premiu al U.A.P. (1983) şi alte distincţii.

În 1997, Muzeul Naţional de Artă al României – Departamentul de Artă Contemporană a editat un splendid album Horia Bernea, din care este reprodus aici şi textul său "Avantajele spirituale ale unui artist din Est" (preluat comemorativ, în 2000 şi 2001, şi de alte publicaţii: Ziua, Renaşterea, Puncte cardinale etc.), cu această sublimă şi definitorie profesiune de credinţă: "Există un pericol în care sîntem sincroni cu Occidentul: pierderea identităţii, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În faţa unei lumi ameninţate de descompunere, forţate să renege reperele fundamentale ale existenţei sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mîntuit lumea. El trebuie «să salveze»".

O mare împlinire a activităţii sale de maturitate este Muzeul Ţăranului Român, unde în 1990 Andrei Pleşu (pe atunci ministru al Culturii) a avut inspiraţia să-l numească director general (în urma plecării sale, interimatul a fost nefericit încredinţat istoricului Dinu C. Giurescu, debarcat de curând, la intervenţia tardivă a Ministerului Culturii, după cîţiva ani de obtuză nevrednicie). Şi-a format acolo o echipă admirabilă (regretata Irina Nicolau, Costion Nicolescu, Marius Caraman etc.), cu care a ctitorit cel mai important aşezămînt de cultură tradiţională din România, organizat după toate exigenţele muzeisticii contemporane, dar şi cu un plus de har inimitabil, pe care nimeni şi nimic nu-l va putea probabil substitui.

În 1994, lui Horia Bernea i s-a decernat, de către Fundaţia Culturală Română, Premiul pentru contribuţia adusă la recuperarea tradiţiilor spirituale ale civilizaţiei ţărăneşti, la care se adaugă Marele Premiu "George Apostu". În fine, în 1996 muzeul bucureştean a fost răsplătit cu înalta distincţie "European Museum of the Year". Rămîne de sperat că noua conducere a M. Ţ. R. va avea priceperea, vrednicia şi sprijinul oficial cu care să ducă mai departe linia trasată de Horia Bernea şi bine însuşită de colaboratorii săi apropiaţi.

Horia Bernea s-a săvîrşit din viaţă la Paris, în seara zilei de 4 decembrie 2000, după ce suferise o dificilă intervenţie chirurgicală pe cord deschis (ani de zile amînată, cu o sumbră presimţire). A fost adus în ţară şi înmormîntat la Biserica Mavrogheni, chiar în coasta Muzeului Ţăranului Român, pe 9 decembrie. La prohodire, înconjurînd-o cu toată dragostea creştinească pe nemîngîiata sa văduvă, distinsa doamnă Margareta Bernea, au participat numeroşi ierarhi ai B.O.R., în frunte cu Părintele Patriarh Teoctist şi cu Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania (care a ţinut atunci o memorabilă cuvîntare). Plecarea lui Horia Bernea a adunat la un loc mai toată elita autentică a României (teologi, artişti, cărturari, jurnalişti iluştri, oameni politici de dreapta etc.), care, din păcate, nu se mai suprapune decît în mică măsură cu VIP-urile zilei, iar printre purtătorii sicriului s-au aflat un Andrei Pleşu şi un Horia-Roman Patapievici.

Gruparea revistei îi închină cu veneraţie numărul de faţă marelui artist şi ctitor cultural, rugîndu-se ca pilda lui să lucreze mai departe în prea lesne uitătoarea noastră lume românească. Oameni ca Horia Bernea, cu cît mai de neînlocuit sînt, cu atît s-ar cădea să fie mai de neuitat.

Răzvan Codrescu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!