Din dosarele maghiarizării românilor din Covasna şi Harghita (II)

Maghiarizarea românilor din Covasna şi Harghita nu este un proces care se desfăşoară în spatele uşilor închise, de care nimeni nu ştie nimic şi care surprinde. Acest proces îi surprinde doar pe ignoranţi şi pe politicienii care află din presă sau din reacţiile societăţii civile din zonă despre nedreptăţile la care sunt supuşi românii în această parte de ţară.

În inima României, în zona denumită impropriu cea a ţinutului secuiesc, reprezentanţii UDMR-ului duc un adevărat război imagologic la nivelul spaţiului public, încercându-se, prin orice mijloace, eliminarea prezenţei oricăror simboluri româneşti din zonă.

Astfel, în urma alegerilor din noiembrie 2004 şi a întăririi poziţiei UDMR-ului pe scena politică, una din primele hotărâri ale prefectului UDMR de Covasna a fost modificarea, pe criterii etnice, a comisiei judeţene pentru analizarea proiectelor de stemă. S-au creat astfel condiţiile necesare aprobării unor proiecte de stemă ale unor localităţi din judeţ, steme care nu au în componenţa lor nici un însemn heraldic care să ateste prezenţa comunităţilor româneşti în acele localităţi. Acesta a fost şi motivul pentru care, vechea comisie, din care făceau parte şi români, a respins pană acum aceste proiecte de stemă.

În cazul stemei judeţului Covasna, stemă care se află în acest moment pe faţada Consiliului Judeţean Covasna în ilegalitate, UDMR a încercat de mai mult timp aprobarea unuia din care să lipsească orice însemn heraldic românesc. În proiectul de stemă braţul cu spada, conform notei de fundamentare la proiectul H.G. "indică vitejia secuilor în apărarea graniţelor, elemente heraldice prezente pe sigiliile familiilor de grăniceri secui". Bineînţeles că graniţa pe care au apărat-o aceste familii de grăniceri secui este cea dintre regatul României şi cea a Imperiului Austro-Ungar. Se încearcă astfel reînvierea graniţelor, pentru început la nivel simbolic, pentru a induce în conştiinţa locuitorilor zonei, precum şi a celor care vor vizita aceste meleaguri, că aici se termină România şi începe o altă ţară, aşa zisul }inut Secuiesc, care nu mai are nimic românesc în el şi ca atare nu mai aparţine României.

Din păcate, pentru că nu au reuşit nimic pe cale legală, au încercat eludarea procesului normal de aprobare a unei steme. Astfel, Consiliul Judeţean Covasna aprobă, în anul 2000, stema judeţului Covasna din care lipseşte orice însemn heraldic românesc. Prin certificatul de înregistrare nr. 42441, Consiliul Judeţean înregistrează stema la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), iar în baza acestui certificat se începe folosirea acestei steme pe toate însemnele oficiale ale Consiliului Judeţean. Argumentul invocat este acela că nu se utilizează o stemă ci o marcă a autorităţii înregistrată perfect legal. Ilegalitatea utilizării unei astfel de mărci pe faţada şi în actele oficiale ale Consiliului Judeţean a fost dovedită în instanţă, mărturie stînd mai multe sentinţe ale Tribunalului Covasna, printre care şi acea cu nr. 1055 din 9 septembrie 2003. Deşi ne aflăm în faţa autorităţii de lucru judecat, justiţia română pronunţându-se deja asupra ilegalităţii prezenţei acestei steme pe faţada Consiliului Judeţean, actualul prefect UDMR refuză aplicarea legii, devenind complice.

Tot în răstimpul scurs de la instalarea noului prefect, în persoana unui reprezentant UDMR, majoritatea primăriilor din judeţ au reînceput demersurile pentru aprobarea unor steme ale localităţilor, steme din care să lipsească orice elemente care să ateste prezenţa românilor în zonă, şi acum dar şi în trecut. Astfel, avem de-a face cu trei categorii de steme:

• localităţi a căror proiecte de steme au în componenţa lor simbolul Tatra, Matra şi Fatra (cele trei coline) simbolul Ungariei Mari: Arcuş, Bodoc, Cernat, Lemnia, Moacşa, Sânzieni, Sfântu Gheorghe, Turia, Vârghiş. Aceste trei coline reprezintă munţii susţinători ai Ungariei Mari şi se regăsesc atât în stema veche a Ungariei cât şi în stema actuala a acestei ţări;
• o altă categorie este dată de localităţile ale căror proiecte de stemă au în componenţa lor culorile naţionale ale Ungariei: aproape toate localităţile de mai sus plus localităţile Ghelinţa şi Zăbala;
• localităţi care au proiecte de stemă caracterizate de lipsa unor însemne heraldice româneşti negându-se existenţa în trecut şi în prezent a românilor, a tradiţiei şi istoriei acestora precum şi dreptul la existenţă a acestora în viitor pe aceste meleaguri. Această situaţie este întâlnită în toate localităţile, dar chiar şi acolo unde sunt comunităţi mixte: stema judeţului Covasna, Sfântu Gheorghe, Zăbala, Breţcu etc. În cazul localităţii Breţcu proiectul de stemă este chiar unul dintre cele mai intolerante şi revizioniste, nefiind inclus ca simbolistică castrul roman din zona localităţii, castrul Angvstia. Apare însă reprezentat, în partea centrală a stemei, tunul lui Gabor Aron. Ne întrebăm oare în cine a tras Gabor Aron cu tunul de merită o aşa cinste?

Războiul dus de reprezentanţii UDMR pentru maghiarizarea zonei este unul foarte eficient care are ca unic scop alungarea elementului românesc din zonă. Bătălia stemelor neagă nu numai trecutul comunităţilor în zona judeţului Covasna, ci şi viitorul paşnic al acestora pe aceste meleaguri în care au învăţat să plângă şi să se bucure şi alături de comunitatea maghiară. Aceste proiecte de steme sunt în totalitate revizioniste şi sugerează apartenenţa acestor localităţi la statul maghiar şi nu la statul Român. Ca simpli cetăţeni ai României, nu ne rămâne decât să ne întrebăm dacă va aproba Comisia Naţională de Heraldică a României astfel de steme. Va iniţia ministrul Vasile Blaga proiecte de HG care să promoveze astfel de steme? Va aproba Guvernul României (stat naţional, unitar şi indivizibil) astfel de steme?

Până acum au fost aprobate prin hotărîre de guvern stemele comunelor Arcuş, Zăbala şi Chichiş.

Dan Tanasă

secretar executiv al Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!