Jertfelnicul Ioan Alexandru

S-a nascut la 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mica din Cluj, într-o familie de tarani, copilarind într-o atmosfera de respect pentru datini. A studiat la Cluj Liceul "G. Baritiu", a absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti (1968). A facut studii postuniversitare în Germania, având o preocupare deosebita pentru filozofie, teologie, filozofie clasica (greaca veche, ebraica, istoria artei). A obtinut Doctoratul în Filologie (1973).

A fost poetul crestin preocupat de aflarea leacului identitatii noastre cultural-spirituale, de elogierea spiritualitatii, statorniciei, durabilitatii si civilizatiei neamului românesc. A scris cu sufletul si inima, cartile sale fascinând cititorul prin extraordinara forta spirituala, prin dragostea de tara si neam exprimata prin puterea cuvântului înzestrat. Nimeni si nimic nu a atestat literar, artistic, filosofic si spiritual, atât de coplesitor, tinuturile patriei noastre unde logosul este de nelipsit.

Printre tarâmurile care l-au fascinat pe Ioan Alexandru, un loc aparte l-a avut Maramuresul, cel de o parte si de alta a Tisei, pe care l-a considerat "matca a neamului românesc, ocean de har si frumusete româneasca" si dovada unei "semintii românesti statornice, de la începuturile lumii, prin port si rânduieli, careia, prin bataia bronzului de clopot, îi rasuna nobletea multimilenara a stramosilor nostri".

Poetul crestin a vazut, trait si simtit acest teritoriu, în urma vizitelor efectuate în zona, ca o sursa de românism, de unde "tot pleaca spre gândurile sufletului nostru oameni de seama, intelectuali maramureseni cu o vigoare si încredere în destinul românilor cu totul aparte, care stiu sa pretuiasca darul celor bune înainte de toate".

Plecând de la "chemarea lui Dumnezeu prin sunetul clopotelor" si parcurgând ritualul sarbatorilor, al nasterii si al mortii, legaturile românului cu vietatile naturii, cu pamântul, cu ploaia, cu fulgerul, cu focul, evocate din postura unui cunoscator al logosului, patruns pâna în maduva oaselor de acest logos intrat în istorie, Ioan Alexandru reda cititorului maretia acelei trairi launtrice care a facut imposibila clintirea noastra din Maramures sau celelalte zone ale tarii, din acest spatiul românesc daruit de Dumnezeu, în care ne-am nascut crestini, deci buni, iubitori, omenosi.

Acesta a evidentiat în lucrarile, cuvântarile sale ca "poporul nostru s-a format în valmasagurile istoriei, având o istorie zbuciumata ce ne-a întarit si din care am iesit teferi. Putine popoare au avut parte de asemenea framântari venite din afara".

Lumina, culoarea, sunetul, mirosul, topite în cuvânt pe fiecare fila scrisa de jertfelnicul Ioan Alexandru ne rascolesc profund si ne obliga sa respectam traditiile si valoarea credintelor crestine amplificata de modul de viata românesc, orientat spre viata, lumina, dragoste, întelegere si iertare pentru aproapele nostru, convietuire cu alte populatii, toate acestea izvorâte din credinta, invocata de poetul crestin, ca "toti suntem creatia aceluiasi Dumnezeu".

Luptator pentru neam, credinta si suflet cu o carisma nemaiîntâlnita, Ioan Alexandru sustinea ca "nimic nu este posibil fara jertfa si iubire". Plecând de la acest crez, îl gasim pe jertfelnic în Parlamentul României, ca Senator, în tren calator si patriot spre Basarabia si românii de dincolo de Tisa sau la cursuri ca profesor "teolog".

Nu a precupetit nici un efort pentru a-si aduce contributia la promovarea spiritualitatii si civilizatiei românesti, îndeosebi în zonele unde exista români care, datorita conjuncturilor istorice nefericite, au ramas în afara în granitelor geografice ale tarii noastre dar nu si în afara granitelor identitare ale patriei mama.

Pentru Ioan Alexandru dragostea fata de poporul român si evidentele românitatii pe care le-a perceput în peregrinarile sale, care nu au fost putine, fapt demonstrat si de Imnele închinate de aceasta fiecarei parti din România, l-au facut sa afirme si sa sustina cu orice împrejurare, sustinut cu dovezi, ca "poporul român are o fire a lui conform careia si-a creat o spiritualitate si o civilizatie unice între celelalte neamuri. Suntem unul dintre cele mai statornice popoare. Originea noastra cea mai straveche ne gaseste tot aici, n-am venit, n-am descalecat de nicaieri".

Neobosit si fara de tagada acesta a propovaduit necontenit ca dragostea de neam si tara este sfânta si îngaduita fara margini. (…), iar iubirea de Patrie înseamna a te angaja la greul pastrarii fiintei morale spirituale a unei comunitati (…)".

A fost înteles foarte bine în arealul Maramuresean, unde, inclusiv în rândul românilor din actualul teritoriu ucrainean, care au trebuit sa suporte diverse forme de asimilare, poetul crestin a aflat spiritualitatea si etosul national manifestat prin port, traditii, credinta si limba. Poate de aceea considera în scrierile sale ca Maramuresul este cel mai bun loc pentru "a te reface sufleteste, sa iei puteri din adâncuri, sa te încarci de slava, durere si bucurie".

Pentru Ioan Alexandru familia si mostenitorii acesteia, traditiile si cultura, neamul si patria, au fost sfinte, au constituit modelele sale existentiale, care dau consistenta fiintei nationale. Acesta considera ca "numai fiind ancorat în fiinta unui neam si loc, în istoria unei Patrii poti aduce roada", prin roada întelegându-se contributia fiecaruia la perpetuarea si promovarea unui civilizatii stravechi, care a dat nastere continuu la valori si modele ce au fost adoptate si de alte semintii datorita contributiei indubitabile a acestora la evolutia si îmbogatirea fondului cultural-spiritual universal.

Ioan Alexandru ramâne o pagina deschisa, un subiect inepuizabil, prin prisma activitatii, a eforturilor realizate de acesta în slujba crestinatatii si spiritualitatii românesti, asupra caruia vom mai zabovi si cu alta ocazie.

Pr. Radu Ilas

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!