Biserica si cultura multimii*

Una din tânguirile cele mai mari în tara noastra, în ziua de azi, este ca înca n-am izbutit sa dam poporului nostru stiinta de carte.

Cu toate împrejurarile grele, cu toata învatatura scazuta a slujitorilor Bisericii în veacurile trecute, cu toate stingheririle aduse Bisericii în veacul al XIX-lea, când ea a început a nu mai fi socotita asezamânt de viitor pentru ridicarea luminata a paturilor populare, Biserica nu a încetat a fi ce a fost în trecut, ba înca a ramas pâna în ziua de azi singurul asezamânt care poate da stiinta de carte, pâna în cele mai îndepartate colturi ale tarii. (…)

Un asemenea scris sporeste si noi avem tot mai multe dovezi ca el nu înceteaza a razbi, chiar când nu se aude de el, si ca este fruntea scrisului care intra în mâna poporului.

Noi avem în Tara Româneasca, de zece ani încheiati, un asezamânt care este o puternica dovada în aceasta privinta. Este vorba de asa numita "Oastea Domnului" de la Sibiu, care azi este raspândita peste tot cuprinsul tarii noastre si a trecut si în Serbia. Ea este un asezamânt de mai multa înviorare crestineasca, a razbatut mai mult la sate si azi a izbutit sa aiba peste 70.000 de partasi.

Nu voi vorbi despre alte amanunte ale întocmirii lui, fiindca nu intra în raza cercetarii noastre. Voi spune numai ca, fiind asezamânt crestinesc, se împartaseste si el din trasatura Bisericii, care este necesitatea cartii. În adevar, si "Oastea Domnului", fiind asezamânt de raspândire a lucrului ei duhovnicesc, are nevoie de carte. Pentru aceasta, si-a înfiintat în Sibiu tipografie, în care numai masinile costa peste 2.000.000 lei. Apoi, din aceste masini au iesit pâna acum zeci de scrieri, în zeci de mii de volume, din care toate la un loc sunt peste 500.000 bucati. Afara de aceasta, ea mai tipareste doua foi saptamânale: "Lumina Satelor" si "Oastea Domnului", care ies în peste 10.000 de bucati.

Cititorii tuturor acestora, în cea mai mare parte, sunt satenii. "Oastea Domnului" are oamenii ei, care umbla cu caruciorul din sat în sat si raspândesc carti. Sunt vânzatori din care unii au împrastiat prin sate carti de sute de mii de lei.

Este aceasta o lucrare culturala pentru raspândirea cititului?

Acum sa se mai stie un lucru: aceste scrieri nu sunt vândute, iar apoi ramân neatinse de mâna nepasatoare catre citit a taranului. Nu, ci partasii "Ostii Domnului" sunt o aratare noua în tara noastra. Ei sunt taranii dornici de carte. Sunt prinsi de un dor de citit si de a se lumina, cum pâna acum n-am avut pilda în tara noastra. În aceasta privinta, putem vorbi, fara a umfla nimic, ca, prin "Oastea Domnului", a intrat în tara noastra un suflet nou, din care rasare o taranime noua.

La congresul "Ostii Domnului" de anul trecut din Sibiu, au venit acolo ca la 2.000 de sateni din toata tara. Unii au venit pe jos de la sute de kilometri, numai din setea de a fi împreuna cu fratii lor si a gusta fratia crestineasca.

Toti acestia stiu azi a cânta cântari crestinesti si sunt cum nu se poate mai iubitori de carte. Pâna si pe femei le vezi cu cartea în mâna si, dupa dânsele, copilele lor, care cresc în aceasta atmosfera de luminare sufleteasca.

Se întâmpla cu oamenii acestia lucru ciudat ca ei, care în copilaria lor n-au putut fi dobânditi sufleteste sa aiba pofta de învatatura, sunt prinsi de dorul acesta abia târziu, dupa ce au ajuns barbati, iar unii au îmbatrânit.

Înflacarati de cuprinsul înaltator al scrierilor sfinte, doresc si cauta sa învete a citi macar acum. Sunt preoti în felurite sate (Vasilescu din Sion, Prahova; Gafton din Rotari, Prahova; Petre Chirica din Iasi, fost paroh în-tr-un sat din Vaslui), care marturisesc despre oamenii care s-au apucat sa învete carte numai din dorul de a putea citi Sfânta Scriptura.

Alaturi de Sfânta Scriptura, ei citesc azi si toate celelalte scrieri ale "Ostii Domnului". Pe fiecare saptamâna ei au cele doua ziare ale "Ostii" si se hranesc sufleteste cu ele.

Apoi iata ca, prin acest asezamânt, noi avem azi o noua lucrare, plina de izbânda, pentru patrunderea cititului în popor. Nu a izbutit scoala, dar izbutesc întocmirile Bisericii sau gusturile sadite de ea.

Nu înseamna si aceasta ca Biserica este pâna azi organul cel mai însemnat pentru raspândirea stiintei de carte în popor si în aceasta ea nu poate fi înlocuita prin nimic?

Si înca nu este "Oastea Domnului" singurul organism care lucreaza în felul acesta. Daca e adevarat ca ea este o întocmire mai puternica si cu o raspândire mai larga, sunt însa si altele, care si ele lucreaza cu oarecare izbânda. (…)

Câte am însirat noi, în cele de mai înainte, nu sunt singurele organe prin care Biserica îsi îndeplineste aceasta chemare a ei. Mai de la fiecare episcopie si mitropolie se urmeaza cu masuri, care duc stiinta de carte cât mai adânc în popor. Mai sunt de luat în seama înjghebarile neoficiale, cum este "Oastea Domnului" si altele ca ea, care îndeplinesc aceasta chemare fara mijloacele banesti ale oficialilor si care izbutesc, cum nici pe departe nu izbutesc câte se trâmbiteaza si se lucreaza prin masuri din cancelariile ministerelor.

Deci Biserica prin nimic n-a putut fi înlaturata din starea ei de asezamânt cultural de treapta întâia si ea este, înainte de toate, organul cel mai vânjos pentru a învata pe toti oamenii stiinta de carte. Scoala, cât este ea de scoala si de ajutata, nu poate izbândi în aceeasi masura, pentru ca nu se sprijina pe simtul adânc, zidit de veacuri, din inima satenilor.

Arhim. Iuliu SCRIBAN

* Din Biserica si problemele sociale, Tip. Cartilor Bisericesti, 1933, pag.149-164.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!