numarul 5, iulie 2003

Statul national si promotorii politicii "corecte"

Un anume Dan Pavel joaca rolul profesorului de democratie prin diverse gazete, unde i se permite sa-si publice textele cu pretentii de analize politice. Nu-i bai, libertatea de expresie este a tuturor. Si responsabilitatea asijderea.

Am trecut, intelegatori, peste multe din articolele danpaveliene cu tendinte romano-fobe. Ne-am zis: fiecare cu dambalua, pardon, parerea lui. A venit insa clipa cind trebuie pus la punct. Nu de alta, dar studentii (1) fostului activist UASCR (2) convertit dupa '90 la liberalism ar putea lua drept adevaruri deraparile ideologice ale acestuia.

Intr-un articol strecurat pe post de editorial (sic!) in ziarul Ziua, din 9 iunie a.c., pe care si l-a intitulat "Maghiarii si minoritatile in democratiile nationaliste", Dan Pavel se cazneste sa demonstreze ca sintagma "stat national" din Constitutia Romaniei nu mai este justificata. Din condeiul lui bont se nasc doar jigniri si sentinte. De pilda, ii cataloghaeza lipsiti de "cultura politica democratica" si ingnoranti pe acei intelectuali de notorietate care tin la ideea de stat national, ca si pe "studentii nationalisti" care, "ca un blestem anual",  il chinuie cu intrebari despre temeiul existentei partidelor etnice. Afirma, fara umbra de indoiala, ca Romania este de facto stat multinational si multiconfesional, nu "etnic si religios pur" cum ar vrea cu disperare - dupa D.P. - "nationalistii si fundamentalistii religiosi".

Intii, sanctionam eroarea de gindire: nu numai nationalistii si fundamentalistii religiosi isi apara neamul si credinta, stimabile, ci tot omul de bun simt. Si-apoi unde-ai vazut dumneata stat pur din punct de vedere etnic si religios? Poate Ungaria sa tinda spre asa o performanta, caci a reusit, din interbelic si pina azi, sa reduca numarul romanilor de pe teritoriul sau de la 300.000 la 15.000.

In fine, rezultatele recensamintului - invocate si de dascalul de politichie - il contrazic. Nu putem vorbi de stat multietnic intr-o Romanie cu 89,5 % cetateni de etnie romana (in care maghiarii reprezinta 6,6 % din totalul populatiei, iar tiganii 2,5 %, restul minoritatilor avind undeva intre 0,1 si 0,3 %). Cit despre credinta majoritara, 85% dintre cetatenii Romaniei s-au declarat ortodocsi.

Cintarea UDMR

Mai departe, D.P.  avertizeaza ca "si in perioada interbelica si in cea post-comunista, intoleranta a dus la crime in masa, razboaie civile sau conflicte internationale" si se lanseaza intr-o apologie ditirambica a UDMR. Formatiune pe care o crede "cea mai cinstita si mai eficienta” dintre toate partidele care activeaza la noi. Incercand sa acopere excesele UDMR, el legitimeaza formatiunea de la inaltele principii europene, in virtutea carora - nu-i asa? - exista, dupa cum spune, partide etnice in multe tari de pe batrinul continent (Spania, Belgia, Bulgaria, Marea Britanie etc…). Meritul principal al UDMR ar fi acela al canalizarii maghiarilor catre activitati nonviolente, conducerea inteleapta a lui Domokos Geza si Marko Bello fiind singura care a permis evitarea unor evenimente gen Targu Mures – 1990. Cum a reusit asta UDMR? Prin participarea la guvernare cind in alianta cu anticomunistii, cind alaturi de neocomunisti. Fapt pe care analistul il crede pozitiv si demn de lauda. Dupa noi, participarea la guvernare a UDMR provoaca tensiuni si alimenteaza nemultumiri in rindurile majoritatii, intrucit etnicii maghiari au obtinut mai multe drepturi decit romanii. In plus, statutul UDMR este confuz:  inscrisa ca asociatie - finantata de la buget -, se comporta ca un partid politic, participind la alegeri. Daca vom conveni ca sint bune partidele etnice, aceasta struto-camila trebuie limpezita, cel putin, de otrava iredentismului si a revizionismului si trecuta, cu toate formalitatile necesare, in rindul partidelor politice.

Partidele etnice - butoaie cu pulbere

In continuare, Pavel se arunca primejdios cu capul inainte, fara a vedea haul realitatii, cind spune ca in Occident sint partide etnice recunoscute. Nicaieri in lume nu sint bine vazute astfel de formatiuni, mai degraba incitatoare la razboi civil decit factori de stabilitate. Ii amintim ca in Occident unde sint partide etnice sint si conflicte: Spania, Irlanda de Nord, Canada (unde francezii au incercat sa cistige independenta Quebec-ului). Partidele etnice au interese specifice, prin urmare neconforme cu acelea ale majoritatii. Poate de aceea, Franta, de pilda, nu accepta vreo uniune democrata a corsicanilor sau a germanilor din Alsacia si Lorena (3) pe esicherul politic. Nici in Congresul SUA nu a patruns vreun partid al mexicanilor, cum nici in Bulgaria nu vietuieste vreo formatiune politica a turcilor (4) si nici in Turcia nu poate fi legalizata vreo grupare a kurzilor.

Prin comparatie, Romania a dovedit nu numai toleranta, ci si inconstienta, riscind sa se vada iarasi dezmembrata la un moment dat. Deja, in Transilvania, cu sprijinul consistent si nedisimulat al guvernului de la Budapesta (oricare a fost acesta de-a lungul ulimilor 14 ani), capitalul unguresc a luat in stapanire cea mai mare parte a economiei.

Probabil ca Dan Pavel nu va gusta defel exemplele din Europa unde nu sint permise partidele etnice, eurofob cum il stim.

Ofensivele armate ale spaniolilor si ale britanicilor contra separatismului basc si irlandez, trebuie ca-i face si pe ei, in ochii lui Pavel, ignoranti, fascisti, poate si primitivi. Fiindca nu ni-l inchipuim atit de democrat incit sa se abtina de a pune etichete celor care cred in legitimitatea apararii statului national si a zagazuirii pretentiilor nejustificate ale minoritatilor.

Nicolae Tescanu

(1) Dan Pavel este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.

(2) Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania.

(3) 95 % din cetatenii acestor provincii sint germani.

(4) Sint 1,8 milioane de turci in Bulgaria, sufiecienti pentru a se ridica la lupta politica precum tiganii si maghiarii la noi.