Rusia şi SUA, în oglindă

Ultimul număr al celebrei reviste americane National Interest (Spring, 2004) ne oferă o plăcută surpriză prin materializarea unei idei formidabile, aproape uitate în deceniul nebun care a urmat căderii comunismului: analiza, în oglindă, a celor doi mari competitori din ultima jumătate de secol.

La 57 de ani din momentul în care George Kennan scria documentul programatic al Războiului Rece – "Sursele comportamentului sovietic" - National Interest insistă asupra metamorfozei neaşteptate, dar decisive, resimţite atît de învinşi cît şi de învingători. Astăzi, Rusia şi America nu mai sunt nici pe departe ceea ce erau acum cîteva decenii, fenomene sociale, politice şi culturale profunde obligînd pe liderii lor la revizuirea unor politici considerate pînă acum tradiţionale.

Nikolas Gvosdev, într-un incitant articol, "Sursele comportamentului rusesc", scris după modelul lui Kennan, decodifică atitudinea noii Rusii a lui Vladimir Putin. Fără a se implica într-o dispută pentru supremaţia mondială precum în era sovietică, Moscova are acum obiective mai modeste dar realizabile. Acceptînd un sistem internaţional condus de la Washington, Rusia ar dori doar un rol de hegemon regional în Eurasia şi menţinerea în ierarhia marilor puteri. Rusia contemporană e prea slabă pentru a influenţa decisiv relaţiile internaţionale şi atenţia ei se concentrează doar în acţiuni defensive de consolidare treptată a prestigiului global, pînă în momentul în care va fi terminat procesul de reforme interne.

Acasă, ruşii nu şi-au definit încă, limpede, opţiunea. Deşi recunosc imensele valori ale unei societăţi democratice, există totuşi teama că un pluralism nelimitat ar fi distructiv pentru ţară. În plus, cetăţenii de rînd aprobă activitatea lui Putin şi sunt prea puţin interesaţi de chestiuni tipic occidentale precum libertăţile democratice şi drepturile cetăţeneşti. Statul, rămîne forţa formidabilă care ţine în prizonierat societatea civilă. ONG-urile, media, cultele religioase, depind de fondurile de stat şi tot din acea sferă se controlează limitele dezbaterii publice sau gradul de deviaţie şi rebeliune de la normele sociale.

America pare să sufere tot de boli care aduc mai degrabă disfuncţii interne, şi care ar pune în pericol tocmai gradul de coeziune şi de stabilitate al societăţii. O carte aflată în mare vogă, Cine suntem noi? Provocări la adresa identităţii naţionale a Americii, a lui Samuel Huntington (2004), e rezumată şi într-un articol terifiant din National Interest – "Suflete moarte. Deznaţionalizarea elitei americane". Dezbaterea se concentrează pe două idei-forţă: distincţia dintre popor şi elite ca una dintre naţionalism şi cosmopolitism şi marea problemă a imigraţiei care tinde să modifice nucleul identitar al Americii.

Samuel Huntington atrage atenţia asupra imigranţilor latino-americani şi a populaţiei ne-albe (care ating cel mai ridicat procentaj din istorie, din totalul populaţiei SUA) care nu mai sunt dispuşi, ca în trecut, să accepte identitatea naţională configurată în jurul protestantismului englez, modificînd astfel dimensiunea culturală a Americii. În plus, însăşi elita liberală n-ar mai fi ataşată valorilor naţionale, devenind cosmopolită. Ea este tratată cu dispreţ de Huntington, care pare să aprecieze mai mult naţionalismul sincer al poporului, singurul preocupat de viitorul comunităţii. Falia dintre popor şi elită devine multidimensională, ea fiind prezentă în spaţiile cultural, politic şi economic.(Avem oare impresia că acelaşi fenomen era întîlnit, acum aproape un secol, şi in Europa? Iar America nu face altceva decît să se alinieze la ciclurile istoriei?)

Criticii lui Huntington afirmă însă că acesta a renunţat la vechiul realism cu care aborda texte de o asemenea importanţă, în favoarea unei nostalgii romantice anglicane care nu se mai regăseşte azi în structura societăţii americane. Moralismul său popular, cu care flagelează o elită cosmopolită, nu ar oferi soluţii clare ci ar inflama doar o isterie locală, fără sens. Iar fraze de genul: " SUA va suferi soarta Spartei, Romei şi a celorlalte comunităţi umane…" sunt etichetate ca fiind mai mult fals apocaliptice şi neverosimile.

Indiferent de exoticul comentariilor, se pare că marii rivali ai secolului XX, Rusia şi America, traversează perioade serioase de criză identitară, iar tensiunea celor aproape 50 de ani de Război Rece a sfârşit prin a declanşa mutaţii sociale şi culturale profunde.

Adrian MARCU

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!