Centenarul Radu Gyr a trecut aproape neobservat în presa culturală românească – eveniment punctat cu mici excepţii, mai ales în publicaţiile de factură creştină –, ce-i drept cam neobolşevică, care şi-a făcut un titlu de glorie din ignorarea resentimentar voită a unor momente de excepţie din istoria culturală.

Fundaţia culturală Profesor George Manu a organizat la Craiova, pe 5 mai a.c., în sala Teatrului de Păpuşi, simpozionul "Radu Gyr – poet al pătimirii româneşti", consacrat aniversării centenarului poetului. Într-o atmosferă plăcută, într-un cadru cochet şi intim, pe parcursul a peste trei ore, asistenţa a beneficiat de un regal Radu Gyr. Simpozionul a reunit intervenţii docte şi afective, deopotrivă, alternând astfel registrul de percepţie şi interpretare.

Publicistul şi eseistul George Popescu Glogoveanu, în notabila sa intervenţie, a reuşit printr-o fină analiză să circumscrie traseul biografic şi cultural a lui Radu Gyr, oferind câteva date importante despre poet, extrase din arhiva Teatrului Naţional din Craiova. Realizând o amplă expunere a activităţii dramaturgice a tatălui poetului, Coco Demetrescu, conferenţiarul a subliniat omologia structurală a acestuia cu laboratorul de creaţie al viitorului poet. Domnul George Popescu a insistat atât asupra operei poetice, cât şi asupra sistemului de estetică pe care Radu Gyr, ca asistent şi ulterior conferenţiar la catedra de estetică a renumitului Magistru, Mihail Dragomirescu l-a formulat. Pe baza unui demers comparatistic extrem de interesant, conferenţiarul a subliniat noutatea sistemului de estetică realizat de Radu Gyr. Oprindu-se asupra baladei ca specie literară fundamentală a creaţiei lui Gyr – de altfel, domnul George Popescu continuă o mai veche preocupare a studiului baladei la Gyr – autorul intervenţiei revelează valoarea estetică indiscutabilă a acestui ciclu poetic, atât de puţin hermeneutizat de exegeza critică, axată mai degrabă pe dimensiunea soteriologică a actului poetic.

Expozeul doamnei profesoare Monica Potcoavă s-a axat pe o secvenţă precisă a operei poetice a lui Radu Gyr, şi anume: analiza volumului de versuri Poeme de război (1942), din perspectiva artistului trimis de Antonescu pe frontul din Răsărit, în cadrul Batalioanelor disciplinare de la Sărata, pentru "reabilitare", manieră cinică şi criminală prin care se urmărea trimiterea pe prima linie a frontului a adversarilor săi.

Din această comunicare am reţinut perspectiva de interpretare absolut inedită, cea a "figurii combatantului ca necombatant", un punct de vedere aparent paradoxal, dacă ţinem cont de întregul context al războiului în care tânărul conferenţiar universitar de 36 de ani era angajat. Nu este vorba despre o atitudine civică de non-combat, ci despre o sublimare a dimensiunii necombative în planul semnificantului, a expresiei poetice care punctează volumul Poeme de război. Cum bine spunea donul profesor Constantin Bucescu, "dacă pe unii războiul din Răsărit i-a făcut eroi şi martiri, pe Radu Gyr l-a făcut, deopotrivă, şi cântăreţul său".

Intervenţia relativ redusă ca durată, dar extrem de percutantă, miezoasă şi originală, care a produs efectiv acel captatio benevolentiae, atât de necesar într-o conferinţă a aparţinut domnului profesor Mircea Nicolau, unul dintre ultimii elevi în viaţă ai reputatului Profesor Nae Ionescu, alături de Mihai {ora şi probabil alţii din exil. Într-un stil naeionescian inconfundabil şi definitoriu, profesorul Mircea Nicolau a insistat asupra unor dominante ale creaţiei poetice din închisoare, refăcând, prin câteva istorisiri picante, atmosfera fecundă din detenţie a poetului. Mărturisirea domniei sale este ca l-a apreciat pe Gyr prin intermediul Cântecelor sale şi apoi prin profunda creaţie din spaţiul concentraţionar, propunând o altă pistă de interpretare a operei.

Ultima intervenţie a aparţinut domnului profesor Constantin Emilian Bucescu care, dincolo de o serie de informaţii utile oferite publicului, în calitate de apropiat al poetului atât în închisoare, cât şi după, a încântat auditoriul prin maniera sa de analiză a poeziei carcerale, susţinută de un amplu recital, oferind un adevărat regal. Cu o memorie prodigioasă, domnul profesor Bucescu a făcut un tur de forţă al recitării de poezie din detenţie, trecând prin Nichifor Crainic şi Andrei Ciurunga.

În esenţă, conferenţiarul a spus că: "Radu Gyr a evoluat pe un plan mereu ascendent, de la zborul primelor începuturi, sub auspiciile autohtonismului întâlnit în poezia lui Crainic şi Pillat, însă diferenţiindu-se de ei şi, mai ales, delimitându-se de epigonism, şi până a reuşit să dea poeziei sale o amprentă proprie, devenind una din gloriile liricii româneşti, din anii premergători deceniului patru al secolului trecut. Modern şi tradiţional, totodată, în arta lui, fondul naţional reapare în graţia agrestă, patriarhală a poeziilor sale". Definindu-l pe Gyr drept "Homer al închisorilor", domnul Bucescu afirmă că atât poeziile sale, cât şi rugăciunile către Dumnezeu au constituit pentru deţinuţi "două fluvii revărsate din mătcile lor, care, unindu-şi apele, au fertilizat viaţa spirituală a celor în suferinţă, umplându-le pustiul inimilor cu vigoare, lecuindu-le deznădejdea şi realizând minunea de a-i întări spre a nu-şi pierde puterea şi bucuria vieţii în mijlocul tuturor nenorocirilor".

Astfel, simpozionul dedicat centenarului lui Radu Gyr a reprezentat o posibilitate de a readuce în prim plan o personalitate a culturii interbelice şi nu numai pe care sperăm ca exegeza critică viitoare s-o redescopere cu competenţă publicului larg pentru a-i putea cinsti memoria cum se cuvine. Reintegrarea sa în circuitul istoriei culturale româneşti constituie un act de normalizare a culturii române care trebuie să se producă grabnic şi să fie extins şi alte figuri intelectuale semnificative.

Constantin Mihai

|

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!