PS Calinic Argatu

Sfîntul Voievod Stefan cel Mare între cer si genune

Pentru a întelege cît suflet si cît talent a pus PS Calinic Argatu, Episcopul Argesului si Muscelului, în acest volum (aparut la Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2004), este de ajuns sa parcurgem un citat din scurtul Cuvînt Înainte semnat de Pr. Prof. Mircea Pacurariu: "Cartea de «eseuri» a Prea Sfintitului Episcop Calinic nu are nevoie de prea multe recomandari si elogii. Ea trebuie citita cu luare aminte, considerata ca o rugaciune a unui credincios român ortodox, o rugaciune rostita de fiecare dintre noi la altarul manastirii Putna, acolo unde marele domnitor vegheaza…". (S.E.)

Traian Popescu

Experimentul Pitesti

Despre monstruosul experiment concentrationar comunist al "reeducarii", început la Pitesti si continuat, cu o intensitate totusi descrescatoare, la Gherla, s-a adunat în timp, o bibliografie considerabila, de la cartea regretatului Dumitru Bacu (Pitesti) si cea a lui Paul Goma la volumele semnate de Marcel Petrisor si Dumitru Gh. Bordeianu. În pofida atîtor marturii, documente si analize, "fenomenul" este departe de a fi elucidat sub toate aspectele sale, iar fiecare nou document sau marturie îsi au importanta lor.

Traian Popescu (a nu se confunda cu editorul omonim de la Madrid) contribuie în buna masura la cunoasterea "reeducarii", printr-o scriere sincera pîna la cruzime, limpede, concisa si austera stilistic (Ed. Criterion Publishing, Bucuresti, 2005). Marturia lui Traian Popescu capata dimensiunea ultima a datoriei împlinite: fata de Dumnezeu, de sine si de memoria camarazilor de suferinta. (R.C.)

Dan Ciachir

Luciditate si nostalgie

Asezata în patru trepte: "Criterion", "Fatalism sau realism?", "Recuperari" si "Luciditate si nostalgie", cartea (Ed. Timpul, Iasi, 2005) este o antologie de texte, scrise între 1983 si 2003, pe teme care au radacini comuni si uneori se întrepatund. Capitolul final este o trecere printr-un lan dens de aforisme. Gasim un Dan Ciachir familiar, în articolele despre Eliade, Mircea Vulcanescu, Noica, Nae Ionescu, Ion Barbu, Alexandru Paleologu, Sartre, Caragiale. Dar si unul abia întrezarit, pe alocuri surprinzator, ultrasensibil, însingurat, îmbatat de nostalgie, dar taios în sclipirile lucide, în aforisme. (H.B.)

Ierom. Ioan Buliga

Desertaciunea lumii

Cartea în doua volume a ieromonahului Ioan Buliga (Ed. Cartea Ortodoxa & Ed. Egumenita, 2005) strînge între copertile sale meditatii pe marginea unor episoade biblice sau a unor învataturi crestinesti – transmise prin scrieri sau prin traditie. Densa, cladita pe un limbaj accesibil si plina de trimiteri la surse biblice, lucrarea aceasta îsi împlineste menirea: de a-l ajuta pe crestinul de rînd sa urce treptele credintei. (R.R.)

Ion Gherman

Viata nu-i toata un miracol

Volumul (Ed. Traditie, Bucuresti, 2005), impresionant ca dimensiuni si bagaj informativ, este povestea unei vieti, cea a autorului, si totodata a cauzei slujite de acesta: cea a românilor herteni, lasati în afara granitelor de o istorie nedreapta. Pe de alta parte, prof. dr. doc. Ion German, presedintele Societatii Culturale "Tinutul Herta", face si o opera pedagogica si o pledoarie pentru asanarea morala a societatii românesti. (P.O.)

David Hume

Eseuri politice

Celebru în vremea noastra ca autor al Tratatului asupra naturii umane, unde a propus o influenta formulare a scepticismului, David Hume (1711-1776) a fost mai cunoscut în epoca pentru scrierile sale politice si istorice. Volumul de fata (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005) reuneste principalele eseuri care, împreuna, alcatuiesc prima expunere sistematica a filosofiei politice a conservatorismului modern. (E.H.)

Vladimir Bukovski

Aceasta sfîsietoare durere a libertatii

O pagina uluitor de vie de istorie recenta, în particular despre relatia dintre sistemul comunist si Occident. O serie de caracterizari memorabile, printre care aceea a psihologiei britanicilor. O analiza caustica a tarelor capitalismului, care, astazi, ne pot interesa mai mult decît cele ale comunismului... Dincolo de justetea lor, între timp deplin confirmata, comentariile lui Bukovski cuceresc prin verva, umorul devastator, absenta oricarei solemnitati, într-un cuvînt printr-o extraordinara tinerete care lipseste marilor carti de demistificar a comunismului în linia carora se plaseaza, precum Întuneric la amiaza, Opiul intelectualilor sau Arhipelagul Gulag. (E.H.)