Elemente de teologie taraneasca

Costion Nicolescu: "Elemente de teologie taraneasca – Chipul crestin taranesc al lui Dumnezeu", Editura "Vremea XXI" – Bucuresti, 2005, 301 pagini.

Lucrarea aceasta din colectia "Fapte, idei, documente", aparuta cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, este una dintre cartile de referinta ale autorului. Costion Nicolescu este un profund cunoscator al teologiei si al traditiei nationale si un promotor al curentului de reastere a spiritualitatii crestin-ortodoxe în sînul poporului român.

Volumul prezentat aici, unic în felul sau, vine sa evidentieze tezaurul profund si autentic al spiritualitatii popular-teologice ale taranului român, care trebuie (re)adusa la lumina, cunoastere si împlinire! Nu întâmplator unul dintre mentorii si înaintasii autorului pentru realizarea acestui serios deziderat este nimeni altul decât Ernest Bernea.

Cartea aceasta îsi atinge foarte bine scopul deoarece – dupa cum marturiseste si Costion Nicolescu în preambul – problema asupra credintei unui popor este fundamentala. Credinta fiind unul dintre elementele definitorii pentru un popor în ceea ce priveste fiintarea sa, caci felul credintei sale îi structureaza decisiv gândirea, viata, comportamentul în lume. Ea îi determina raspunsurile la problemele pe care viata zilnica, dar si istoria în ansamblul ei, i le pun în ceea ce priveste relatia cu natura, cu semenii si îndeosebi cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, credinta vorbeste mult mai substantial despre alcatuirea interioara a unui neam, despre structura sa dobândita prin etnogeneza si construita în cursul istoriei. Este deja cunoscut adevarul ca unul dintre elementele fundamentale ale etnogenezei românilor îl constituie crestinismul primar si ca pentru pastrarea nealterata a acestui crestinism genuin, pentru rodirea lui au fost necesare pe parcursul istoriei jertfe dureroase si marturisiri curajoase. Toate aceste lucruri, exemplificate, sunt foarte bine reliefate în aceasta carte care sustine ca pentru poporul credincios, pentru tarani în special, credinta are exact acest înteles si cuprins teologic, de cunoastere prin unire si prin har. Caci taranii nu cauta explicatii savante, teologale, dar ei stiu si nu se îndoiesc, sunt neclinititi în credinta lor. Ei o traiesc aievea si actioneaza ca atare.

Întelepciune si credinta

Elemente de teologie... este elaborata pe opt capitole mari – care, la rândul lor, au numeroase subcapitole, cum sînt, de pilda: "Cunoasterea lui Dumnezeu"; "Dumnezeu Unul si Treime de Persoane"; "Cele trei slujiri si demnitati ale lui Hristos"; "Marile «lucrari» ale lui Dumnezeu catre umanitate"; "Atributele lui Dumnezeu în «texte» taranesti", "Însotirea cu Dumnezeu în momentele importante ale vietii"; "«Crezul» – baza dogmatica cea mai accesibila taranului pentru cunoasterea lui Dumnezeu"; "Slavirea sau cinstirea lui Dumnezeu"; "Cu Dumnezeu la masa"; "Salutul în numele lui Dumnezeu"; "Înrudirea lui Dumnezeu"; "Tandretea taranului pentru Dumnezeu"; "Locuinta lui Dumnezeu". Taranii tin cont de cunoasterea lor si orice întâmplare este privita prin prisma acestei cunoasteri, care se afla în raport cu acesta învatatura izvorâta din credinta.

Cercetarea lui Costion Nicolescu scoate în evidenta faptul ca modul suprem în care se poate manifesta cunoasterea în popor este întelepciunea. Aceasta nu vine în primul rând din exersarea abila si complexa a unor mijloace intelectuale – dupa cum remarca si autorul –, ci din coagularea spectaculoasa a cunostintelor dobândite prin experienta unei vieti traite împlicit si în trezvie, deoarece întelepciunea este dovedita mai ales de capacitatea de a (stra)vedea dincolo de imanent si de aparente, de a lua hotarâri cu discernere, de a fi cât mai aproape de gândul lui Dumnezeu, iar nu de cel al oamenilor; caci în felul acesta cel întelept este capabil sa dea sfatul cel bun si de aceea este cautat de catre semenul sau aflat în momente de cumpana. În conceptia taraneasca – remarca autorul – întelepciunea este strâns legata de credinta. Ea mai este pusa de români în legatura cu mintea omului, cu capacitatea lui de a gândi bine, inteligent, în conformitate cu darul sau natural de a fi fiinta rationala... Daca îl vei întreba despre credinta sa, taranul român va raspunde adesea ca tine de legea stramoseasca sau de legea româneasca, ceea ce denota, dupa Parintele Dumitru Staniloae, faptul ca ea "reprezinta astfel pentru el fundamentul tuturor legilor de viata, printr-o convietuire de reciproca pretuire si conlucrare, care-i asigura unitatea si identitatea"...

Biserica taranilor

Cartea scoate în relief ideea ca un merit important în pastrarea dreptei credinte revine, fara putinta de tagada, taranilor. Nae Ionescu – pomenit si el aici – merge pâna la a vorbi despre Biserica taranilor, care, cel putin pâna la înfiintarea mitropoliilor celor trei provincii, a suplinit lipsa unei ierarhii bisericesti "puternic închegate". Faptul ca pentru poporul român Ortodoxia nu a fost o credinta alipita, formala, ci una asumata, impregnata în fiinta neamului, traita intens, îl dovedesc atât comportamentul si caracterul românilor, atât viziunea lor despre lume si viata, manifestata în ceea ce fac, cât si realizarile lor culturale si aristice. Orice drum într-un sat pastrator al celor vechi ale sale, orice carte cu texte populare sau cel mai modest muzeu etnografic da marturie despre profunzimea spirituala si rafinamentul artistic al românului. Daca trecem totusi adesea nepasatori, ignoranti sau aroganti pe lânga aceste frumuseti este poate numai pentru ca ne-am obisnuit cu existenta lor în preajma noastra si, astfel, ne-am blazat, marturiseste, cu toata seriozitatea, autorul!...

Acelasi gânditor îsi pune problema situatiei de criza datorata îndeosebi asaltului civilizatiei orasenesti moderne, cu accentul ei pus pe industrializare si robotizare si care conchide, tragând un semnal de alarma: "Chiar daca nu dispare, chiar daca nu exista înca suficiente centre de viata crestina autentica si puternica, o anumita disipare a creditei se face simtita, precum si o coborâre a ei spre zone intelectuale inferioare" Apare un fel de idolatrie inferioara chiar civilizatiei precrestine. Idolii acestui tip de societate, care ignora în prea mare masura pe Dumnezeu, sunt banul, mentalitatea hedonista, stiinta, tehnologia sau, mai bine zis, unele parti ale lor; idei trasnite sau false personalitati, oportunisti si epigoni, din varii domenii care cauta a se afirma prin smecherii si violenta, ajungând la vedetism si altele! Din pacate sistemul de valori este foarte bulversat, astazi! În ce masura a fost afectata societatea sateasca contemporana de acest tip modern de idolatrie, în ce masura mai rezista la asaltul ei, ramâne una dintre problemele vitale ale supravietuirii reale, spirituale, ca neam al românilor, depasind cu mult domeniul strict al antropologiei si etnografiei. Nu numai calitatile ci si slabiciunile si tarele românilor sunt destule si s-au manifestat adesea în cursul istoriei, cu toate implicatiile si consecintele negative aferente. Dar aceste devieri, de cele mai multe ori provin dintr-o abatere de la elementele normative constitutive, dintr-o cadere din echilibrul specific dat românilor de temeinicia credintei lor, care a fost deplin asumata.

Chipul lui Dumnezeu în tarani

Costion Nicolescu si-a propus sa vada în ce masura regaseste în textele taranesti osatura credintei noastre, teologia în formularea ei cristalin dogmatica, urmarind concordanta dintre învatatura dogmatica a Bisericii si credinta taranilor. "Ceea ce a prevalat în cazul acestei lucrari a fost surprinderea chipului crestin taranesc al lui Dumnezeu, felul în care acest chip este perceput si exprimat în mod specific de taran, direct sau indirect, apoi masura în care el concorda cu chipul evanghelic si cu cel apostolic" – scrie el.

Asadar, cartea este foarte bine venita pentru toate aceste relatari si sesizari si, mai cu seama, pentru concluzia, marturisita chiar de catre autor, ca dincolo de orice conceptualizari, specifice teologiei academice, poate fi constatata în receptarea taraneasca a lumii o fina si delicata teologie traita si exprimata firesc, la nivelul vietii cotitidiene sau la sarbatori, aflata în deplina concordanta si armonie cu gândirea Bisericii. Credinta taranilor si exprimarile ei sunt, deci, în cea mai strânsa compatibilitate cu cele ale Bisercicii, totul reflectând cum ca viata taranului era centrata, din punct de vedere spatial si temporal, pe învatatura Bisericii, din punct de vedere moral, si pe cultul ei liturgic.

Drd. Stelian Gombos

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!