România fata cu politica pro-homosexualitate

În perioada 30 mai – 4 iunie a.c., în Bucuresti a avut loc a treia editie a festivalului homosexualilor. La ora când scriem aceste rânduri, nu stim ce reactii a stârnit manifestarea. Dar acestea sunt mai putin importante. Fundamental este faptul ca noi, românii, suntem un popor crestin si ca, în aceasta calitate, nu putem ramâne indiferenti la încercarile, tot mai îndraznete, de smintire a societatii. De aceasta data, militantii pentru "drepturile homosexualilor" au cerut sa fie permise casatoriile între persoane de acelasi sex. La anul, vor cere, probabil, sa li se dea voie sa înfieze copii – pe care apoi sa-i distruga pe viata.

Avem obligatia sa ne opunem actiunilor de pervertire a tinerei generatii. Si totodata, ca fii ai Bisericii, trebuie sa-i ajutam si pe acesti rataciti sa regaseasca drumul spre Viata.

Citind Sfânta Scriptura, descoperim ca singur omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Primind un dar suprem, chipul lui Dumnezeu, omul are datoria de a duce lupta pâna la capat, învrednicindu-se sa ajunga la asemanarea cu El.

Datoria morala a omului de a fi "împreuna lucrator cu Dumnezeu" (I Corinteni 3,9) decurge firesc din faptul ca acesta reprezinta încununarea creatiei : "Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul ca-ti amintesti de el ? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el ? Micsoratu-l-ai pe dânsul cu putin fata de îngeri, cu marire si cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui". ( Ps. 8, 3-6 ).

Dintru început, omul a fost creat pentru o viata cereasca, asemenea îngerilor. Dar sa nu uitam ca, totusi, o mare parte din îngeri au cazut, alaturi de Lucifer, prin pacatul mândriei. Diavolul a crezut ca poate zadarnici complet creatia lui Dumnezeu prin viclenie si minciuna, ducându-l pe om în pacatul neascultarii. Ispitindu-l pe om sa fie asemenea lui Dumnezeu, însa fara Dumnezeu, diavolul a reusit sa sadeasca îndoiala în sufletul omului: "Oare a zis Dumnezeu sa nu mâncati din orice pom din rai?" ( Facere 3,1).

Lucrarea de ispitire nu s-a încheiat odata cu caderea omului, ci continua, sub o forma sau alta, distorsionând realitatile în care omul traieste.

Într-o lume în care valorile sunt inversate, în care ateismul a fost ridicat la rangul de "religie" de stat, în care media îsi impune curente de gândire si de atitudine asa-zis moderne în defavoarea celor traditionale, considerate depasite si învechite, lupta omului cu forta raului începe sa devina din ce în ce mai inegala.

Vremurile noastre sunt dominate de cel putin trei patimi :

• patima mândriei ( vanitate; invidie; dorinta de marire, de imagine, de succes; invidie pe succesul altuia);
• patima desfrânarii, pacatele trupesti, care tind sa fie prezentate drept o forma de normalitate;
• patima puterii (mai multi bani, mai multe proprietati).

Pacatele nu trebuie privite doar din perspectiva clasificarii acestora în grave sau mai putin grave, pentru ca toate ne îndeparteaza de Dumnezeu si cel mai greu este întotdeauna acela pe care nu-l putem înfrâna. Sfântul Apostol Pavel arata ca, spre deosebire de celelalte pacate, desfrânarea întineaza si trupul omului: "Fugiti de desfrânare. Orice pacat pe care-l va savârsi omul este în afara de trup. Cine se deda însa desfrânarii pacatuieste în însusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveti de la Dumnezeu, si ca voi nu sunteti ai vostri?" ( I Corinteni 6, 18-19).

Teorii privind cauzele homosexualitatii

Secularismul neopagân actual, scotându-L pe Dumnezeu din sufletul omului, îl lasa pe acesta prada înclinatiilor nefiresti, prin prezentarea vietii de familie drept o forma de îngradire a libertatii.

Homosexualitatea, ca de altfel toate perversiunile, au existat din cele mai vechi timpuri, dar, bineînteles, sub o alta forma. Ierodiaconul Savatie Bastovoi arata ca exista o mare diferenta între un homosexual din Grecia lui Socrate si un homosexual din epoca moderna. Daca un grec de atunci practica homosexualitatea doar pentru placere, homosexualul de azi o traieste ca pe o angajare existentiala, ca pe o drama. Astfel, homosexualii de acum îsi cer tot mai insistent drepturile: de a avea o familie, de a adopta copii si chiar de a avea o biserica lor.

Aceste cereri se lovesc de învatatura Bisericii, de constiinta curata a celor care n-au uitat de pedeapsa data de Dumnezeu cetatenilor Sodomei si Gomorei. Dar, din nefericire, lumea moderna s-a îndepartat de adevarul biblic si nu mai recunoaste pedeapsa divina în tragedia celor doua cetati. Conceptele moderne încearca sa stearga granitele dintre bine si rau, instalând suprematia senzatiilor. Asa ca modernului nu i te mai poti adresa cu formule de genul: nu este frumos ce faci, pentru ca el are deja o «estetica a urâtului». Epoca moderna a creat si a impus conceptia despre frumusetea urâtului si despre placerea durerii".

Parintele Savatie Bastovoi considera ca "homosexualii de azi sunt un produs al artistilor din secolul XIX, sunt, pe drept cuvânt, niste întruchipari ale teoriilor lor monstruoase. Ei sunt cumva niste productii artificiale, ceea ce îi face sa fie si mai dramatici, pentru ca traiesc niste sentimente inventate în laborator. Toata viata lor este o dureroasa minciuna, în numele careia se jertfesc cu docilitate".

Freud este cel care, supraevaluând puterea instinctului sexual în om, cauta sa-i ofere acestuia o justificare stiintifica, prin intemediul psihanalizei. Ulterior, au aparut o serie de teorii care justifica diversitatea orientarii sexuale. În 1991, neurobiologul Simon Le Vay sustinea ca un mic grup de neuroni din hipotalamusul creierului barbatilor homosexuali este identic cu cel al femeilor heterosexuale. Totusi, întrebarea care se pune este daca marimea redusa a nucleului este cauza ori consecinta homosexualitatii. Alte cercetari au sprijinit, dar nu au stabilit definitiv justetea teoriei ca genele ar juca un rol în preferinta sexuala. Oricum, toti specialistii insista sa se ia în considerare si factorii sociali si cei psihologici. John F.Harvey ajunge la concluzia ca: "Nu stim cum interactioneaza factorii hormonali si genetici cu influentele de mediu, pentru a determina orientarea homosexuala într-un anume individ. Se poate spune, cel mult, ca factorii genetici si hormonali pot predispune spre o orientare homosexuala, dar nu pot sa o determine dinainte. Numai factorii genetici care predispun spre o asemenea orientare nu conduc la orientarea sexuala".

Alte teorii sustin ca homosexualitatea e pur si simplu o "constructie sociala", adica o idee inventata la sfârsitul secolului XVIII, cu scopul ca o anumita categorie de oameni sa iasa de sub autoritatea Bisericii.

Dupa cum am aratat, trei teorii indepenente una fata de alta - biologica, psihanalitica si sociala - cauta în mod diferit sa explice unul si acelasi fenomen. Oricare are pretentia ca poate fi acceptata în aceeasi masura în care, la o analiza serioasa, poate fi si respinsa.

Homosexualii militanti insista asupra componentei genetice, pentru a apara teoria conform careia homosexualitatea e înnascuta si pentru a se putea constitui ca grup minoritar. Altii accepta rolul factorilor de mediu, în general problemele de relatie care apar în sânul familiei. Neavând cauze genetice, endocrine sau psihice, homosexualitatea "poate fi considerata un viciu, si, ca orice viciu, are o influenta cert nefasta atât asupra individului însusi, cât si asupra familiei sale, asupra întregii societati."

Pledoarie de pe pozitii "crestine"

Tot referitor la homosexualitate, Ierodiaconul Savatie Bastovoi afirma ca "Homosexualitatea nu poate fi mostenita. În schimb, s-ar putea transmite înclinatia spre perversiuni în general. Exista spirite atrase de varietate, de anormal, cum sunt, de exemplu, artistii. Eu, care am trait printre artisti, pot spune cu certitudine ca exista în aceasta categorie de oameni o chemare irezistibila spre tot ce poate «largi» limitele vietii acesteia, limitele firii. Si cred ca nu întâmplator, acesti oameni au practicat întotdeauna o sexualitate deformata. Mai toate numele mari ale artei si literaturii moderne au fost fie homosexuali, fie pedofili sau zoofili, fie toate acestea la un loc".

Pe lânga artisti, însa, tot mai mult se vorbeste despre crestini homosexuali si chiar de preoti si pastori având astfel de metehne morale. În acelasi timp, i se cere Bisericii sa binecuvânteze casatoriile între persoane de acelasi sex; se cere apoi hirotonirea homosexualilor, ceea ce, evident, nici nu se poate, nici nu se vrea. În acest context, au aparut tot mai multe carti care pledeaza cu hotarâre, de pe pozitie "crestina" în favoarea homosexualitatii. Unul dintre autori este Adrian Thatcher, directorul Centrului de Teologie si Educatie Crestina de pe lânga Colegiul "Sf.Marcu" si "Sf. Ioan" din Pleymon, Marea Britanie. El a predat la acest colegiu un curs de doi ani despre  "Credinta, sex si zamislire". La cererea studentilor, a sintetizat ideile în lucrarea Liberting sex (Descatusarea sexului ) cu bibliografia la zi. Este, astfel, atât de evidenta directia spre care se îndreapta omenirea, odata cu descatusarea patimilor de orice fel.

Putina istorie

Pentru iudeii monoteisti, cunoscatori ai voii si poruncii divine, desfrâul era un pacat. Era firesc ca într-un stat teocratic, acest pacat, considerat delict antisocial, sa fie aspru pedepsit. În acest context, homosexualitatea era considerata ca o întinaciune în fata lui Dumnezeu, atragând blestemul Lui, asemenea împreunarii cu dobitoacele (Leviticul 18,22-23 ), fiind pedepsita cu moartea (Leviticul 20,13-16 ).

Atât de mare urâciune era acest pacat în fata lui Dumnezeu, încât locuitorii cetatilor Sodoma si Gomora au fost osândite cu pieirea:  "slobozind peste ei Dumnezeu ploaie de pucioasa si foc din cer" (Facerea 19,24). De aici si numele pacatului de "sodomie", dupa numele cetatii distruse.

În lumea pagâna, homosexualitatea nu era socotita pacat, fiindca evlavia avea un caracter formal si exclusiv cultic. Mai mult, erau cazuri când desfrâul era ridicat la rangul de cult, ierodulele depunând costul desfrâului în visteria templului. În astfel de situatii, homosexualitatea celor vechi era considerata un mod de exprimare a naturii umane, asemenea heterosexualitatii. Este cunoscut faptul ca deviza vechilor întelepti este de "a-ti trai viata conform naturii". Cinicii (de la kynos - câine, fiindca aveau ca emblema un câine) erau de parere ca "naturalia non sunt turpia" ( "ceea ce este natural nu este rusinos"). Acesti filosofi duceau o viata austera, reducând nevoile la strictul necesar. Mai târziu, celebra lor deviza a fost compromisa, cinicii find socotiti cei care manifesta dispret fata de orice norma morala, motivându-si pasiunile obscene prin aceea ca nu este rusinos nimic din ceea ce apartine naturii.

Se poate constata ca, dintru început, omul a fost fascinat de fenomenul de însamântare si rodire, închinându-i un cult cu ritualuri, serbari, traditii, pamântul devenind "Geea mater", care primeste samânta lui Uranos si rodeste viata. Culesul recoltelor era un prilej de bucurie pentru multe dintre religiile antice. Însa, cultul fecunditatii s-a transformat într-un cult erotic ce însoteste fecunditatea. Placerea instinctiva s-a liberalizat fara opreliste, netinând cont de ratiunea sanatoasa si de constiinta curata, iar homosexualitatea a devenit o forma a sexualitatii practicata de popoarele antice în vapaia desfrâului lor.

Înteleptii vechi nu au intuit întotdeauna faptul ca, asa cum în natura macrocosmosului pot exista abateri, care, cazând de sub controlul legii fizice aduc dezordinea, tot astfel si în natura microcosmosului pot exista norme ale ordinii, care trebuie respectate, caci altminteri natura însasi se va perverti în loc sa se desavârseasca…

Legi perverse

Recent emisa Declaratia Consiliului Europei nr.227/1993 se refera la "drepturile homosexualilor în noile democratii". Una din conditiile aderarii la calitatea de membru al Consiliului Europei pe care trebuie sa o îndeplineasca este respectarea drepturilor homosexualilor.

În Anglia e deja votata legea conform careia homosexualii se pot casatori si pot inclusiv adopta copii. Daca în Italia si Cipru e interzisa, în majoritatea tarilor europene s-a fixat si vârsta de la care poate fi practicata. Astfel, în Suedia copiii de 15 ani pot sa-si practice liber aceasta "aptitudine sexuala", în Elvetia - la 16 ani, iar în Franta - la 18 ani. În România, sodomia era pedepsita cu moartea pe vremea lui Vasile Lupu. Codul Penal din 1937, prin articolul 420 pedepsea cu închisoarea corectionala de la doi la cinci ani aceasta perversiune, considerata delict si "infractiune contra pudoarei". Codul Penal din 1968, prin articolul 200, incrimina, de asemenea, relatiile între persoane de acelasi sex si stabilea o pedeapsa cu închisoarea între unul si cine ani.

Din dorinta de a deveni membru al Consiliului Europei, România si-a revizuit legislatia privind homosexualitatea, publicând în Monitorul Oficial nr.289/14 noiembrie 1996, modificarea articolului 200 din codul penal, în sensul ca homosexualii sunt pedepsiti numai daca "au produs scandal public", cu închisoare de la doi la sapte ani.

Ce spune Biserica

Pozitia Bisericii Ortodoxe este ca toate faptele homosexuale sunt inacceptabile din punct de vedere moral: ele denatureaza scopul si functiunea fireasca a organelor trupesti. Ele reprezinta o parodie a iubirii  «într-un singur trup ». O reala, autentica iubire într-un singur trup se realizeaza doar între un barbat si o femeie. De altfel, e evident faptul – mentionat adesea si în literatura de specialitate - ca actele homosexuale sunt daunatoare celor angajati în ele. Prin homosexualitate se transmite virusul HIV, care provoaca SIDA. În plus, homosexualitatea aduce omul în starea de robire, de dependenta, desi sustinatorii practicilor homosexuale se straduiesc sa dovedeasca faptul ca multi dintre homosexuali pot iubi la fel de mult ca si cei cu orientari firesti si pot fi chiar mult mai fideli. Pentru a întelege aceasta afirmatie, este necesar sa facem distinctie între act si orientare. Daca o anumita orientare e datorata mediului si factorului genetic, atunci orientarea homosexuala nu reprezinta un pacat. Ceea ce constituie raul, pacatul, este punerea acesteia în practica. Deci, persoanele cu aceasta orientare sunt chemate sa creasca alaturi de celelalte, spre asemanarea divina. Atunci când lupta pentru a-si schimba orientarea sexuala sau pentru a-si pastra castitatea, homosexualii au nevoie de sprijinul Bisericii.

Dintr-o grija pastorala pentru sanatatea spirituala, psihica si fizica a membrilor sai, "normali sau homosexuali", Biserica respinge astfel de relatii, asa cum trebuie sa se opuna adoptiilor în cazul unor cupluri homosexuale. Cu toate acestea, Biserica nu-i poate abandona pe acesti oameni, dintre care majoritatea sunt, daca nu din convingere, cel putin prin Botez, fiii ei. Astfel, Biserica trebuie sa si-i apropie, stiuta fiind puterea de convertire a Cuvântului lui Dumnezeu, a rugaciunii si a harului Sfintelor Taine.

Pentru a putea fi primiti la Sfânta Împartasanie, cei care practica aceasta patima trebuie sa renunte la ea printr-un act de sincera pocainta.

E într-adevar o prejudecata sa credem ca Cuvântul lui Dumnezeu ajunge mai greu la inima oamenilor cu pacate mai mari. Parintele Savatie Bastovoi argumenteaza acest lucru, aratând ca acesti oameni sunt capabili de o mare suferinta, fiind mereu "altfel", într-o permanenta opozitie cu lumea si cu normele ei. De aceea, când aud de un Dumnezeu, prieten al vamesilor si al pacatosilor, si care îndeamna sa fim "nebuni" pentru El, sunt cel putin curiosi. Aceasta curiozitate însa le poate lipsi intelectualilor calduti, functionarilor, "burghezilor", care se identifica cu mersul acestei lumi.

Desi pacatele trupesti sunt foarte greu de învins, nu e deloc exclus ca lupta împotriva pacatului sa fie câstigata, întrucât totul este posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Singura conditie este ca omul sa se întoarca radical si sincer la Dumnezeu.

Din multimea de pacatosi, doar aceia care au "trait" pacatul cu toate implicatiile lui, pot trai în mod autentic si pocainta, "pe când ceilalti nu înteleg pocainta, deoarece nu au înteles nimic nici macar din pacatele pe care le-au facut, pentru ca le-au facut ca niste dobitoace, nu ca niste oameni, fara sa înteleaga si fara sa se întrebe vreodata de ce fac cutare sau cutare lucru".

Sa nu uitam ca exista numeroase exemple de convertiri reale, când oamenii si-au schimbat modul pacatos în care traiau si chiar au ajuns la sfintenie, confirmând cuvintele Mântuitorului : "Cui i se iarta mult, iubeste mult".

Ramona Suciu

Bibliografie:

Biblia sau Sfânta Scriptura, Ed.Institutului Biblic si de Misiune Crestina al Bisericii Ortodoxe Române;

Nastase, Rodica, "Homosexualitatea privita din punct de vedere psihanalitic", în Homosexualitatea, propaganda a degenerarii umane;

Cosma, Sorin, Curs elementar de bioetica, Ed. Marineasa, 2002;

Stan, G., Teologie si bioetica, Ed.Bisericii Ortodoxe, Alexandria, 2001

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!