Homo Sapiens între îndumnezeire şi evoluţionism

Secolul XXI este un secol născut sub aripa morţii. Prăbuşirea în New York a celor două turnuri ale WTC lovite de avioane kamikaze în septembrie 2001, Războiul din Iraq, atentatele de la Bagdad, Madrid şi Londra, luptele sângeroase purtate între trupele NATO şi insurgenţii iraqieni şi afgani au reprezentat tot atâtea trepte coborâte de rasa umană spre străfundurile iadului.

Paradoxal este faptul că aceste acte criminale nemiloase ce par să constituie un fel de al Treilea Război Mondial au fost făptuite cu invocarea lui Dumnezeu, fiecare dintre părţile beligerante propunând oamenilor propria variantă de Eden, de fericire perpetuă fie în numele unei pseudo-asumări a Islamului, fie în numele unei democraţii globalizante de inspiraţie pseudo-creştină. Dobândirea fericirii, prelungirea vieţii, stăpânirea pământului, altfel spus învingerea morţii sunt idealurile omenirii contemporane, iar proclamarea unui aşa-zis adevăr religios şi utilizarea instrumentelor morţii sunt mijloacele prin care se doreşte împlinirea acestora.

Secolul XXI este şi un secol al marilor speranţe – relansarea ofensivei de cucerire a spaţiului cosmic, descoperirile făcute de genetică, de medicină oferind locuitorilor planetei Pământ aceeaşi iluzie a unei vieţi lungi şi prospere într-un trup scăpat de boli şi stăpân peste natura înconjurătoare.

Secolul XXI pare a fi, deci, un secol în care oamenii doresc să afle cât mai repede cu putinţă calea spre Eden, calea spre o viaţă fericită şi, eventual, veşnică.

Este posibilă dobândirea veşniciei fără Dumnezeu ori transformând pe Dumnezeu într-un agent electoral al intereselor politice, militare sau de altă natură, după firea noastră căzută şi meschină?

Globalizarea, aşa cum este înţeleasă şi promovată de venerabilii puternici ai lumii actuale, care se străduiesc să se substituie lui Dumnezeu, ne spune că ar fi posibilă fericirea aici, pe Pământ şi în forma trupească şi sufletească în care este cuprins omul modern. Civilizaţia umană îşi construieşte propriul templu în care locul de venerare este ocupat de Homo Sapiens, copilul precoce şi teribil al unui neînţeles Mare Arhitect care i-a dăruit spre stăpânire şi cucerire permanentă Cosmosul. Drepturile omului sunt acum noua carte sfântă, iar ştiinţa modernă îl transformă pe om într-un atotputernic slujitor peste tainele naturii. "Apoi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!» Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. Şi au zis iarăşi: «Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!»" (Facerea XI, 3 – 4)

"Raiul" pe pământ

Omul este călăuzit pe acest drum de o forţă pe care, în lipsa lui Dumnezeu, nu o poate înţelege: frica de moarte. Cu excepţia fanaticilor, orice fiinţă umană poartă cu sine acest sentiment. Civilizaţia modernă se luptă cu moartea de pe poziţii orgolioase şi crede cu putere că ştiinţa modernă va oferi, în cele din urmă, panaceul universal pentru bolile ce macină trupurile noastre, concomitent cu zidirea unei noi ordini mondiale care ar purta germenii unui viitor Eden pământesc. Dumnezeu este uitat, omul îşi face chip cioplit din propria mândrie şi se închină acestuia...

Civilizaţia globalizării repetă actul păcatului adamic, însă la dimensiuni planetare. Salvarea din ciclul morţii este aştepată doar de la om, bolnavul doreşte să-şi fie propriul doctor, deşi boala sa este devastatoare şi îi interzice orice demers curativ. "Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el." (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel V, 12) Acest lanţ cauzal al păcatului şi morţii este ignorat, moartea fiind privită doar ca un simplu accident bilogic, o defecţiune genetică remediabilă.

"Center for Future Human Evolution - CFHE" o organizaţie non-profit din SUA – formată din studenţi şi cercetători aparţinând diferitelor domenii ale ştiinţei de frontieră – propune modele de evoluţie a fiinţei umane pline de optimism şi bazate pe marile descoperiri ştiinţifice ale secolelor XX şi XXI. Ingineria genetică ocupă un loc central în presupusa evoluţie viitoare a omului şi va oferi acestuia învingerea bolilor, longevitate extremă, capacităţi fizice şi intelectuale extraordinare şi adaptabilitate la diferite medii (ocean, spaţiu cosmic etc.). Miracolul dumnezeiesc al vieţii este redus la o simplă combinaţie de gene care pot fi manipulate după bunul plac. "Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut." (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah X, 12) Trufia omenească, asemănătoare trufiei luciferice, îi determină pe oameni să-şi afle repere de credinţă aproape cu caracter religios în proiectele ştiinţei moderne. Se vorbeşte despre inteligenţa artificială, despre nanotehnologie, despre colonizarea spaţiului cosmic, imaginea unui Univers plin de galaxii ce pare a fi infinit seduce pe om, acesta uitându-L pe Creator şi închinându-se creaturii...

Conform unui amplu articol postat pe site-ul MSNBC-NEWS, "Evoluţia umană la răscruce" scris de editorul ştiinţific Alan Boyle, comunitatea oamenilor de ştiinţă evoluţionişti (formată din personaliţi recunoscute la nivel mondial precum Richard Dawkins – un vestit biolog evoluţionist supra-numit în media de specialitate "rottweilerul lui Darwin", paleonologul Peter Ward de la Universitatea din Washington şi autorul cărţii Evoluţia viitoare ori Stuart Pimm – expert în biodiversitate de la Universitatea Duke) susţine că evoluţia fiinţei umane va continua. De la Australopitecus timpuriu, Sahelantropus Tchadensis, prezumtivul strămoş al omului ale cărui fosile vechi de 6 – 7 milioane de ani au fost descoperite în Africa, fiinţa umană a ajuns la actualul Homo Sapiens şi va continua să evolueze căpătând noi forme: Homo Sapiens Sapienter – rasa umană obţinută în urma globalizării prin amestecul actualelor rase şi sintetizarea trăsăturilor rasiale în trăsături comune; Homo Postapocaliptycus – rasă umană post-cataclism (război atomic, ciocnirea planetei cu un meteorit etc.) împărţită în grupuri izolate şi răspândite pe suprafaţa planetei, cu trăsături proprii apărute prin adaptarea la condiţiile de mediu din regiunea unde au supravieţuit; Homo Genomicus – rasă umană apărută ca urmare a selecţiei genetice aplicate în conformitate cu principii rasiale politice ori religioase, rasă care va coexista cu rasa naturală şi pe care va căuta să o elimine; Homo roboticus – rasă umană mixtă robot-om care se va dezvolta ca urmare a descoperirilor din genetică şi nano-tehnologie, rasă care ar permite realizarea primilor paşi spre cucerirea spaţiului cosmic; Homo Astranthropus – rasă perfectă creată prin selecţie rasială, genetică şi nano-tehnologie care va transforma fiinţa umană în fiinţă spaţială, adaptată condiţiilor călătoriei cosmice interplanetare. Această aşa-zisă evoluţie viitoare a fiinţei umane s-ar întinde pe aproximativ 4 milioane de ani.

O înşiruire halucinantă de supoziţii susţinute cu argumente şubrede şi formând o falsă structură logică ne oferă spre amăgire ştiinţa modernă. Puterea oamenilor de a visa este mare, însă uitarea de Dumnezeu transformă visul în rătăcire. "Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 8)

Creştinul ortodox nu dispreţuieşte ştiinţa, căci fiinţa umană a fost zidită de Dumnezeu pentru a participa la creaţie şi a cunoaşte creaţia, slăvindu-L pe Dumnezeu. "Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»" (Facerea I, 28) Creştinul însă nu se închină ştiinţei, nu aşteaptă de la ea mântuirea. Lipsită de Dumnezeu, ştiinţa este doar o biată idolatrie şi se dovedeşte într-un final, o ispită trimisă de diavol. "Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el." (Ieremia X, 14)

Frica de moarte

Ştiinţa modernă este fără suflare, fără viaţă, deşi în aparenţă slujeşte vieţii. Creştinul ortodox încercat de boala trupească ştie că aceasta se vindecă nu doar cu ajutorul doctoriilor prescrise de medicul laic, ci mai ales înlăturând păcatul care a cauzat-o, de aceea creştinul ortodox îl cheamă în ajutor, înainte de toate, pe Hristos: "Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!" (Condacul 1 din Aacatistul pentru izbăvirea de boală)

Frica de moarte este diminuată până la anulare pentru că în moarte, ca şi în viaţă, creştinii nu sunt singuri. Hristos este mereu prezent. "Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi." (Sfânta Evanghelie după Ioan XI, 25)

Ştiinţa modernă ne poate prelungi viaţa în trupul stricăcios, dar ne dă ea oare vreun răspuns în faţa întunericului morţii? Nu. Moartea rămâne un mister pentru ştiinţă, un fenomen explicat simplist – încetarea funcţiilor organismului – o definiţie care nu oferă fiinţei umane altceva decât amplificarea spaimei ancestrale de necunoscut. Această definiţie ştiinţifică a morţii anulează valoarea vieţii, căci oricât am prelungi viaţa trupului, la final întâlnim aceeaşi moarte dincolo de care ne aşteaptă un neant indefinit.

Creştinul ortodox nu se teme de moarte căci el are puterea credinţei care îl determină să rostească cu pace şi seninătate: "Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi." (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru I, 3 – 4)

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi pe cruce, a coborât în Iad şi a omorât moartea şi înviind ne-a dăruit calea spre viaţa veşnică. "Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele. Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce." (Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel II, 12 – 14)

Creştinul ortodox nu priveşte spre viitor cu ochi rătăciţi şi orbiţi de capcanele îngerului căzut. Raiul nostru nu este firea stricăcioasă, oricât de perfecţionată ar fi aceasta prin mijloacele ştiinţei moderne, ci firea transfigurată, nestricăcioasă, "căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri." (Sfânta Evanghelie după Marcu XII, 25), iar idealul de creştinului este viaţa veşnică la care ne-a rânduit Dumnezeu, aşa cum Hristos ne-a mărturisit "că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Sfânta Evanghelie după Ioan VI, 40)

Să ne întoarcem faţa de la ispitele acestor vremuri şi altă laudă să nu ne fie nouă, celor ce îndrăznim a ne numi creştini, decât aceea despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptura: "Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 14)

Marcel Răduţ Selişte

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!