Mitropolitul Visarion Puiu si Bisericile din America

În ziua de 27 februarie a.c., la Casa de Cultură din Paşcani, printre altele cărţi, a fost lansat volumul lui Dumitru Stavarache si Ion Negoescu, Mitropolitul Visarion Puiu. Relaţiile cu Biserici din Canada şi SUA. Documente (1912-1963) (Bucureşti, Ed. Publirom, 2005), acesta fiind al treilea din seria de izvoare iniţiată truditorul istoric Dumitru Stavarache. Volumul conţine 114 documente, extrem de importante, provenite de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Biblioteca Română de la Freiburg şi din ziarul Crucea, perioada anilor a20. Noile documente publicate aduc în atenţia celor interesaţi o serie de aspecte inedite privitoare la interesul lui Visarion Puiu faţă de viaţa religioasă a românilor din SUA şi Canada. Astfel, constatăm că, încă din perioada în care se afla episcop la Argeş, Visarion Puiu solicita la Sf. Sinod al BOR organizarea românilor ortodocşi din Lumea Nouă într-o eparhie, în scopul primenirii misiunii religioase din toate punctele de vedere: cler pregătit, disciplină canonică şi activitate social-culturală. Din volumul de faţă, putem observa că, încă din 1937, episcopul Policarp Moruşca se arăta deziluzionat de clerul român din America care căuta pe orice cale să-l denigreze şi să-i submineze activitatea.

Însă, majoritatea documentelor aduc o serie de informaţii, credem noi concludent, în problema spinoasă din Episcopia românească ortodoxă din America. Astfel, constatăm cum încă din 1946 mitropolitul era chemat în America să aplaneze conflictul dintre taberele care îşi disputau autoritatea la conducerea Eparhiei de la Vatra Româneacsă, în lipsa episcopului Policarp Moruşca. În acest context, mitropolitul condamna comportamentul politicianist al taberei din care se va remarca preotul Ioan Truţa, care a creat condiţiile instalării teologului Victor Trifa. În aceeaşi ordine de idei, mitropolitul Visarion, aflat în Franţa, condamna hirotonirea samosfeată a episcopului Valerian Trifa, pe care, de altfel, nu l-a recunoscut. Ca singurul episcop considerat canonic în exilul românesc, mitropolitul Visarion Puiu va lansa proiectul constituirii Sinodului românilor din exil, format din episcopul Andrei Moldovan, după ce se rupea canonic de Patriarhia din Bucureşti, episcopul Teofil Ionescu, după hirotonirea sa în 1954 cu sprijinul episcopilor ruşi albi şi înfiinţarea Eparhiei din Canada şi a rehirotonirii lui Valerian Trifa. De altfel, mitropolitul Visarion aspira la concretizarea acestui proiect după modelul rusesc, care apăruse după primul război mondial.

Cu toate eforturile depuse, potrivit documentelor din acest volum, constatăm că mitropolitul a înregistrat un eşec, din cauza lipsei de sprijin din partea liderilor politici români din exilul românesc; a refuzului exprimat nu o dată de către Valerian Trifa; a alunecării canonice săvârşite de Teofil Ionescu, dar mai ales a campaniei de denigrare la care a fost supus de toţi aceştia, poate mult mai mult decât a vrut şi a reuşit regimul comunist de la Bucureşti, prin agenţii săi din Occident.

În concluzie, putem spune că prin editarea acestui volum s-au adus contribuţii serioase la cunoaşterea şi aprofundarea documentată a problematicii vieţii religioase a românilor din exilul american, atât de mult speculat, însă foarte puţin cercetat.

Adrian Nicolae Petcu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!