Mentalitatea de spectator

(...) Mare parte din romani nu stiu ce inseamna societatea civila (care, in Romania, se reduce la presa si la citeva organizatii mai vizibile). Nici nu-i preocupa sa afle. Nu ii intereseaza sa se implice in diferite proiecte ale societatii civile (de la sprijinirea persoanelor cu nevoie speciale, la actiuni culturale de amploare).

O mica parte din concetatenii nostri se simt atrasi de gindul unor fapte in folosul comunitatii, in slujba unor idealuri inalte. Acestia se impart in: fauritori, comozi si lasi. Prima categorie este cel mai putin numeroasa. Majoritatea romanilor nu gaseste nici un rost in a-si cheltui energia si timpul, a uza generosi de competenta lor pentru binele comun. Implicarea in "viata cetatii" este semn de responsabilitate si de iubire fata de aproapele - calitati care le lipsesc.

Trist este ca nu toti cei care se arunca in apele involburate ale unei activitati civice o fac dezinteresat sau din tot sufletul. Pe altii ii impiedica sa se daruiasca total obligatiile personale de tot soiul.

Dar nu despre ei vreau sa fac vorbire aici, ci despre lenesi si fricosi. Si ma voi referi la ei din perspectiva unei asociatii care serveste ideea nationala si ideea crestina.

Sint destui dintre cei carora trebuie sa le inmoi posmagii care, totusi, adera la o organizatie civica. Ii impinge nevoia de a apartine unui grup. Insa nu participa cu adevarat. O scalda, nu isi indeplinesc sarcinile, n-au initiativa. Mai mult incurca decit folosesc. Sint tributari, intr-o oarecare masura, mentalitatii de spectator. (...)