numarul 4, iunie 2003

Laboratorul pervers: Big Brother

O emisiune, al carei nume are rezonante sumbre, tine poporul cu ochii in televizoare, seara de seara, de vreo doua luni. Un adevarat fenomen social, Big Brother  este saltul de la telenovela la un laborator pervers. Pe post de cobai sint tineri romani motivati de posibilitatea imbogatirii rapide. Viata lor, cu aspectele cele mai banale, le este urmarita de milioane de oameni cu ajutorul a zeci de camere video. Nu au voie sa se desparta de lavaliera cu microfon care face sa ajunga la noi pana si sforaitul lor obosit. "Fratele cel Mare" ii supravegheaza permanent.

Organizatorii recunosc senini ca s-au inspirat din romanul 1984 al lui George Orwell. Acolo, "Fratele cel Mare" - arhetipul dictatorului omniprezent - observa totul prin camere de luat vederi si pedepsea abaterile de la poruncile sale.

Faptul ca intr-o societate in care se mai resimt inca traumele prea lungului interval totalitar "a prins" o emisiune care trimite fara inconjur la 1984 da masura schizofreniei noastre.

Producatorii sustin ca este un "joc de supravietuire". In realitate, este vorba despre un spectacol tv de prost gust, care satisface curiozitatea oamenilor de a afla ce fac "ceilalti" in spatiul lor intim - nevoie cu conotatii sexuale. Desfasurat pe parcursul a citorva luni, cu probe cind umilitoare, cind hilare, experimentul isi afla una din mize in momentul cind macar o pereche de concurenti se impreuneaza. Etapele pe

care le depasesc concurentii reprezinta tot atitea trepte ale perversitatii.

Cu intimitatea "la taraba"

Intii de toate, concurentii sint atrasi in casa Big Brother cu bani: primesti 50.000 de dolari daca accepti sa-ti pui existenta, vreme de trei luni, sub lupa publicului. Vinzare in toata regula.

Apoi, "Fratele cel Mare" incurajeaza birfa si baga dihonia intre participanti. Ii cheama in "camera secretelor", unde ii provoaca sa spuna ce le trece prin cap despre ceilalti si ii da pe post. Pe de alta parte, ii pune sa voteze impotriva celorlalti concurenti, iar cind unul este eliminat i se dezvaluie cine a fost impotriva lui.

Incurajeaza jocurile sexuale intre concurenti, doar, doar cad vreunii in ispita de a se lasa filmati in timpul unui act copulativ. In Romania inca nu s-au transmis scene de sex in direct - cel putin la ora cind scriem aceste rinduri -, dar in alte parti ale lumii, da. In schimb, "fratiorii" romani si-au aratat organele genitale din toate pozitiile, spre satisfactia voyer-istilor.

Umilirea "cobailor"

Perverse sint si mijloacele de umilire a "cobailor": 12 oameni au acces la o singura baie; sint filmati in timp ce fac dus; sint siliti sa indeplineasca anumite sarcini sub amenintarea ca li se diminueaza cantitatea de mincare; au fost indemnati sa fure o cutie, fara a fi surprinsi de colegi, pentru a primi un minut de convorbire la telefon cu cei dragi; au jucat de nevoie rolul de soldati timp de o saptamina. 

Vulgaritatea, grobianismul, mizeria umana devin elemente de spectacol, exacerbate si apreciate de producatori. Desigur, nu intimplator au fost eliminati din casa cei mai isteti sau mai cuminti dintre participanti. Ei nu erau folositori in economia show-ului. Ba, chiar puteau sa plictiseasca prin pudoare, bun simt si printr-un limbaj mai cu perdea. 

Acum cite ceva despre psihologia concurentilor si a telespectatorilor care au devenit fani ai emisiunii.

Primii trebuie ca sint incintati de perspectiva capatarii unei sume uriase pentru Romania in doar trei luni. In egala masura sint exhibitionisti sau cel putin nepasatori fata de imaginea lor publica.

Unii dintre ei, odata intrati in casa, nu fac jocul producatorilor si isi controleaza in cea mai mare parte a timpului comportamentul.

Insa, nu este urma de naturalete nici la cei care isi dau friu liber exhibitionismului - la subredul adapost al scuzei ca nu se pot cenzura permanent -, cit si la cei care reusesc sa pacaleasca "ochiul" lui Big Brother. De aici impresia pregnanta de fals.

Plecarile din casa ale celor eliminati sint exemplare clare de ipocrizie. Desi pina atunci s-au vorbit pe la spate, au votat unul impotriva celuilalt si si-au facut necazuri zilnic; ca in clipa despartirii sa-si plinga duios unii celorlalti pe umar si sa-si jure prietenie vesnica.

Big Brother este publicul

Telespectatorii traiesc insa deplin senzatia de putere, de care au nevoie. Nestiuti de nimeni, in spatele televizoarelor, urmaresc pas cu pas traiul plin de restrictii si de capcane al unor semeni.

De fapt, "Fratele cel Mare" este, in ultima instanta, publicul. Tot publicul are cuvintul hotaritor in eliminarea concurentilor.

De neinteles in toata aceasta poveste este lipsa de reactie a acelei parti a societatii civile de calitate, care, cu siguranta, se simte agresata de o astfel de productie tv. Au aparut doar citeva articole critice prin gazete si nimic altceva.

In Ungaria, de pilda, o seama de ierarhi ai Bisercii Romano-Catolice au criticat vehement televiziunea pentru difuzarea emisiunii Big Brother. Fetele bisericesti i-au acuzat pe producatori ca promoveaza devalorizarea vietii si distrugerea normelor morale.

In Frata, anul trecut, cind M6 a difuzat Loft Story ( "fratele" lui Big Brother), s-au iscat dezbateri aprinse in presa, educatori, psihologi, scriitori, analisti, preoti si simpli cetateni au protestat, au explicat succesul programului respectiv, i-au denuntat nocivitatea.

La noi, Consiliul National al Audiovizualului abia a indraznit o recomandare timida catre producatorii Big Brother de a adapta emisiunea astfel incit sa nu "contravina rolului cultural pozitiv pe care televiziunea ar trebui sa-l joace". Desigur, recomandarea cu pricina va fi aruncata la cos.

Nicolae Tescanu