numarul 4, iunie 2003

Un tratat ca o mangaiere de fiara

"Odata ce Rusia va renunta sa gandeasca in termeni de sfere de influenta, cand va accepta responsabilitatile ei istorice pentru pactul Hitler-Stalin si pentru uciderea in masa a romanilor, atunci relatiile noastre vor deveni normale. Cata vreme aceasta nu se intampla, relatiile  noastre pot fi corecte, dar departe de a fi normale. Si Moscova nu trebuie sa fie surprinsa daca vechile suspiciuni continua... Cei care au negociat tratate asa de umilitoare  in trecutul recent vor ramane in istorie drept ceea ce sunt ei cu adevarat. Noi nu cerem nimic in plus sau in minus, decat ceea ce legile internationale ne-au acordat deja". (Regele Mihai)

Romania a iesit din razboiul rece ca o tara invinsa.

Prin alesii nostri, am parafat si, in curand, vom semna si Tratatul politic de baza cu Federatia Rusa. Realism, pragmatism! Asa sustin politicienii, diplomatii si majoritatea ziaristilor.

Argumentele lor

• asa intram in NATO si in UE
• trebuie sa avem relatii bune cu vecinii
• asa ne cer americanii
• Rusia  nu ne mai da gaze
• trebuie sa intram in normalitate
• este firesc sa ajugem la un compromis reciproc
• numai asa vor creste schimburile economice
• sa lasam trecutul si sa ne gandim la viitor

In 1992, ma intorceam de la Moscova cu trenul. In compartiment, am avut un singur insotitor de drum: un colonel din Armata a 14-a, care a coborat la Tiraspol. "Stii ce? Voi veti intra in NATO si in Comunitatea Europeana cand va vrea Rusia". M-a iritat aceasta prezicere pe care am calificat-o atunci drept ridicola. Omul a avut insa dreptate. Numai un orb nu vede ca Rusia va ramane un partener pretios si inevitabil pentru Statele Unite si pentru marile puteri economice din Uniunea Europeana.

URSS a cazut sub presiunea miscarilor de eliberare nationala din interior, dar si datorita colapsului economic, provocat de un sistem politic rigid. Razboiul rece a fost urmat de un deceniu de reasezare a fortelor geostrategice. Tratatele de pace se semneaza dupa terminarea unei conflagratii, dar si in preajma unui dezastru iminent, cum s-a intamplat inainte de al doilea razboi mondial cu toate "antantele". De peste zece ani, traversam o perioada incerta. Actul final de la Helsinki devenise caduc prin modificarea frontierelor, pe cale pasnica (Germania se unifica, Slovacia se desparte de Cehia) sau prin razboi (dezmembrarea Iugoslaviei). Sechelele comunismului se cauterizau prin "tratate politice de baza". Uniunea Europeana si Statele Unite au fost foarte persuasive fata de statele mici pentru a evita alte conflicte.

Primii care au condamnat pactul Molotov-Ribbentrop au fost chiar sovieticii: in 1991, Sovietul Suprem a votat in acest sens. Consecintele acestui pact, nul si neavenit ab initio, au fost eliminate numai in cazul tarilor baltice: Estonia, Letonia si Lituania au fost primite in NATO si in Uniunea Europeana. "Nimanui nu-i trebuie Republica Moldova astazi", spunea recent Vladimir Jirinovski, un fel de bufon al tarului. Romania a ramas doar sa condamne singura acelasi document: conducatorii ne-au irosit sansele. In 1991, Ion Iliescu semna ultimul tratat cu URSS din istoria imperiului comunist. Lipsa de intuitie?

Contraargumentele vietii

• esentiale raman performantele economice pentru integrarea Romaniei;
• NATO este umbrela perfecta pentru investitiile strategice ale Occidentului in tarile ex-comuniste si integrarea trebuie sa se produca oricum;
• Rusia nu este vecina cu Romania;
• Gazele se cumpara pe valuta si, daca nu ne place, avem libertatea sa importam din nordul Africii sau din nordul Europei;
• Capitalul rusesc a patruns in America, in Uniunea Europeana, dar si in Romania. Ceea ce nu s-a facut cu tancul se realizeaza economic;
• Cine renunta la trecut nu e vrednic de viitor.

Mircea Druc, primul sef de guvern necomunist de la Chisinau, l-a invitat in primavara lui 1991 pe omologul sau Petre Roman la Stanca Costesti si l-a rugat sa se opuna ratificarii tratatului cu URSS. "E atat de grav?" "Este un cutit in spate. Noi ne luptam sa distrugem imperiul si voi ce faceti?..."

In 1993, au fost reluate negocierile cu Moscova pentru tratatul de baza, dar, de data aceasta, cu principalul succesor de drept al Uniunii Sovietice. Timp de zece ani, rusii nu au cedat nimic. In 1996, Evgheni Primakov, pe-atunci ministru de Externe, a venit la Bucuresti pentru parafarea tratatului. Diplomatii romani i-au spus ca mai trebuie facute unele modificari si Primakov a plecat ca ars inapoi la Moscova.

Dupa ce a parafat noul tratat cu Igor Ivanov la Bucuresti, Mircea Geoana a declarat ca "s-au facut compromisuri importante". In realitate, Rusia a facut un singur compromis: a acceptat sa semneze cu noi acest document. "Noi suntem profund satisfacuti", a spus Ivanov. Litigiile au fost aruncate intr-o "declaratie comuna", fara valoare juridica, pe care o vor semna la Moscova cei doi ministri de Externe. Acolo va figura "un pachet politic echilibrat", dupa expresia lui Mircea Geoana. Mai precis:

• constituirea unei comisii de istorici, economisti, diplomati, care sa caute Tezaurul oferit de Romania spre pastrare cu acte in regula, documente contrasemnate in 1917 si de catre Franta;
• condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop. Reamintim ca acel pact a fost condamnat chiar de catre Sovietul Suprem al URSS, iar faptul ca il mai condamnam noi o data nu schimba situatia tragica a romanilor din estul teritoriului. Mai mult, pe noi ar trebui sa ne intereseze anularea consecintelor pactului sau macar sa urmarim aplicarea peste Prut a normelor de drept international, valabile in comunitatea europeana. Condamnarea acestui document, nul si neavenit inca de la semnare, este ridicola si pentru ca Emil Constantinescu a semnat deja tratatul cu Ucraina, tara beneficiara a pactului Molotov-Ribbentrop. Comertul cu Ucraina nu s-a dezvoltat dupa ce Emil Constantinescu a semnat respectivul tratat, iar viata romanilor din nordul Bucovinei si al Maramuresului, din Herta si din sudul Basarabiei nu s-a imbunatatit;
• condamnarea participarii Romaniei la al doilea razboi mondial, alaturi de Germania. Aici, Kremlinul ne trimite ultima copita. In realitate, Romania nu a dus nici un razboi de agresiune impotriva URSS. Participarea tarii noastre pe ambele fronturi a avut un singur scop: reintregirea nationala, dupa ce, prin Dictatul de la Viena, pierdeam Transilvania, iar prin Pactul Molotov-Ribbentrop, URSS lua Basarabia. Trecerea Nistrului era necesara si conforma legilor razboiului, asa cum armata romana a trecut Dunarea in 1877 in Bulgaria pentru a cuceri independenta si nimeni nu se gandeste astazi sa-l condamne pe Carol I, asa cum procedeaza unii cu Maresalul Antonescu. Militarii stiu ca adversarul trebuie urmarit pana este infrant sau pana capituleaza. Documentul nu face nici o referire la ultimatumurile sovietice, prin care Kremlinul ne cerea abandonarea teritoriilor din est. De altfel, Igor Ivanov a amintit declaratia lui Adrian Nastase, care a spus ca s-ar putea ca, dupa semnare, tratatul sa fie citit doar de experti din domeniul relatiilor politice.

De ce acum?   

"Reamintesc greseala facuta de Romania de a accepta sa negocieze cu Sovietele fara sa profite de pretioasa ocaziune pe care o oferea interesul Sovietelor de a avea semnatura aliatilor nostri Franta si Polonia pentru a cere ca conditiunea in interesul comun, regularea definitiva  a chestiunei Basarabiei in favoarea noastra... Pentru mine, directivele mari sunt urmatoarele: un act folositor - desigur, un act inutil - da, un act daunator - nu." (Nicolae Titulescu, Geneva, 24 iulie 1932, catre regele Carol al II-lea)

Toate tarile ex-comuniste au semnat deja tratate politice cu Rusia, au fost vizitate de Eltin sau de Putin, dar nici una nu are litigiile Romaniei. Printr-o atitudine moderna, Rusia putea sa vindece definitiv resentimentele istorice ale romanilor. Tara noastra nu a primit despagubiri nici pentru patrimoniul CAER, insusit de Primaria din Moscova, fapt ce nu se mentioneaza in tratat. Este vorba de patru etaje dintr-o cladire imensa, construite de Romania comunista si inchiriate acum companiilor straine.

Nu am dat intamplator citatul din Titulescu. In acest moment, Moscova este mai interesata decat Bucurestiul in semnarea tratatului. Dupa razboiul din Irak, Germania si Franta isi fac "mea culpa" in fata Statelor Unite. Au pierdut si fac reverente. Din tot acest conflict de interese, Rusia va fi un timp izolata. Tot intrebandu-ne ce-a vrut sa spuna Bush la Cotroceni cu puntea spre Rusia, ne grabim sa semnam un document inutil, tardiv si nociv. "Un compromis pozitiv", o umilinta in plus - doar atat. Asteptam "tratatul special" cu Basarabia, o veche provincie romaneasca.

Viorel Patrichi