|
||||||||||||||||||||||||||
| numărul 16, iunie 2004 | ||||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||||
|
|
Īnainte şi după Vintilă Horia
Īn 1960, Fraţa şi īntreaga lume literară europeană au fost zguduite de ceea ce s-a numit "scandalul Goncourt". Atunci, prestigiosul premiu a fost acordat lui Vintilă Horia pentru romanul Dumnezeu s-a născut īn exil. Romānia era īn plin regim comunist şi nu putea să accepte faptul că īnalta disctinţie literară īncununa creaţia unui exilat romān. Securitatea şi īntregul aparat de propagandă comunistă au fabricat o acuzaţie extrem de gravă, menită să ducă la compromiterea scriitorului, la retragerea premiului şi la denigrarea lui de către presa franceză. Şi, īn parte, au reuşit. Acuzaţia că a fost legionar şi fascist a fost preluată de publicaţiile de stīnga, iar cīnd a fost lansată şi acuzaţia de antisemit, īntreaga presă s-a īntors īmpotriva lui. Probele aduse atunci de Vintilă Horia şi de alţi intelectuali romāni din exil n-au contat. Vintilă Horia a anunţat, īn toiul scandalului, că renunţă la premiu, "din dragoste pentru Franţa şi din respect pentru Academia Goncourt". Dar nu s-a putut. Prin statutul Academiei Goncourt, un premiu odată acordat nu mai poate fi retras. Totuşi, imensitatea scandalului a făcut ca festivitatea de decernare a premiului să nu mai aibă loc. (Īn Dicţionarul Enciclopedic Francez scrie: Vintilă Horia - Premiul Goncourt 1960, acordat, nedecernat). Dezamăgit, rănit, Vintilă Horia s-a retras īn Spania unde a trăit pīnă īn 1992. Īn martie 1990, l-am īntīlnit pe Vintilă Horia la Madrid. De atunci viaţa mea se īmparte īn două: īnainte şi după Vintilă Horia. Īi datorez clarificarea sensului existenţei, aprofundarea dialogului meu cu Dumnezeu, anagajamentul şi acceptarea sacrificiului īn numele adevărului şi consolidarea credinţei că lumea poate fi schimbată dacă vrem să ne schimbăm. "Faceţi din voi īnşivă ceea ce vreţi să fie lumea pe care vreţi s-o schimbaţi", este īndemnul lui. Īntoarcerea lui Vintilă Horia - atīt filmul cīt şi cartea - nu s-a născut din nevoia de apărare a lui Vintilă Horia, ci din nevoia de apărare a publicului căruia i s-a īndepărtat un romān excepţional, un spirit profund creştin şi o valoare culturală şi artistică de amplitutinde universală. Este īntoarcerea unui adevăr şi nu a unui om care sufleteşte nu s-a despărţit niciodată de Romānia. "Pe mine nu m-au atacat, spunea Vintilă Horia, reprezentanţii nu ştiu cărei etnii sau ai nu ştiu cărui regim politic. M-au atacat duşmanii omului". Cititorii vor descoperi o extraordinară forţă morală īn fiinţa acestui scriitor care n-a īncetat nici o clipă să-şi mărturisească iubirea pentru ţara īn care s-a născut. Īntoarcerea avea pentru el sensul revenirii īn patria binelui, la rădăcinile credinţei. "Mai devreme sau mai tīrziu - spunea - fiecare lucru şi fiecare fiinţă se vor īntoarce la locul lor, pentru ca ordinea divină să nu aibă de suferit".
Marilena ROTARU |
|||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||||