Vedere de pe Centura Politicii (2)

Iliescu a căzut. Se pregăteşte Putin

Tragedie mare printre sălciile de pe Dâmboviţa: în grădina lu’ Ion s-a suit Geoană pe tron! Nu se mai poartă Moscova, are trecere Potomacu! Este a doua dramoletă politică de după căderea "Mult Iubitului". Şi nici Vladimir Putin nu se simte prea bine. Nişte băieţi şcoliţi în America şi care au preluat puterea în zona Mării Negre, vor să facă o altă Ialtă.

Congresul Partidului Social Democrat a produs o surpriză de proporţii: fondatorul Ion Iliescu a pierdut şefia celei mai importante formaţiuni de opoziţie. Mircea Geoană ameninţase că va provoca schimbarea partidului "de sus şi până jos", dacă Ion Iliescu nu acceptă schimbarea ştafetei.

"Am fost invitat să prezidez lucrările", a spus liderul fondator. Mucles în sală!

Ion Iliescu a mai făcut însă "o precizare istorică": "Am venit să preiau ştafeta. Am predat ştafeta în 2000, când am fost ales preşedinte". I-a dat cuvântul "tovarăşului Adrian Năstase", ceea ce a provocat ilaritate în sala Congresului, dar gafa trăda o mare iritare. Credincioşii lui parteneri nu-l mai ascultă. Corina Creţu intră în panică: pe culoar, se desfăşoară un conclav paralel cu congresul, cum avea să recunoască Geoană. "Prostănacu" a cucerit sala care aplauda frenetic, iar Marian Oprişan de la Vrancea striga "Nea Nelu, lasă-ne! Nea Nelu, lasă-ne!". Era prea mult. Corina Creţu i-a dat lui Nea Nelu un calmant din poşeta Rovanei Plumb. "Sicriele de plumb,/ Şi flori de plumb..." Jocul de glezne se transformase în partidă de dat la gioale. Ion Iliescu se confrunta acum cu o adevărată deviaţie. Ce i-ar fi trimis la Canal...

Aici este farmecul democraţiei, chiar dacă aranjamentele de culise au făcut posibilă înlăturarea celui mai vechi "aparatcik" din Europa contemporană.

Vine "Buze Reci"

Observatorii au apreciat că Adrian Năstase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc şi Ioan Rus i-au tras preşul de sub picioare lui Ion Iliescu. Se consideră că ei s-au folosit de Mircea Geoană pentru a perpetua structura baronilor în conducerea partidului. Mai ales că relaţiile dintre Mircea Geoană şi Ion Iliescu erau deteriorate de multă vreme. Pe când era ambasador la Washington, Mircea Geoană i-a trimis o scrisoare lui Emil Constantinescu, în care afirma că Ion Iliescu este "un cancer al democraţiei". Mircică voia să se dea bine pe lângă Milică. Foarte straniu, dar Ion Iliescu nu l-a putut schimba din funcţia de ambasador în Statele Unite. Oare de ce? Ştie tata-socru... După pierderea alegerilor din 2004, Ion Iliescu a declarat că "Mircea Geoană s-a comportat în campania electorală ca un prostănac" atunci când a spus că PSD va face alianţă cu UDMR. Ion Iliescu avea dreptate atunci, dar tot el a încasat castanele.

Ajuns lider al Partidului Social Democrat, Mircea Geoană i-a avertizat pe baroni "să nu calce pe bec", să nu constituie alianţe pe criterii economice în teritoriu.

Adică, le-a spus lupilor să nu meargă la stână. E ca, să ma scuze cititorii mai sensibili, ca în bancul ăla cu Azorică - Buze Reci.

Cei trei neuroni

L-au terminat pe tataie. Un strălucit lider de la PSD povestea un episod fabulos despre frământările din partidul cu trei trandafiri feşteliţi în glastră. "Ne cheamă tataie la Cotroceni. Presa a fost poftită să iasă. Şi începe tataie: «Bă, fir-aţi ai dracu’, nenorociţilor! Aţi furat pe toate drumurile. Nu vă mai săturaţi? Mi-aţi distrus partidul, ciocoilor!»

Pe scurt, ne-a terminat tataie. Peste două ore, mă sună o ziaristă de la... Domnu’ senator, ce s-a discutat la Cotroceni? Probleme interne de partid, zic. Domn’u senator, noi avem caseta cu «fire-aţi ai dracu', ciocoilor!». Nu-mi venea să cred, dom’ne: unul din noi înregistrase dialogul amiabil cu tataie. Dom’ne, ăştia au trei neuroni: unu în cap, unu în picior şi altu în fund. Niciodată nu ştii cu care gândeşte..."

Halul ăsta!

În maniera sa personală, Mircea Geoană a spus un adevăr magnific la congres: "Niciodată în istoria partidului nostru nu am traversat un moment mai crucial". Sic! PSD trece astfel printr-o etapă "foarte crucială" de la "sinergia faptelor" prin "meandrele concretului" spre "panelurile specioase în care România va fi andorsată".

Fiindcă, în ceea ce priveşte politica externă, acelaşi Mircea Geoană dă semne de năpârlire radicală. El a cerut retragerea trupelor din Irak "după un calendar strâns". Mircea Geoană i-a reproşat lui Traian Băsescu lipsa unei strategii de ieşire din coaliţie şi i-a cerut consultări cu partidele parlamentare. Tocmai tu, Brutus? Traian Băsescu afirmase că "trupele româneşti vor rămâne sine die în Irak". Mircea Geoană, ajuns în opoziţie, a devenit grijuliu faţă de Germania şi Franţa. "Şi eu am făcut declaraţii de iubire americanilor la viaţa mea, dar nici chiar în halul ăsta", a spus Mircea Geoană. Şi parcă n-am uitat cum surâdea Adrian Năstase în Biroul Oval, ca după un gâdilat tandru, când George Bush spunea că amândoi vor câştiga alegerile. E adevărat, şi vânătorul din Tărtăşeşti a înfrânt în alegeri, dar fără loc. Oare cât plăteşte România "declaraţiile de iubire" de un "hal" sau altul?

Ce face funcţia din Mihai Ungureanu

În ziua de Paşti, a acostat la Constanţa o fregată germană. Traian Băsescu a venit fercheş pe punte, cu pleata tunsă scurt - "E alt băiat!", cum cânta Margareta Pâslaru pe când el era matroz. A spus că şi-a tăiat părul ca să le poarte noroc celor trei ziarişti răpiţi la Bagdad. Ezoteriştii vor insista că tăiatul părului este un gest magic: Traian Băsescu îşi pierde puterea. "Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea...". Preşedintele Mării Negre a vorbit cu ofiţerii germani, le-a spus că vrea baze militare NATO în zonă. Pe de altă parte, Condollezza Rice i-a promis lui Mihai Răzvan Ungureanu baze militare americane pentru România. Este o altă nuanţă. Copilul teribil al diplomaţiei româneşti ne-a reamintit că invadarea Irakului s-a făcut la recomandarea Consiliului de Securitate, iar cine nu este de acord să plece în altă ţară. O asemenea perlă naturală nu a ieşit nici din adâncurile minţii lui Bush-junior. L-am preţuit mult pe Mihai Răzvan Ungureanu ca pe un diplomat de mare viitor şi nu ştiu ce să mai cred. Mi-a reamintit prin asemenea vorbe de Mircea Geoană, care susţinea înflăcărat, în faţa Parlamentului de la Bucureşti, că Saddam Hussein are rachete ce zboară peste Bucureşti şi pot lovi Londra. Aşa a indus el groaza de Saddam în rândul populaţiei din România. Tocmai în acea perioadă, PSD dăduse pe daiboj Fabrica Letea de la Bacău unui client mai tare ca Ştefan cel Mare: Dumitru Sechelariu. ("}ine minte, Băsăscule, Moldova este a mea!" – zicea Seche). Sechelariu a adus mineri din Vaslui, a minat o mare parte din clădirile fabricii şi le-a aruncat în aer. Suflul exploziei a spart geamurile locuinţelor din zonă. Bieţii oameni au crezut că a început Saddam să bombardeze Bacăul!

Puşcărie pentru cine se îndoieşte!

O singură rachetă a zburat spre un magazin din Kuweit, dar şi aceea era de fabricaţie chinezească. Puţin mai târziu, am putut vedea pe malurile Tigrului o armată în şlapi, care cerşea îndurare americanilor.

Nimeni nu spune că trebuie să retragem trupele din Irak din cauza răpitorilor. Dar dacă vom fi atacaţi acasă?

De altfel, avem la conducerea patriei oameni cu adevărate certitudini. Ei nu se îndoiesc niciodată şi nu acceptă dubiile nici la ceilalţi. De exemplu, senatorii au votat o lege prin care este trimis la puşcărie oricine se îndoieşte de existenţa holocaustului. Prin urmare, nu se mai acceptă nici o cercetare asupra fenomenului. Asta aminteşte de condamnarea "duşmanilor poporului" din anii 1950. Spunea un tovarăş că eşti duşman al poporului şi nu mai era necesară nici o investigaţie. La Canal!

Şi totuşi, există oameni care se îndoiesc de existenţa lui Hristos, dar nimeni nu-i bagă la răcoare pentru un asemenea delict mult mai grav. Nu mă refer la Ion Iliescu, mă gândeam la Voltaire.

Putin: "Pactul Molotov-Ribbentrop este o problemă închisă"

Multe gazetărese amestecă NATO în brambureala din Irak, semănând confuzie pentru opinia publică. În realitate, Alianţa Nord-Atlantică nu a intervenit acolo fiindcă orice decizie majoră se ia la Bruxelles numai în unanimitate, iar Franţa şi Germania au fost şi rămân contra războiului.

NATO a devenit deja un fel de momeală politică pentru ţările slabe. Preşedintele Bush i-a promis lui Viktor Iuşcenko integrarea Ucrainei în Alianţa Nord-Atlantică. Această promisiune a fost reînnoită la comemorarea a 60 de ani de la capitularea Germaniei hitleriste. A fost un moment foarte controversat. În avanpremieră, Günther Verheugen, vicepreşedintele Comisiei Europene, i-a cerut public lui Vladimir Putin să recunoască un fapt istoric, devenit banal: invadarea ţărilor baltice de către Uniunea Sovietică. El solicita preşedintelui rus să-şi ceară scuze, fără să amintească de invadarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a sudului Poloniei. Nimeni de la Bucureşti nu i-a sugerat lui Verheugen să pomenească şi de România. În replică, Vladimir Putin a reamintit că Sovietul Suprem (Parlamentul URSS) a condamnat pactul Molotov-Ribbentrop în anul 1989. "Problema este închisă. Noi ne-am cerut scuze o dată şi este suficient. Aţi vrea ca acest gest să fie făcut în fiecare an?"

În mod formal, Putin are dreptate. Dar problema nu este închisă, cât timp consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop nu vor fi anulate. El a adăugat însă o afirmaţie corectă, pe care nici un demnitar rus nu a făcut-o până acum: invazia sovietică a fost rezultatul unor jocuri geopolitice, cărora le-au căzut victime "popoarele mici". Să sperăm că Moscova va înţelege cât de important ar fi pentru ea anularea consecinţelor acestui rapt. Fostul general KGB nu este însă capabil să treacă dincolo de nostalgiile unui servant de tun, cu gamela plină de vodcă, pe străzile Berlinului: Rusia nu cedează nimic. Anterior acestui conflict politico-diplomatic, Vladimir Putin regretase dispariţia URSS, "cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX". "Nu mă aşteptam să-l aud pe Vladimir Putin spunând o asemenea prostie", a ripostat Vaclav Havel, fostul preşedinte al Cehiei.

Parlamentul European nu mai are bani pentru România

Uniunea Europeană şi Statele Unite au mari interese economice în Rusia. România trebuie să-şi cunoască foarte bine locul, fără axe unidirecţionale. De altfel, faptele confirmă tocmai o asemenea idee simplă.

Parlamentul European a hotărât să amâne primirea observatorilor din România şi din Bulgaria pentru că nu are bani. Cel puţin aceasta este explicaţia oficială. Astfel că reprezentanţii noştri ar putea fi acceptaţi la Bruxelles la 1 ianuarie 2006 sau chiar la 1 ianuarie 2007, dacă se va activa clauza de salvgardare. România trebuia să trimită în toamnă 35 de observatori în Parlamentul European, iar Bulgaria - 18.

Cei 35 de senatori şi deputaţi din România vor fi reprezentaţi în Parlamentul European proporţional cu rezultatele alegerilor din ţară: 12 vor fi de la Alianţa D.A., 12 - de la PSD, iar celelalte 11 locuri vor fi împărţite între PPRM, UDMR şi PUR.

Decizia de amânare a primirii observatorilor români şi bulgari a fost luată de liderii grupurilor creştin-democrat şi socialist. Chiar dacă lipsa banilor ar fi un motiv credibil, amânarea este deja un semnal grav. Graham Watson, liderul liberalilor europeni, a respins categoric amânarea României şi a Bulgariei. De aici şi până la activarea clauzei de salvgardare nu ar fi decât un pas. Această clauză nu a figurat în dosarul celor 10 ţări care au fost admise în Uniunea Europeană la 1 mai 2004. Mai mult, observatorii lor au fost acceptaţi în Parlamentul European imediat ce aceste ţări au semnat tratatele de aderare.

Medalie pentru Regele Mihai

Din partea României, a participat la comemorarea cu cântece revoluţionare Traian Băsescu. El a precizat că "pentru România sfârşitul războiului a avut şi urmări negative". E greu să spui adevărul: alungarea germanilor a fost urmată de instaurarea comunismului în ţara noastră, o tragedie incomparabil mai mare. Regele Mihai s-a arătat încântat de invitaţia primită de la Moscova. Putin i-a oferit medalia "60 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei". Patria cui? Regele nostru nu a înţeles nimic atunci când l-a oferit pe tavă ruşilor pe mareşalul Ion Antonescu, nu a priceput nici acum nimic. Să-i amintim noi ce i-a făcut Vâşinski în Palatul Regal. Momentul de la Moscova aminteşte de Doina Cornea care ne-a îndemnat să-l votăm pe Ion Iliescu în anul 2000. Au mai fost medaliaţi preşedintele cipriot Glafcos Clerides, Karolos Papoulias, preşedintele Greciei, Alfred Moisiu, preşedintele Albaniei, Stepan Mesici, preşedintele Croaţiei, şi generalul Wojciech Jaruzelski, fost preşedinte al Poloniei.

Regele Mihai este ultimul supravieţuitor dintre liderii beligeranţi. El a fost medaliat şi de către Stalin. Acum, nu trebuia să primească doar o medalie. E prea puţin. Monument trebuiau să-i facă ruşii şi ucrainenii în Piaţa Roşie. Regele a fost însoţit de principele Duda I de Hohenzolern-Veringen.

"Întoarcerea în timp"

Iată cum procedează alţii pe relaţia cu Moscova. Adam Rotfeld, ministrul de externe al Poloniei, a cerut la Adunarea Generală a ONU de la New York ca Rusia să dezaprobe Pactul Molotov-Ribbentrop în faţa forumului Naţiunilor Unite. Pactul a făcut posibilă împărţirea Poloniei şi aşa s-a produs tragedia de la Katyn. Preşedintele polonez Aleksandr Kwasnievski a reconfirmat că Rusia trebuie să-şi asume trecutul pentru o adevărată reconciliere pe continent.

Ca o consecinţă a nostalgiilor nutrite de Kremlin, Arnold Ruutel, preşedintele Estoniei, şi Valdas Adamkus, preşedintele Lituaniei, au refuzat să vină în Piaţa Roşie.

A venit totuşi în Piaţa Roşie doamna Vaira Vike-Freiberga, preşedinta Letoniei. "A fost ca într-o maşină de întoarcere în timp. Te aşteptai să vezi membri ai comitetului central sovietic ieşind din zidurile Kremlinului. A fost ca o paradă suprarealistă. Venirea mea la Moscova este un gest de bunăvoinţă", a declarat Freiberga.

Bush s-a plimbat cu "Volga" prin Moscova

Înainte să ajungă la Moscova, Bush a trecut prin Letonia, unde au venit toţi cei trei preşedinţi ai ţărilor baltice. Cu acel prilej, liderul de la Casa Albă a subliniat că Rusia nu trebuie să se teamă că va fi înconjurată de ţări cu o democraţie stabilă. Moscova a rămas însă preocupată de "cordonul sanitar", ca pe timpul războiului rece. După ce a văzut defilarea veteranilor sovietici, cu piepturile pline de medalii, Bush s-a plimbat cu "Volga" cea veche din 1956 a lui Putin. Apoi, a făcut o altă vizită care nu a dat bine la Kremlin. S-a dus la Tbilisi. Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili a refuzat să vină la Moscova la comemorare şi a preferat să-l primească pe oaspetele american la Tbilisi, cu un concert la care au cântat cei mai reputaţi artişti ai Georgiei. Saakaşvili s-a arătat gata să ajute Statele Unite să consolideze democraţia pe teritoriul fostei URSS. Bush le-a promis georgienilor că va insista pentru primirea ţării lor în NATO. O declaraţie care li s-a părut sumbră ziariştilor din Moscova. Bush i-a spus lui Saakaşvili că poate să-l sune la orice oră. El îi ceruse lui Putin să-şi retragă cele două baze din Georgia. Bush s-a declarat încântat de modul în care s-a exportat democraţia în Georgia prin "revoluţia trandafirilor". Saakaşvili a trimis 800 de militari în Irak tot pentru exportul democraţiei. În septembrie, se va pune în funcţiune conducta de petrol BTC, care pleacă de la Baku (Azerbaidjan), trece prin Tbilisi (Georgia) şi ajunge la Ceyhan (Turcia). Conducta va transporta peste un milion de barili de petrol caspic pe zi spre Mediterana, evitând Rusia şi Iranul.

Spre o nouă Ialtă?

Mihail Saakaşvili se dovedeşte a fi un lider regional foarte dinamic. Văzând că poate conta pe sprijinul american, el a propus înlăturarea lui Aleksandr Lukaşenko de la preşedinţia Belarus. Acţiunea s-ar putea realiza printr-o nouă "Ialtă", la care să participe şi România. "E timpul pentru o nouă Ialta, o asociere voluntară a noilor democraţii europene", a spus Saakaşvili. El a precizat că a discutat deja acest plan la Chişinău cu preşedinţii Traian Băsescu şi Viktor Iuşcenko. Informaţia a fost reprodusă în ziarul american "The Washington Post". Saakaşvili a subliniat că timp de 60 de ani Ialta a însemnat abandonarea Europei de sud-est de către Statele Unite şi Marea Britanie. "Timp de 60 de ani, cuvântul Ialta a însemnat trădare şi abandon. Acordul diplomatic, încheiat între Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite în acea staţiune adormită de pe malul Mării Negre a aruncat milioane de oameni într-o tiranie nemiloasă. Trebuie să extindem libertatea în regiunea Mării Negre şi către întreaga Europă. Moldova, ca şi Georgia, înfruntă un regim separatist, care se menţine la putere pe baza arsenalului sovietic şi prin profiturile pe care le face din traficul de arme şi fiinţe umane. Acestea sunt ultimele rămăşiţe ale imperiului sovietic", a spus liderul georgian.

Este o idee politică excelentă, chiar dacă se va pune în aplicare foarte greu fără participarea actorului principal: Moscova. Chiar dacă se implică America. Rusia trebuie convinsă că un asemenea proces de democratizare este şi în folosul ei.

Traian Băsescu a confirmat discuţiile de la Chişinău şi crede că este oportună o nouă conferinţă la Ialta. "Acolo unde alţii au hotărţt pentru noi comunismul, noi am putea reafirma libertatea popoarelor noastre şi nevoia de securitate în regiunea Mării Negre", a spus Traian Băsescu.

E posibil însă ca Moscova să perceapă democratizarea ca pe o formă de invazie. Nu întâmplător, tot în această perioadă au fost dezvelite statui pentru Stalin. "Am câştigat războiul deoarece poporul a apărat puterea sovietică şi a fost condus de marele său lider, comandantul Stalin", a strigat Ghennadii Ziuganov, liderul comuniştilor ruşi.

Voronin, un mare absent

Pentru a înţelege, într-un fel, că izolarea Rusiei este imposibilă, Uniunea Europeană a încheiat la Moscova un vast acord de cooperare cu Federaţia Rusă în patru spaţii: economie; securitate-libertate-justiţie; securitate externă; cercetare, educaţie şi cultură. A rămas în suspans problematica vizelor pentru ruşii care vor să meargă în Spaţiul Schengen. Vladimir Putin a vorbit cu acel prilej despre "construirea Marii Europe". Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia au relaţii economice excelente cu Rusia şi nu acordă importanţa cuvenită exterminării cecenilor din Caucaz, aşa cum fac ţările nordice, ţările baltice şi Polonia.

Într-un asemenea context geopolitic, tentativele Ucrainei de a scăpa de vechea îmbrăţişare par sortite unei îndelungate coabitări.

Un mare absent de la "parada suprarealistă" de la Moscova a fost Vladimir Voronin. Faptul este foarte semnificativ: liderul de la Chişinău chiar a căzut în dizgraţia Moscovei şi nu are cale de întoarcere. Tocmai el, Vladimir Voronin, care l-a sărbătorit pe Vladimir Ilici Lenin, a depus o coroană de flori la monumentul părintelui revoluţiei bolşevice de la Chişinău, chiar în ziua în care unii lideri europeni se minunau, tot la Chişinău, de transformarea generalului de miliţie.

Păcat de milioanele de morţi din conflagraţia din perioada 1939-1945. S-au răscuit în gropile comune. Nici nu ştim ce altceva s-a comemorat la Moscova. Jumătate din Europa a fost cucerită de sovietici şi a fost aruncată în cea mai cruntă teroare. Nemţii nu au lăsat aceleaşi urme pe unde au trecut, la fel ca bolşevicii. Timp de 60 de ani, nemţii au fost prezentaţi ca nişte căpcăuni printr-o propagandă deşănţată, dar perfect articulată. România, la fel ca Polonia, a fost victima celor doi dictatori: Stalin şi Hitler. Nu putem regreta prăbuşirea imperiului sovietic, aşa cum nu deplângem subminarea celui de-al treilea Reich. Dar astăzi, regimul politic din Rusia este tot o formă de dictatură, bine fardată însă. De aceea, 71 de personalităţi au publicat o scrisoare deschisă în cotidianul britanic "Financial Times", în care arată că această comemorare este o parodie. Printre semnatari se regăsesc Elena Bonner, soţia fostului disident Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel, şi Vitautas Landbergis, fost preşedinte al Lituaniei. "Ni se pare că este o veritabilă parodie să se reunească la Moscova, în acel loc, în amintirea celui mai important sacrificiu făcut în secolul XX în numele libertăţii în Europa", se arată în scrisoare.

Cine să aibă dreptate?

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!