|
||||||||||||||||||||||||
| numărul 28, iunie 2005 | ||||||||||||||||||||||||
|
Oportunismul pur
Nasurile cetăţenilor cumsecade s-au obişnuit īn ultimii 15 ani cu miasmele sulfuroase ale vieţii politice de la noi, aşa īncīt nu le mai simt tăria. Adierile de aer proaspăt au fost rare şi scurte, făcīndu-ne să ne īntrebăm de n-or fi fost amăgiri. Īntr-o asemenea atmosferă ar fi greu să ne mai surprindă răscolirea mīlului politic de mişcarea bruscă a vreunui partid. Căci duhoarea rămīne aceeaşi. Cu atīt mai puţin ne va fi fost stīrnit interesul schimbarea ideologiei de către o formaţiune liliputană (cotată cu 0,6% din opţiunile electoratului) cum e Partidul Umanist din Romānia patronat de Dan Voiculescu. Totuşi, noi n-am rămas indiferenţi, pentru că a fost aruncat īn joc un concept de care politicienii s-au ferit pīnă acum, dar pe care noi l-am promovat: conservatorismul. Īn Romānia, ideologia e un moft. De aceea se şi operează, cu degajare, cele mai neaşteptate reorientări. Un PRM naţional-comunist se pretinde popular, iar PNL şi PD vorbesc despre o posibilă schimbare a identităţii (15 ani de liberalism şi social-democraţiei fiind lepădaţi ca o cămaşă prea strīmtă, īn favoarea unei vagi dar oportune idei "populare"). Nici o formaţiune īnsă nu-şi permite să se declare cinstit fără ideologie. Pe acest fond, descălecarea PUR de pe struţo-cămila umanistă (social-liberală) şi aburcarea pe armăsarul alb numit conservatorism ar putea părea o motivată clarificare doctrinară. Chiar aşa, de ce nu nu l-am crede pe Voiculescu că şi-a schimbat convingerile politice? PUR (acum Partidul Conservator) s-a născut īn 1991 din voinţa şi pe banii liderului său, Dan Voiculescu. Cīt a fost ocupat să se īmbogăţească, Voiculescu a lăsat partidul să hiberneze. Īn preajma alegerilor din 2000, PUR a fost scos de la naftalină şi agăţat, ca un guler de vulpe oarecum liberală, peste paltonul neo-comunist al PDSR. Fără identitate, fără lideri, fără specialişti, PUR a reuşit performanţa de a sta la guvernare de atunci pīnă azi. ~stimp, PUR s-a remarcat printr-un oportunism fără perdea. De fapt, PUR n-a făcut niciodată altceva decīt să caute oportunităţi pentru devenirea politică a lui Dan Voiculescu, "el lidero maximo". De astă dată, invocīnd o fulgerătoare limpezire a creierului (ceva asemănător cu subita "convertire" a lui CV Tudor la filosemitism), Voiculescu a declarat că partidul său devine "de dreapta, conservator" şi "va adera la Partidul Popular European". Iacată şi oportunitatea. PUR/PC nu mai poate parazita nici un partid din ţară şi vrea să obţină sprijin din afară. Numai că şeful PUR īşi trădează imediat viclenia funciară, pretinzīnd că "doctrina conservatoare se aseamănă foarte mult cu doctrina umanistă". Neīndoielnic, conservatorismul şi umanismul sīnt aidoma. Ca Drepta cu Stīnga! Dacă ne mutăm privirea de la faptele sale la oamenii lui, īnţelegem mai bine seriozitatea transformării ideologice. Dan Voiculescu īnsuşi este contestat şi contestabil, atīt pentru trecutul său de afacerist crescut la umbra Securităţii, cīt şi prin prezentul uneori penibil. Calculul politic meschin, care l-a īmpins să se ofere, fără a risca nimic, ostatic īn schimbul jurnaliştilor răpiţi la Bagdad a stīrnit deopotrivă rīsul şi furia īn opinia publică. Nici liderii locali ai PUR/PC nu prezintă mai multă credibilitate. Foşti politruci comunişti ca Durbacă de la Galaţi sau Anton Lungu de la Brăila nu vor convinge pe nimeni că s-au prefăcut peste noapte īn partizani ai Dreptei. Cu astfel de personaje la vīrf, noul PC ar putea conserva numai comunismul. Ca să n-o lungesc, nu există nici un temei pentru a crede că PUR/PC va fi partidul de dreapta aşteptat de 15 ani. Īn această pagină, am deplīns faptul că nu fiinţează o formaţiune politică de orientare conservatoare. Totuşi, mă bucuram că această idee scăpase de compromitere. Pīnă azi.
Claudiu Tārziu |
|||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||