2% pentru Asociatia ROST

Publicaţie lunară editată de Asociaţia Rost


Blogurile ROST:

Claudiu Târziu

Razvan Codrescu

Mihail Albisteanu


cultural, politic, religios

Cum ne puteţi ajuta           | Numărul curent | Abonamente | Redacţia | Lămuriri | Contact | Arhiva
Carti ale membrilor ROST | Atitudini la zi: Campanie: "Daruind vei dobindi"
English Edition
numărul 28, iunie 2005

Sumarul revistei














Lege pentru autonomia etnică a maghiarilor

 

Proiectul Legii privind statutul minorităţilor naţionale, întocmit de UDMR, urmăreşte să ofere cadrul legislativpentru autonomia pe criterii etnice a maghiarilor din România. UDMR face presiuni asupra coaliţiei la guvernare pentru ca proiectul să fie adoptat în parlament în forma propusă de maghiari. Centrul European de Studii Covasna-Harghita, prin dr. Ioan Lăcătuşu, face public un punct de vedere pertinent asupra acestui proiect de lege. De aceea, nu numai că îi facem loc în revista "Rost", dar Asociaţia Romfest XXI, care editează publicaţia, se raliază acestui punct de vedere. (Rost)

 

Având în vedere importanţa problematicii reglementate de proiectul Legii privind statutul minorităţilor naţionale, considerăm necesară organizarea unor ample dezbateri publice, cu participarea reprezentanţilor societăţii civile.

În acest sens, prezentăm unele puncte de vedere referitoare la proiectul actului normativ menţionat, cu speranţa că şi alte segmente ale societăţii civile româneşti, vor participa la această dezbatere care va fi finalizată cu îmbunătăţirea conţinutului unei legi atât de importantă pentru societatea românească, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

 

A. Aspecte generale

din Expunerea de motive nu rezultă că acest proiect a fost discutat şi cu reprezentanţii celorlalte minorităţi naţionale şi astfel documentul apare ca fiind numai "opera" reprezentanţilor minorităţii maghiare;

în forma actuală, acest proiect legislativ, pune foarte mult accentul pe ceea ce separă pe minoritari de majoritari, eludându-se total ceea ce îi uneşte; nu sunt preluate şi folosite concepte şi termeni precum: "respectarea integrităţii teritoriale", "toleranţă", "dialog inter-cultural", "respect reciproc", "înţelegere", "cooperare, colaborare", "pluralism cultural", "coeziune socială", "respect reciproc" ş.a.

deoarece toate prevederile proiectului, în forma lui actuală, cuprind doar drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, apreciem că este necesar să se includă şi un capitol referitor la obligaţiile acestora în raport cu populaţia majoritară şi cu statul român;

nu se asigură egalitate între persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale şi cele aparţinând majorităţii, potrivit prevederilor Convenţiei –cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (Titlul II, art 4, alin 2), ci doar privilegii pentru minoritari, în dauna majoritarilor;

ar fi necesar ca în expunerea de motive să se menţioneze dacă în alte ţări europene există legi privind statutul minorităţilor, cu prevederi echivalente, deoarece legislaţia românească trebuie să se alinieze celei europene, inclusiv celei din acest domeniu;

înaintea dezbaterii şi adoptării în Parlament a proiectului legii statului minorităţii naţionale propunem să se solicite avizul conform al organismelor abilitate ale Consiliului Europei;

prevederea referitoare la folosirea limbii minoritare în raporturile cu autorităţile administrative în Convenţia-cadru este formulată într-o manieră foarte flexibilă, făcându-se menţiunile "în măsura posibilului" şi ţinând "seama de posibile dificultăţi de ordin financiar, administrativ, tehnic" etc;

în acest capitol din proiectul legii statului minorităţilor naţionale folosirea limbii materne nu a fost preluată formularea din Conveţia – cadru " …dacă aceste persoane solicită acest lucru şi acolo unde această cerere corespunde unei nevoi reale, părţile (nn. Statele semnatare ale Convenţiei-cadru) se vor strădui să asigure, în măsura posibilului, condiţii care să permită folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane şi autorităţile administrative" (Titlul II, art.10, alin 2);

în acest context, considerăm că nu toate denumirile de instituţii, trebuiesc inscripţionate în limba minorităţii respective, ci doar cele principale, din domeniul administraţiei de stat;

la secţiunea "învăţământ", nu au fost preluate din Convenţia–cadru, formulări precum: "facilitarea contactelor dintre elevi şi profesori ai diferitelor comunităţi", "promovarea de şanse egale de acces la educaţia de toate nivelurile pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale". După prevederea potrivit căreia se "recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale de a înfiinţa şi a administra propriile instituţii private de educaţie şi formare", nu se mai cuprinde şi prevederea "Exerciţiul acestui drept nu implică nici o obligaţie financiară pentru părţi" – nn. Statele semnatare ale Convenţiei-cadru - (Titlul II, art 13, alin 1 şi 2);

nu a fost preluată nici formularea conform căreia asigurarea învăţământului în limba minorităţilor, "nu aduce atingere învăţării limbii oficiale, ori educaţiei în această limbă….cunoaşterea limbii oficiale constituie un factor al coeziunii şi integrării sociale".

este de preferat ca în textul legii să fie folosită numai noţiunea de "minoritate naţională", nu şi aceea de "comunitate naţională";

unele formulări din textul proiectului, se referă la "minorităţile naţionale" şi nu la "persoanele care aparţin acestor minorităţi naţionale", reglementând, într-o formă subtilă, unele drepturi colective ale acestor minorităţi, contrar prevederilor reglementărilor europene, în materie;

De fapt, în întregul său, proiectul actului normativ, pune un accent exagerat pe drepturile colective ale minorităţilor naţionale, propunând o serie de concepte şi instituţii precum "Autonomia culturală", "Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale" ş.a., care excede cu mult prevederile internaţionale, în materie. Astfel, în capitolul "Abordări şi concepte fundamentale", la Convenţia–cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale", se precizează fără echivoc: "Implementarea principiilor enunţate în prezenta Convenţie-cadru se va face prin legislaţia naţională şi politici guvernamentale corespunzătoare. Ea nu implică recunoaşterea drepturilor colective: Accentul este pus pe protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care îşi pot exercita drepturile în mod individual şi în comun cu alţii (art. 3, paragraful 2). În această privinţă, Convenţia–cadru urmează abordarea textelor adoptate de alte organizaţii internaţionale". Contrar acestor prevederi, proiectul prevede constituirea Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale, care "va avea un aparat propriu finanţat din bugetul de stat", adică va fi un "stat în stat";

Comentând art.1 din Convenţia–cadru, care se referă la "protecţia minorităţilor naţionale şi a drepturilor şi libertăţilor persoanelor aparţinând acestora, legiuitorul european ţine să precizeze faptul că "scopul principal al art.1 este acela de a specifica că protecţia minorităţilor naţionale, care formeză o parte integrantă a drepturilor omului, nu intră în domeniul rezervat al statelor", deci articolul se referă la drepturile şi libertăţile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi nu minorităţilor ca atare. Această distincţie şi diferenţă în formulare "indică în mod clar că nu se are în vedere recunoşterea de drepturi colective minorităţilor naţionale". {i cu toate acestea, întreaga filosofie care a stat la baza elaborării proiectului de lege, este centrată pe comunitate şi nu pe persoană.

Potrivit comentariilor asupra prevederilor Convenţiei-cadru, faptul că în documentul citat este menţionată posibilitatea exercitării drepturilor şi libertăţilor "individual sau în comun cu alţii… ceea ce este distinct de noţiunea de drepturi colective". În spiritul Convenţiei-cadru, termenul "alţii trebuie înţeles în cel mai larg sens posibil, incluzând persoane aparţinând aceleiaşi minorităţi naţionale, altei minorităţi naţionale ori majorităţii". Contrar acestei precizări, proiectul legiferează, separatismul educaţional, cultural, civic, contribuind la crearea unor bariere comunicaţionale între minoritate şi majoritate, cu efecte distructive, pe termen mediu şi lung.

proiectul, pune accent pe obligativitatea consultării reprezentanţilor legitimi ai persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, în luarea unor decizii ce privesc interesele lor identitare, dar nu prevede această obligativitate şi pentru autorităţile publice din localităţile şi judeţele unde minoritarii sunt numeric majoritari;

în proiectul la care ne referim, nu sunt preluate prevederile art.20 din Convenţia–cadru, care stipulează că "în exercitarea drepturilor şi libertăţilor…orice persoană aparţinând minorităţilor naţionale va respecta legislaţia naţională şi drepturile celorlalţi, în special ale persoanelor aparţinând majorităţii sau altor minorităţi naţionale". În această privinţă "nu se face referire la situaţiile în care persoanele aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă o minoritate la nivel naţional, dar alcătuiesc majoritatea într-o anumită zonă a statului".

în acest mod, prin conţinutul său actual, proiectul legii minorităţilor actuale nu asigură măsurile de protecţie, cu caracter normativ sau administatriv, prin care să se realizeze garantarea păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, culturale, ligvistice şi religioase a persoanelor aparţinând majorităţii, din localităţile unde acestea sunt numeric minoritare", situaţie în care se află românii din judeţele Covasna şi Harghita.

 

B. Aspecte punctuale

Art. 7 (2) Propunem să fie modificat astfel: "potrivit prezentei legi nu se consideră discriminare, măsurile de protecţie, cu caracter normativ sau administrativ, prin care se realizează garantarea păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, culturale lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale… şi nu a minorităţilor naţionale".

Art. 8 (2) Propunem să se reformuleze astfel: "În înţelesul prezentei legi, elementele identităţii minorităţilor naţionale sunt: limba, cultura, tradiţiile, religia şi componentele patrimoniului cultural imobil şi mobil, parte integrantă a patrimoniului cultural naţional".

Art. 9 (1) Propunem să se reformuleze astfel: " Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la … " şi nu minorităţilor naţionale.

Art. 9 (3) Propunem să fie reformulat astfel: "Persoanale aparţinând minorităţilor naţionale îşi pot exprima liber gândurile, opiniile, credinţa şi creaţiile de orice fel prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete, sau prin alte mijloace de comunicare în public, fără a aduce ofense sau prejudicii valorilor şi simbolurilor naţionale ale ţării".

Art. 10 Acest articol nu poate fi inclus în proiectul legii, în forma actuală, întrucât este ambigu şi contradictoriu, deoarece "autorităţile competente" nu pot fi obligate să ţină seama de deciziile care nu au fost "luate de reprezentanţii legitimi ai minorităţilor", în toate problemele ce privesc drepturile acestora.

Art. 11 (1) Propunem să se completeze astfel: "Sunt interzise îndemnul la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare sau la violenţă împotriva unor minorităţi naţionale, precum şi împotriva majorităţii naţionale".

Art. 12 Propunem să se formuleze astfel: "Este interzisă orice politică ori practică a autorităţilor publice care au drept scop, sau pot avea ca efect, asimilarea directă sau indirectă a persoanelor aparţinând minorităţii naţionale, împotriva dorinţei acestora, precum şi a persoanelor aparţinând majorităţii naţionale, în zonele în care minorităţile naţionale sunt numeric majoritare".

Art. 13 (3) Acest alineat, referitor la interzicerea modificării limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, propunem să fie eliminat deoarece conţinutul său nu este în concordanţă cu conţinutul Constituţiei şi în acelaşi timp ar elimina posibilitatea respectării criteriilor istorice, ale tradiţiilor administrativ-teritoriale recunoscute de practica europeană.

Art.14 Propunem să fie reformulat astfel: "persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, pot folosi simbolurile specifice, împreună cu simbolurile statului român şi pot organiza sărbători comunitare şi religioase proprii".

Art. 16 e) Prevederile alineatului referitoare la posibilitatea susţinerii diferitelor examene pentru ocuparea posturilor vacante ş.a, în limba maternă, considerăm că nu pot fi aplicate la nivelul întregului teritoriu naţional.

Art. 17 (2) Alineatul care stipulează că "numirea sau schimbarea conducerii instituţiilor şi unităţilor de învăţământ în limba minorităţilor, se va face numai cu avizul conform al reprezentanţilor legitimi ai minorităţii respective, apreciem că este inoperant, întrucât ocuparea posturilor nu se face prin numire sau schimbare, ci prin organizarea şi susţinerea unor concursuri.

Art. 17 (5) Potrivit prevederilor acestui aliniat, reprezentaţii minorităţilor pot propune înfiinţarea de instituţii sau subunităţi ale învăţământului. Noi considerăm că, reprezentanţii legitimi ai unor minorităţi naţionale, ca de altfel şi ai majorităţii, nu pot avea competenţe, diligenţe şi responsabilităţi pe linia înfiinţării unor instituţii, cu excepţia parlamentarilor.

Art. 23 (1) Care prevede posibilitatea instituţiilor de cultură ale minorităţilor de a stabili şi întreţine relaţii internaţionale, propunem să se completeze astfel: "… cu respectarea prevederilor legale în vigoare, valabile şi pentru populaţia majoritară".

Art. 28 (4) Prevede că în parohiile aparţinând unui cult al minorităţilor naţionale, în care numărul persoanelor a scăzut sub 500 de credincioşi, parohiile vor primi o subvenţie suplimentară, în condiţiile legii. Noi propunem să se compleze astfel: "…, precum şi în cazul populaţiei majoritare", deoarece, la nivelul întregii ţări, există foarte multe cazuri de parohii ale populaţiei majoritare aflate în această situaţie.

Art. 30 Prevede folosirea limbii materne, în relaţia cu autorităţile publice locale, în localităţile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă. Propunem ca acest articol să se reformuleze astfel: "În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere majoritară, se asigură, în condiţiile legii".

Art. 35 (1) Prevede că statul va asigura instruirea funcţionarilor publici, a ofiţerilor şi agenţiilor poliţiei şi a grefierilor, pentru a-şi însuşi limba minorităţilor din localităţile în care acestea au o pondrere semnificativă. Propunem preluarea prevederii din legea administraţiei publice locale, respectiv instruirea numai a acelora care au relaţii directe cu publicul.

Art. 35 (2) Prevede ca statul să asigure, la instituţiile de învăţământ care pregătesc cadre pentru poliţie, o cifră de şcolarizare destinată cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Considerăm că alineatul nu se justifică, întrucât locurile prevăzute pentru instituţiile de învăţământ sau cele publice nu pot fi delimitate, sau mai cu seamă limitate, pe criterii etnice şi lingvistice.

Art. 37 Prevede ca toate instituţiile de cultură, cult şi economice să poată emite "înscrisuri, certificate şi diplome, procese-verbale, acte de evidenţă contabilă şi orice înscris cu caracter economic şi în limba minorităţii naţionale respective, menţionând datele în limba română". Considerăm că articolul nu este oportun, întrucât toate înscrisurile, certificatele, diplomele, procesele-verbale sunt documente tipizate, care trebuie să fie unice în formă şi conţinut la nivelul teritoriului naţional.

Capitolul IV Consiliul Minorităţilor Naţionale şi Capitolul V. Autonomia Culturală, cuprind prevederi care statuează o serie de drepturi câştigate de minorităţile naţionale, după decembrie 1989, dar şi altele care exced legislaţiei şi practicii europene în materie, dovedind o lipsă de respect faţă de populaţia majoritară, prin "întinderea nejustificată a corzii".

Într-un stat democratic, minorităţile naţionale au dreptul să formuleze propuneri maximale de asigurare a unor drepturi şi libertăţi specifice, iar populaţia majoritară are datoria să valideze din aceste propuneri şi să acorde atâtea drepturi şi libertăţi, cât consideră rezonabil că poate oferi, pentru a nu crea privilegii pentru unele categorii de cetăţeni şi nici disfuncţionalităţi la nivelul întregii societăţi. În cazul proiectului legii privind statutul minorităţilor naţionale, să soliciţi funcţionari publici de profesie "minoritar", organisme centrale şi locale "paralele" cu ale statului este totuşi prea mult.

În condiţiile judeţelor Covasna şi Harghita, "autonomia culturală", împreună cu o bună parte din celelalte prevederi ale proiectului legii minorităţilor naţionale, înseamnă de fapt realizarea mult râvnitei autonomii teritoriale pe criterii etnice. Sperăm că atât Guvernul, cât şi Parlamentul României nu vor legifera un act normativ, în forma şi cu actualul conţinut. Este atât în interesul minorităţilor naţionale cât şi în cel al populaţiei majoritare româneşti să fie adoptată o lege modernă, europeană, şi echitabilă pentru toţi cetăţenii ţării.

 

Dr. Ioan Lăcătuşu


Cautam distributori

Revista ROST cauta distribuitori in toata tara si in comunitatile de romani din strainatate: biserici de mir, manastiri, firme locale de difuzare a presei, librarii, magazine generaliste si persoane particulare. Ofera comision generos.

Pentru detalii si contracte, luati legatura cu directorul publicatiei, la telefon 0740.103.621 sau 0727.722.632, ori pe e-mail: rost@rostonline.org sau revistarost@gmail.com.

Acum, revista ROST poate fi procurata de la chioscurile Rodipet SA sau:

  • In Bucuresti – de la librariile "Vasiliada" (Bd. I. C. Bratianu 12) si "Sophia" (str. Bibescu Voda nr. 24, linga Facultatea de Teologie)
  • In Constanta – de la libraria "Brâncoveneasca" (Str. Vasile Lupu nr. 43)
  • In Galati – de la libraria "C. Negri" (Strada Domneasca 27)
  • In Suceava – de la libraria "Sf. Voievod Stefan cel Mare"
  • In Comanesti (Bacau) – de la libraria „Epiharia"

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!